Am fost plecaţi într-o excursie-fulger la mănăstire ca să ne spovedim. Camera cu 10 paturi unde am fost cazaţi i-a încântat pe copii (pe mine nu prea, pentru că era foarte departe de toaletă). Au alergat prin şi printre paturi, bucuroşi să aibă fiecare un pat al lui. De fapt unul dintre visele lor este să aibă fiecare camera lui. Habar n-au ce vor! Când eram eu copil îmi doream o soră cu care să dorm, să şuşotesc şi să chicotesc; mi-era atât de urât seara la culcare... Tot omul tânjeşte după ceea ce nu are. Mai bine am da slavă lui Dumnezeu pentru ceea ce avem.
"Nu râvni la multe lucruri, la palatul ce nu-l ai,
Nici de el tu nu te bucuri, nici de casa-n care stai"
Nu ştiu ale cui sunt aceste versuri, eu le ştiu de la bunica şi le-am transmis prin viu grai urmaşilor mei :-).
Visez să ne putem face şi noi vreodată o căsuţă cu dormitoare la mansardă :-)
No comments:
Post a Comment