O zi...

...de 1 iunie poate fi prilej de a reflecta la noi insine si relatia cu copiii nostri:

cat de mult i-am dorit
cat de mult ii iubim in fapta
cat inteleg si simt ei aceasta iubire,
cata atemtie si preocupare le daruim,
cat ne ocupam de educatia lor,
cat timp investim in comunicarea cu ei,
cat incurajam deschiderea lor fata de noi,
cat de bine se simt ei in preajma noastra,
cata libertate stim sa le oferim,
cata rugaciune cu zdrobire facem pentru ei.

Dupa caz, fiecare poate sa cugete nu numai la copiii pe care ii are acasa, ci si la alti copii care intra sub incidenta lui intr-un fel sau altul:
copiii pe care nu i-a lasat sa se nasca, copiii care ii sunt elevi, pacienti, fini, vecini, clienti, rude
copiii sarmani pe langa care a trecut fara sa ii ajute
copiii pe care i-a ranit cu cuvantul
copiii carora le-a fost exemplu negativ
copiii la suferinta carora a fost indiferent

Cu fiecare copil sarbatorit ar trebui sa praznuim in cinstea Creatorului, fiindca ne daruieste fapturi atat de minunate spre triumful vietii care in permanenta renaste si umple cu bucurii golul lasat in urma generatiei care se stinge.