Cum mergeam noi la slujbă de Bunavestire cu maşina la o mănăstire din apropiere, iată că vedem la un capăt de pod o desfrânată în timpul "serviciului". Fiind vestimentată şi machiată foarte excentric era imposibil să treacă neobservată. Indignată, le explic copiilor cam cu ce se ocupă şi că e un fel de WC frumos (expresia pr Calistrat), o gură de iad. "Păcătoasa!" o judec eu, apoi, ca s-o dreg spun "Doamne, ai grijă şi de sufletul ei!" Folosesc prilejul ca să le spun de Sfânta Maria Egipteanca. La întoarcere de la biserică o vedem stând tot acolo, "plouată". Eu nu bag de seamă nici că era acolo, nici expresia de pe chipul ei. Copiii exclamă: "Ai văzut, mami, dacă te-ai rugat pentru ea, n-a luat-o nimeni!"
Nu vreau să scot în evidenţă că sunt eu o mare rugătoare, nici nu sunt sigură că n-a luat-o nimeni. Vreau doar să ţin minte cât de mult contează în ochii copiilor o atitudine corectă (de milă) a părinţilor faţă de oameni mai puţin virtuoşi. Rugăciunea chiar dacă am zis-o doar cu buzele (nu cu toată inima) a avut efect: Dumnezeu a rânduit ca să o găsim acolo pe femeia desfrânată pentru ca puii să înţeleagă ceva. Sunt bucuroasă că în sufleţelele lor începe să lucreze credinţa.
No comments:
Post a Comment