... cateva mituri despre femeia casnica:
*sta toata ziua sechestrata in casa. Da de unde! Desi petrece intr-adevar mai mult timp in universul domestic, o casnica are mai mult timp pentru iesiri propriu-zise decat o femeie cu job. Cea din urma iese din casa, dar nu are libertate sa se miste decat acolo unde ii dicteaza serviciul, deci nu are privilegiul unor iesiri deconectante de calitate, ci doar de o fuga de acasa.
*munceste ca un sclav pe plantatie. In primul rand daca te ocupi sustinut de casa, nu se face dezastrul acela la care se refera sustinatorii acestui mit. In al doilea rand, si femeile angajate trec cat de cat prin aceleasi procedee de întreținere a propriei gospodarii (mai superficial, poate, dar o fac) in caz ca nu platesc pe cineva sa se ocupe In al treilea rand, sa nu uitam ca traim in epoca automatizarii si a solutiilor inteligente pentru inlocuit corvoadele casnice de alta data, deci munca nu mai este coplesitoare ca pe vremea bunicilor.
*casnica este o femeie plafonata. Daca nu cumva este in depresie, o casnica are toate conditiile sa se dezvolte in ce directie isi doreste: isi poate cultiva mintea in ce arie a stiintelor sau artelor este interesata, se poate ocupa mai profund de suflet prin citire si rugaciune decat cineva impartit la serviciu, se poate ocupa linistita de hobby-urile ei invatand meșteșuguri de care altminteri nu ar fi avut timp. Nu subestimati niciodata o casnica cu acces la internet si dorinta de a evolua ca fiinta umana pe toate planurile: mai dezinformate sunt cele ocupate cu serviciul 😊
Nu vreau sa deranjez sau sa jugnesc pe nimeni cu aceasta postare, ci sa echilibrez putin balanta dispretului care planeaza asupra femeilor care se dedica exclusiv familiei.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Unele pareri din postare sa stii ca nu-s adevarate (cum ar fi cea ca femeia cu serviciu are libertate sa se miste numai acolo unde ii dicteaza serviciul, ca nu are privilegiul unor iesiri deconectante de calitate; sau ca femeile angajate isi intretin mai superficial gospodaria). Tine de dorintele noastre, de prioritizare, de organizare a timpului, de a lasa la o parte ce nu conteaza.
ReplyDeleteMie mi-ar placea sa stau acasa cu fetita mea si in ultima vreme m-am gandit mult la asta. Timpul petrecut cu ea acasa a fost special si m-am intors la serviciu cu parere de rau, asa as fi ramas cu ea ... Nu m-a interesat niciodata vreo cariera, ci numai sa pot sa-mi fac treaba bine, ca o furnicuta in patratica ei.
Daca sunt mai multi copii in familie cred ca aceasta alegere a mamei de a sta acasa vine mai natural, mai firesc (dar poate gresesc).
Eu nu va dispretuiesc, va admir pe voi, mamele care stati acasa.
Postarea asta mi- a adancit si mai tare suferința. Sunt de acord cu tot ce ati scris doar ca astazi sunt in prima zi de serviciu dupa al treilea CCC. Aseara au plans copiii (7,4 si 2 ani) cand vedeau ca imi pregatesc lucrurile pentru serviciu, azi dimineață i- am lasat la fel de triști. O parte din mine a rămas acasa.
ReplyDeleteNu am luat in calcul să mai rămân acasa pentru simplul fapt ca nu ne- am descurca fara salariul meu.
Ma rog ca Dumnezeu sa aseze cumva lucrurile si sa putem merge mai departe fara prea multa suferință pentru mine, dar mai ales pentru copii.
Doamne ajută!
Cat adevăr 🤣🤣🤣. În toate cele trei articole. M-am regăsit în toate ipostazele prezentate :))))))). Tre ' sa recunosc ca din când în când, le dau apa la moara celor care ma cataloghează astfel, și chiar ma oftic . Dar, de curând, am realizat ca de fapt, cei care comentează au probleme grave la mansarda. Nu ca eu nu as avea.... Dar, în general, oamenii cultivați apreciază persoanele casnice si știu ca a fi casnic nu înseamnă că ești bătut în cap, ci ca ai făcut o alegere care te reprezinta.
ReplyDeleteDa, si va multumesc din suflet! Cateodata ma gandesc daca nu cumva am o problema! Cea mica o sa inceapa in toamna gradinita si toata lumea ma priveste ciudat cand spun ça nu vreau sa lucrez, ça in sfarsit o sa ma pot ocupa de multe lucruri pe Care cu patru copilasi mici Care s au succedat unul dupa altul nu am reusit, inclusiv de suflet ! O sa mi fie greu fara nici un copilasi prin preajma dar in nici uncaz n o sa ma plictisesc.
ReplyDeleteEma și Alina, detaliati! Va multumesc, sunt foarte interesată!
ReplyDeleteDepinde foarte mult de mediul în care trăim, nu există acestă mentalitate în fiecare zonă a țării noastre. În mediul rural nu sunt la fel de judecate mamele casnice cum sunt în mediul urban, iar în Ardeal nu atât de mult ca în Oltenia... Eu m-am născut și am crescut în Oltenia și primele persoane care mi-au reproșat că nu m-am angajat au fost rudele (femei) apropiate, în timp ce toate cunoștințele din Ardeal m-au încurajat în privința preocupării de familie, nepunând preț pe carieră. Ce-i drept, în zona în care locuiesc acum sunt extrem de multe familii cu mai mult de 5 copii, cu mame casnice, și acest lucru este văzut ca o normalitate. Cred că am ales bine când am părăsit zona geografică natală :-D
ReplyDeleteDoamne ajuta!
ReplyDeleteSi eu stau acasa de un deceniu. Pana la 30 de ani am avut o cariera fulminanta, pentru care am muncit, dar care a venit cumva de la sine. Toata viata de pana atunci am tanjit de fapt sa am familie, copii, sa fiu mama tanara asa cum este mama mea, care m-a avut la 20 de ani. Am lasat deoparte cariera dupa ce Bunul Dumnezeu a ingaduit sa imi cunosc sotul, la biserica, la o agapa asa cum sunt cele ce se organizeaza in strainatate, teolog care isi facea atunci studiile doctorale. Cariera mea ar fi putut continua doar la Bucuresti, era intr-o institutie centrala de stat,dar cum sotul este ardelean si in firescul lucrurilor ar fi urmat sa primeasca o parohie in zona, am ales sa il urmez fara nicio ezitare. Primii doi ani au fost de acomodare cu noua viata, de amenajare a casei si curtii parohiale, care necesitau multa munca si timp. Apoi au venit copiii. Totusi, de 8 ani din ultimii zece petrecuti in parohie, am lucrat de acasa, pentru o editura, fata de care imi pot achita obligatiile online si de care sunt remunerata ca pentru 2 ore pe zi.
Asadar, mi-am dovedit si ca pot avea o cariera de succes, stiind cata munca presupune, am si familia dorita, am si un job care imi da satisfatii sufletesti. Ei bine, ma confrunt uneori si cu frustrari proprii, si cu frustrari induse de altii, ca o apasare ca munca mea e mereu acasa. Simt ca statutul de casnica e privit peiorativ pe de o parte si invidiat de alte mamici pe de alta parte, care si-ar dori mai mult timp cu copiii lor, dar nu ar accepta sa renunte la job, in primul rand din ratiuni de bani. Pe de alta parte, atata timp cat fetele sunt educate de mici in scoli bune, indrumate spre studii superioare, spre profesii care consuma multa investitie de timp, devine foarte grea optiunea de a lasa toate aceasta si a te ocupa exclusiv de familie. Poate ca in familiile bine chivernisite, cata vreme este sanatate, nu se pune problema unor lipsuri mari, dar odata cu varsta, cu boala, ce va fi de cele care nu pot avea o pensie? Ce va fi cand vor trebui bani de medicamente si niciun sprijin de la copii? Caci nu ii putem obliga la nimic, doar ii putem creste in frica de Dumnezeu si dragoste, care sa devina lucratoare la momentul potrivit. Sunt vulnerabilitati ale mamei casnice, care de multe ori se confrunta si cu lipsa aprecierii pentru munca ei, vazuta ca fireasca, ca datorie, nu ca jertfa asumata.
Nu regret si nu as schimba nimic, stiu ca a cauta mai intai Imparatia lui Dumnezeu deschide drumul spre plinirea celorlalte nevoi, avem multe dovezi si minuni in acest sens in propria familie.
Sunt casnice si casnice. Cele mai vizibile categorii sunt extremele. Cele cu studii superioare care au abandonat cariera pentru familie, dar si cele care abia au terminat cateva clase, sunt mame inca dinainte de a fi majore si se obsnuiesc cu statul acasa fara a incerca macar sa isi depaseasca conditia de dependenta fata de alocatia copiilor si un venit instabil al tatalui concubin.
Gura lumii ramane sloboda chiar si intre cei bisericosi, asadar echilibrul si pacea care dau forta de a continua pe o cale sau alta depind de relatia din familia mica, sot, sotie, copii. Daca ei accepta acest model si se straduiesc sa il imbunatateasca, e chiar un model de preferat. Daca sunt reprosuri, nemultumiri, dezechilibre de implicare, doar o ancorare puternica in credinta si dragoste poate garanta longevitatea acelei familii.
Dumnezeu sa binecuvinteze fiecare familie, este anul pastoratiei familiei, sa crestem copiii consteineti ca vor merge contra curentului acestei lumi, stalpi de credinta si de viata crestina, Amin!
Foarte frumoasa si adevarata marturia dumneavoastra. Multumim de intarire! Si noi avem zece copii, parohie la tara, stau acasa de cativa ani, din concediu in concediu maternal. Dau slava lui Dumnezeu pentru toate, nu ma deranjeaza starea aceasta si statutul de casnica, gura lumii nu ma mai afecteaza decat rareori. Cu toate astea, imi doresc sa ma maai intorc si la servici candva, mai ales ca am lucrat tot cu copiii. Pace, bucurii si minte treaza tuturor😊!
DeleteEu stau acasă de 5 ani aproximativ. La mine nu se aplica cele de mai sus. Creierul nu apuc sa îl cultiv, casa nu apuc sa o curat, desi mă străduiesc și mă deranjează tare mizeria, afara nu ies decât cu copiii sau la magazin, uneori cu soțul său și gura, dar nu aș putea spune că e mare relaxare sa alerg după ei prin parc sa să facă cine știe ce...dezvoltare personala? Când? Când dorm ei eu pic lata. Da, prefer asa decat sa merg la servici, dar nu va fi posibil nici asta când se încheie cic-ul, pt că trebuie plătită chiria, cheltuieli, etc...Dumnezeu sa ne ajute pe toate, fiecare cu situația în care este, familial, financiar, psihic, etc
ReplyDeleteechilibru ar trebui gasit in ambele ipostaze si nici cea cu serviciu sa nu priveasca cu superioritate la cea casnica, nici invers.
ReplyDeleteechilibru ar trebui gasit in ambele ipostaze si nici cea cu serviciu sa nu priveasca cu superioritate la cea casnica, nici invers.
ReplyDelete