Saturday, March 26, 2011

Milostenie

          De fiecare dată când vreau să dau de pomană ceva mai consistent, nu doar 10 bani :), Dumnezeu îmi scoate în cale aceeaşi persoană. Este o ţigăncuşă pe care o ştiu de când era mititică şi cerşea la magazinul din colţ. Acum s-a măritat şi locuieşte mai departe de noi, aşa că vine mai rar în zona noastră, la gunoaie.
Asemenea este  împărăţia cerurilor grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui.
           O dată aveam maşina plină cu varză de pus la murat, dar tata luase cam multă şi mă gândeam cui să dau din ea. Cum am ajuns cu maşina în parcare m-am întâlnit cu fata asta necăjită. Altă dată aveam 3 plase cu hăinuţe pregătite la uşă, să le las la gunoaie, dar afară ploua, aşa că am amânat. Pentru că mă încurcau acolo, m-am hotărât să le duc la container chiar dacă ploua. Când am ieşit cu ele, chiar prin faţa blocului trecea ţigăncuşa. De 6-7 ori m-am întâlnit cu ea aşa, dar cea mai evidentă dovadă a felului în care lucrează Dumnezeu cu ea ca să-i dea cele necesare traiului mi s-a părut când am pregătit un pacheţel cu chiftele (tocmai pregătisem o cantitate mare, erau calde) pentru un băiat pe care l-am văzut chiar atunci cum căuta prin tomberoane şi l-am trimis pe Ionuţ să i-l dea. Cum stăteam pe fereastră să vad pe fiu-meu dacă se descurcă, dacă-i e frică, văd că băiatul respectiv pleacă, iar dintre blocuri apare tot ea. Când a ajuns Ionuţ afară, nici urmă de băiat, aşa cum îi spusesem eu. A găsit-o doar pe cerşetoarea mea şi i-a dat mâncarea. Mi-a spus că s-a bucurat tare mult.
          Mi-am adus aminte cum şi noi păţeam aşa în primii ani de căsătorie, când amândoi eram studenţi şi ne minunam cum ne trimite Dumnezeu ajutor prin diferite persoane, exact când aveam nevoie mai mare. Mi-au dat lacrimile.

No comments:

Post a Comment