Monday, February 24, 2020

Deci...

...nu ma pot abtine sa nu postez si asta:

Sa ma clarific...

... legat de pregatirea scolara a copiilor. Eu cred cu tarie mai multe chestii, nu ma puneti sa argumentez, le cred pur si simplu. Una dintre ele este faptul ca am copii inteligenti, nu geniali, dar inteligenti. A doua este ca omul are o sete naturala de cunoastere si ceea ce invata directionat de propria curiozitate asimileaza, iar ceea ce toceste in scarba fixeaza mult mai greu. A treia este ca rolul meu in formarea lor profesionala nu este acela de a ii obliga sa isi aleaga meserii dorite de mine, nici de a ii sili peste masura (pana la nervi, jigniri, cearta, bataie) la performante intelectuale. A patra este ca scoala ii suprasatureaza cu informatii, iar eu acasa trebuie sa balansez situatia spre unschooling.

Incerc sa fiu un om preocupat de cele duhovnicesti si inteleg ca succesul lumesc pe traseul vietii unui om nu este o conditie sine qua non a fericirii si linistii sufletesti. Te poti simti implinit si bucuros fara sa fii in top dpv financiar sau profesional. Nu sunt deloc interesata sa am cu ce ma mandri prin copiii mei. Ii iubesc si atat. Nu am de demonstrat nimanui nimic prin ei. As recomanda tuturor sa isi improprieze aceasta atitudine care nu amesteca slava desarta in relatia cu copilul.

Ceea ce fac este sa ii fac sa constientizeze ca nu trebuie sa isi ingroape talantii, ci sa ii descopere si sa ii cultive. Ma rog pentru ei si ii invat sa se roage ei insisi pentru netezirea cailor vietii. Incerc sa ii incurajez si sa sustin dupa posibilitati daca intreprind ceva sau vor sa se dezvolte intr-o anumita directie. In niciun caz nu i-as duce la pregatiri nedorite, dimpotriva, sunt o aparatoare a timpului liber si o adepta a "plictiselii" la copii. In acele momente ei au ocazia sa se aplece asupra propriei persoane si sa se cunoasca. Au toata viata la dispozitie pentru "deadline-uri", macar copilaria sa si-o traiasca pe indelete.

Restul timpului este umplut cu maimutareli sau ambitii de adulti...

Sunday, February 23, 2020

O fobie...

... comuna tuturor narcisistilor este introspectia sincera fiindca ea releva defecte care nu corespund cu imaginea grandioasa despre sine a acestora. Refuza sa isi vada propriile imperfectiuni. Nu accepta ideea ca ar putea fi cu ceva mai prejos decat altul. Problema este ca toti avem neajunsuri, chiar si cei perfectionisti dintre noi (insusi perfectionismul e un defect). N se poarta copilareste si aplica tactica strutului. Li se pare ca daca ei nu isi privesc frontal lipsurile comportamentale si nu ingaduie altora sa vorbeasca despre ele, vor trece total neobservate. Fiindca au pretentii exagerate de la ei insisi, N isi seteaza standarde foarte inalte determinand astfel propriile insuccese interioare. Exact ca in manifestarile oricarei alte fobii, N are un maxim disconfort cand isi vede sau ii sunt prezentate defectele. Orice scapare in atitudinea personala care poate fi vazuta N o simte ca pe o chestiune vitala.
Strategia prin care gaseste de cuviinta N sa evite confruntarea cu realitatile interioare este proiectarea propriilor trasaturi negative asupra interlocutorului/partenerului/unui membru al familiei. Isi gaseste o usurare in criticarea si invinuirea acelei persoane de patimile lui.
Daca ti se intampla sa fii chiar tu victima narcisistului, observa ce face si nu absorbi.
Un exemplu: sa zicem ca mergeti impreuna cu masina (unul dintre locurile preferate de tortura fiindca nu ai unde sa pleci) la un eveniment si N e stresat. Va incerca sa te scoata din sarite cu ceva, cu orice, chiar si cu o minciuna. Nu incerca sa gasesti alta logica in reactiile lui decat acest mecanism al proiectiei. Ei nu au nevoie sa te dezvinovatesti, nu vor adevarul, vor doar sa te vada cum la cari bagajul de frustrare.
Altii vin de la serviciu nervosi si simt o satisfactie/usurare sa induca aceasta stare acasa. Nu te lasa atras in aceasta gaura neagra si nu incepe sa te dezvinovatesti si sa demonstrezi adevarul. Ei nu vor asta, ci doar vor sa te foloseasca la reabilitarea propriei imagini false. Nu reactiona, ci analizeaza patternul comportamental si detaseaza-te.

Cum ma descurc...

... cu adolescentii? Greu, foarte greu, mai ales ca nu seamana nici unul cu celalalt. Din dorinta de a pastra o anumita discretie legat de latura lor problematica, nu voi detalia prea mult conflictele dintre noi. Ca tipuri de probleme pe care le-am intalnit as mentiona (in ordine aleatorie) :
*complexele de inferioritate fizica
*sedentarismul
*muzica usoara
*sexualitate
*retele de socializare
*habotnicia
*prietenia-iubire
*agresivitatea
*preluarea auto-ingrijirii
*problema banilor
*invatatul/temele
Pe langa fiecare dintre aceste subiecte am insistat cu discutii prin care sa le prezint si sa le imprim perspectiva mea. Unii au fost mai receptivi, altii mai refractari. Am lasat libertate cat "sa nu se rupa arcul", nivel diferit in functie de puterea de înțelegere a fiecaruia. Chiar daca nu sunt fix ceea ce as fi dorit, am nadejde ca Dumnezeu lucreaza in viata lor si ca ceea ce nu imi place acum este doar o etapa tranzitorie. De aceea incerc sa nu ma agit prea tare cand vad lucruri nepotrivite cu idealurile familiei. Ma gandesc atunci si la propria adolescenta, si la judecatile pe care le-am facut pe vremea cand nu aveam copii (sau erau toti mici) fata de copiii altor crestini si inteleg mai mult unde am contribuit indirect la stricarea vietii propriilor copii. In principiu  cata vreme sunt in biserica, la slujbe si cu spovedania la indemana, tot ce inseamna greseli ale tineretii poate fi sters sau folosit pentru inteleptire.

Ca o concluzie personala, 90% din ceea ce este cadere a copiilor mei provine din afara familiei. Noi nu avem o viata duplicitara in sensul ca in casa ne comportam cam ca si in exteriorul ei. Influentele primite din frageda pruncie de la scoala au relativizat invataturile primite de acasa. Mai tarziu, spre liceu, retelele de socializare au bombardat efectiv cu impresii noi, secularizate, fiintele lor inca fragede. Nu s-a reusit o destabilizare totala a situatiei, dar avarii sunt destule. De aceea sfatul meu ar fi sa tineti copiii cat mai mult posibil departe de informatii nocive. Eu as spune mai mult decat "esti ceea ce traiesti", gandindu-ma la neuronii oglinda de care am mai scris:



Saturday, February 22, 2020

Text...

... de folosit in prezenta femeilor inteligente care stiu sa se exprime remarcabil si care pot deranja asezarea unei societati construite pe monopol masculin.
Dupa capul meu de "femeie" acest text trebuie inteles in contextul vremurilor de atunci si talcuit mai adanc. In primul rand nu cred ca este vorba despre invatatura laica, ci despre predaniile Bisericii. Chiar si asa, de-a lungul timpului au fost multe femei care au invatat pe altii despre Hristos fara sa fi gresit catusi de putin, ci luminand mintile oamenilor. Doua exemple la indemana sunt sfanta Ana proorocita si sfanta Ecaterina. Ce vom spune despre toata pleiada de profesoare de religie din lume? Despre apostolatul mamelor in propria casa? Sunt acestea lucrari ale faradelegii? In niciun caz! 
Nu, cu siguranta aceste cuvinte nu trebuie luate ad literam. Femeile care invata pe altul trebuie sa fie foarte atente sa nu vorbeasca decat in duhul invataturilor Bisericii, nu dupa interpretari proprii, fiindca pot gresi. Acest lucru este valabil dealtfel si pentru barbati: in materie de credinta nu iti dai cu parerea avand pretentia ca ideile personale sa fie adoptate ca dogme. 
Poporul nostru a denumit plastic aceste invataturi paralele cu Adevarul "babisme". Femeile, fiind mai grabnice la vorbire decat barbatii, mai ales cele in varsta care se cred intelepte, sfatuiesc in stanga si in dreapta, vrute si nevrute. 
Am intalnit un caz din acesta de ignoranta combinata cu evlavie la o batrana care sustinea tot felul de superstitii, gen: "daca calci haine duminica, fata Maicii Domnului o calci". Pentru categoria asta de "apostoli" sunt binevenite cuvintele 
versetului de mai sus. 

Thursday, February 20, 2020

Pentru cine...

... are in plan un copil, doi, gatitul cu copii mici in preajma nu este o problema de o viata. Sunt insa si femei care, pe langa faptul ca trebuie sa hraneasca toata familia, mereu au cate un pruncut, doi pe langa ele.
Cum se descurca? Greu...

Ori il plaseaza in grija cuiva de prin casa, si aici intra in discutie varsta si competenta ajutorului primit. Multe lasa copii mici cu alti copii, prelungind si fractionandu-si timpul de gatire ca sa verifice daca totul este in regula. E si acesta un mare stres fiindca pot aparea accidente. In plus, au de a face cu refuzul copiilor mai mari de a face pe dadaca, apar tensiuni si trebuie dusa munca de lamurire pentru a le obtine ajutorul.

Daca nu au chiar pe nimeni, tin piticii pe langa ele, cu jucarii, cu prezentarea sertarelor si obiectelor de bucatarie care sa ii distreze pentru o perioada (de care sa mai profite sa mai lucreze cate ceva la bucatarie). Si in acest caz trebuie atentie (obiecte contondente, casante, detergenti, chestii fierbinti) si preventie (trebuie organizat spatiul ca sa nu iti complici singura existenta, ci sa fie cat mai sigur).

Slingul, premergatorul, tarcul, sunt optiuni de scurta durata, in timp ce a gati si a lasa curatenie in urma dureaza ore. Eu prefer varianta din imagine, care mi se pare mult mai interactiva si stimulativa pentru copii. Dupa caz pot si ei pipai si chiar linge anumite ingrediente.

Nu mai povestesc ca intre timp ce ai de muncit in bucatarie, programul de masa si scaun al sugarilor se desfășoară în paralel.

Asa se face ca viata de zi cu zi a celor ce "stau acasa" poate fi foarte solicitanta. Toate trecem prin asta, doar ca la unele devine un fel de neverending story, pe masura ce arborele familial se ramifica tot mai mult. Nu suntem niciuna superwoman, nu va complexati. La toate care suntem singure ne ies peri albi pe tema asta, numai ca unele recunosc si altele nu.
Cu Dumnezeu inainte! 

Wednesday, February 19, 2020

Daca este...

...adevarat ca gandul omului poate face rau la distanta, strategiile pe care le-am mai enuntat in postarile despre narcisisti vor lucra doar partial. Ele sunt foarte bune, dar trebuie in mod cert dublate de multa rugaciune personala (psaltire, acatistul acoperamantului si alte cereri de  ocrotire ale sfintilor) si de periodice dezlegari facute de preot. Daca locuiesti in casa cu N, trebuie sa
faci si sfestanie in momentul in care simti ca lucrurile o iau razna.
Nu pot sa detaliez, dar stiu cateva cazuri concrete in care rugaciunea sustinuta a facut minuni in solutionarea problemelor cu acesti oameni imposibili.

In orice alt tip de relatie cu N, in afara de casatorie, poti merge linistit pe "no contact" daca situatia sociala permite. Daca Dumnezeu a ingaduit sa te casatoresti cu un om care te-a dorit doar ca sa te demonteze si apoi sa desfiinteze din tine tot ceea ce ar fi constituit un posibil ascendent, inseamna ca esti persoana care poate duce astfel de torturi. Indelunga rabdarea ta iti va aduce cu siguranta ceva bun. Intareste-ti fortareata inimii tale si nu calca fagaduintele catre Dumnezeu. Cere mila de la El si nu astepta nimic de la om. Cred si stiu ca daca te tii pe pozitia de a face doar binele, se vor crea in viata conjuncturi prin care ti se va usura situatia cu mult. Ancoreaza-te puternic in Hristos si nu desparti prea usor ceea ce a unit Dumnezeu.