Wednesday, April 8, 2020

Intotdeauna...

... am fost fascinata, dar si contrariata cumva, de cata importanta acorda Dumnezeu libertatii omenesti: ingaduie omului sa isi piarda mantuirea, permite sa se intample mari nedreptati pe pamant, dar nu se atinge de liberul arbitru sub nicio forma.

E important de subliniat ca ascultarea, de care se tot vorbeste in biserica noastra, se face de pe pozitii de totala libertate si este orientata clar de la ucenic spre duhovnic. Nu preotul cauta credinciosii ca sa le dea porunci si sa le faca ordine in viata. Ucenicul acorda incredere duhovnicului in cadrul spovedaniei si isi asuma ascultarea fata de acesta de buna voie.
Concluzia mea a fost ca libertatea in cele ale duhului este cea mai mare cinste pe care ne-o face Hristos si nimeni nu are dreptul sa se infiltreze cu directive in aceasta zona.

In ascultarea binecuvantata nimeni nu sileste pe nimeni la nimic. Cand veti sesiza cea mai fina nuanta de autoritate impusa din exterior, puteti sti ca acolo nu este roada duhovniceasca.

No comments:

Post a Comment