Cautati...

...mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua, bineinteles, nu toate mofturile si dorintele desarte, ci atat cat sa nu se intinda coarda neputintelor noastre prea tare.

Dintotdeauna mi-am dorit sa daruiesc lui Hristos orice miscare a fiintei mele, dar mai ales de cand Elena a trecut la cele vesnice si incerc sa ma raportez mai adanc la intelegerea duhovniceasca a vietii. Desigur, am si eu caderile mele, ma mai abat de la linia discernamantului, fie din lipsa de experienta duhovniceasca, fie pentru ca nu am iesit cu totul din robia patimilor.

Dumnezeu este insa milostiv fata de lucrarea mea facuta cu stangacie si m-a facut sa ma bucur nespus aratandu-mi din nou purtarea Lui de grija, prin raspuns imprevizibil la suspinul inimii in nevoile mele omenesti si prin suport concret pentru initiativele pe care noi, ca familie, le aveam in gand.

E clar ca ma simt recunoscatoare fata de binefacatorii mei, dar incerc sa vad in actiunea lor caritabila pronia lui Dumnezeu care ne-a adus laolalta. In felul acesta cred eu ca nici ei nu vor ramane fara rasplata de sus pentru jertfa lor facuta cu mare discretie, si nici eu nu voi cadea in ispita de a imi limita perspectiva la cele pamantesti (care trebuie sa fie chiar si pentru mireni o trambulina spre intelegerea celor ceresti)

In tinerete ma tulburam repede cand lucrurile nu mergeau dupa voia mea. Ma panicam fiindca luam aminte la filmele pesimiste despre viitor pe care le rula vrajmasul in fata ochilor inimii mele. De la un timp am invatat sa pun incercarile vietii inaintea lui Ziditorului meu si sa Il las pe El (deplin fiind incredintata de iubirea Lui pentru noi toti, de atotstiinta si priceperea Lui) sa se ocupe de tot ce depaseste puterile mele omenesti.

Cu putintica rabdare😊 vad ca functioneaza strategia asta mai spectaculos decat ma asteptam!

The young...

...Victoria, un filmulet dragut despre regina Victoria, cu english subtitles ca sa ne mai exersam engleza.

Si cateva lamuriri suplimentare

Ai vrea...

...sa faci chiftele pe sambata si duminica pentru familia ta cu n+1 copii, dar trebuie sa investesti prea mult asteptand langa tigaie sa le intorci de pe o parte pe alta. O varianta mai light dpv al amputarii timpului liber dar si al continutului de grasimi ar fi sa le modelezi si sa le asterni pe hartie de copt si in timp ce ele se prepara cate 30 odata, sa faci alte treburi.
Mergand la extrem pe linia economisirii de timp si energie fara sa treci totusi pragul lenevirii iti sugerez
- sa prepari o compozitie de chiftele cu suficienta grasime animala intrinseca (eu am amestecat 4 pulpe si doua piepturi de pui de tara crecut cu "concentrate" 😊 un pachet de slanina din congelatorul meu si 25 cm de muschi/ceafa de porc primita de la parohie)
- sa o condimentezi bine (eu pun usturoi, cimbru, boia, dar si chimen, ca asa am mancat in Bulgaria pe marginea drumului) - sa o intinzi apoi in strat uniform si nu prea gros in doua tavi mari de cuptor si sa o rumenesti bine

O tai felii sau isi taie fiecare din cei care au varsta si pricepere adecvata, ca tu dai sa manance la cel mic. La noi acasa nimeni nu a plans ca nu erau chiftelele rotunde.

Ca sa fii mai sigura ca nu sufera vreun membru al familiei pe motive de atasament fata de principiile clasice in estetica servirii nu pronunta cuvantul chiftele. Si nici parjoale😊. Gaseste un nume nou pentru ele. In felul acesta creierul se elibereaza mai usor de preconceptii si asteptari si "clientii" se deschid mai rapid spre nou.

De ce e greu...

...sa se casatoreasca o fata activ si responsabil implicata in viata dupa invatatura Bisericii?

Pentru ca isi pune problema asumarii unei alegeri pe viata, la bine si la greu. Ea stie ca in afara de chestiuni concrete foarte grave, considerentul divortului este inacceptabil. Nu mai ai sansa sa te intorci sa mai extragi al doilea loz, pastrand aceleasi sanse de reusita.

Tot din acest motiv, al unicitatiii legaturii prin casatorie, este inclinata sa estimeze daca va putea sa duca pe timp nelimitat neajunsurile/incompatibilitatile pe care le identifica la prieten. Daca acesta e un lucru firesc, ar fi interesant sa definim cat e rezonabil sa formulam previziuni despre cum se va comporta el in viitor in calitate de sot.

Pentru ca de obicei convertirile serioase sunt apanajul varstelor mai inaintate. Pe la 20 de ani tinerii din biserica sunt acolo fie din inertia familiei din care provin, fie dintr-o exaltare religioasa pe care ti-e frica sa pui pariu ca va tine o viata.

Pentru ca stie ca trebuie ca pe viitor sa asculte de el. Si aici trebuie sa punctez ca nu este categorie de barbati mai preocupata de supunerea femeii ca bisericosii. In afara grupurilor religioase barbatii nu isi pun problema sa ceara asta viitoarelor sotii (atat le-ar trebui😊). Ca sa poata asculta mai usor de cineva trebuie sa il simta sincer ca fiindu-i superior intelectual si moral (aviz amatorilor: ascultarea, la fel ca dragostea si prietenia, nu se impune, nu se cere verbal, ci se castiga).

De asemenea, stiind ca va trebui sa ii fie supusa in toate, este nevoita sa caute pe cineva in care sa aiba incredere ca va avea grija de ea, ca va arata compasiune si ii va sta alaturi in clipele grele si  va arata intelegere fata de neputintele ei. Daca nu observa in mod spontan aceste trasaturi de caracter, ci dimpotriva indiferenta, cruzime si sarcasm misogin nicio freza gelata, niciun muschi scos la expozitie si nici macar impresia intelectuala pozitiva nu mai pot sustine atractia.

Pentru ca si fetele credincioase de multe ori nu sunt mature si nu fac un studiu de "piata" realist. Si-ar dori sa gaseasca in acelasi om si un ascet ca marele Antonie, dar si un romantic precum Eminescu, si un milostiv si neiubitor de arginti cum citesc prin proloage, dar si un priceput administrator de finante langa care sa nu duca lipsa de nimic, si un aventurier interesant, mereu dornic de nou, dar si un barbat de casa, multumit cu rutina: serviciu, cumparaturi, apartament.

In acest context trebuie inteles un lucru: sunt pe lume si barbati sarmanti, parteneri excelenti pentru relatii de scurta durata, dar care au anduranta scazuta la purtarea crucii in casatorie si altii care sunt de cursa lunga sub aspectul devotamentului, pe care ii simti ca sprijin real in viata, dar care nu sunt chiar tot ce ai visat in adolescenta (bineinteles, intre cele doua tipologii extreme gasesti o multime de variante).

Cred ca daca nu au avarii majore la sistemul de directie si franare😊 se poate supravietui in casnicie cu ambele tipuri.

Important e sa stii ce vrei in viata, sa nu fii idealista/prea meticuloasa si sa intelegi ca ai tot dreptul sa alegi si sa refuzi, cu mentiunea ca e de prost gust sa te superi daca cineva pur si simplu nu ti se potriveste. Omul nu e dator sa corespunda asteptarilor tale. Spui "la revedere!" si cauti mai departe.

Imi cer iertare, dar am nuantat aspectele acestea doar pe linie feminina, fiindca baietii mei sunt mici inca si nu imi pun probleme de genul acesta pentru niciunul din ei.

Daca vreti...

...sa puneti o piatra la temelia unei lumi crestine mai bune (ca tot o comentam atat cu totii si suntem vesnic nemultumiti) in afara de bine stiuta recomandare a tuturor parintilor Bisericii de a ne desavarsi intai pe noi insine, as mai avea o sugestie: puneti in centrul preocuparilor voastre sanatatea duhovniceasca a familiei (cu tot ce presupune aceasta). Nu ganditi casatoria ca o etapa trecatoare a vietii, ca un obiectiv care dupa ce a fost bifat trece bine pus la naftalina in raftul indiferentei. Ganditi-o ca pe o ecuatie cu nenumarate variabile la rezolvarea careia va trebui sa lucrati toata viata.

Dati-va silinta sa functionati la parametri maximi in casnicie, luati-va timp sa analizati ce nu merge bine si nu va limitati la critici si plangeri. Analizati si chiar studiati cum puteti imbunatati relatiile dintre voi, starea voastra materiala, mediul in care traiti si mai ales cum va puteti apropia de Dumnezeu in context familial. Fiti receptivi la nevoile si particularitatile celorlalti membri ai familiei. Cautati o atitudine prin care sa ii odihniti interior.

Rugati-va legat de nereusitele si ispitele in bunul mers al casniciei si multumiti Domnului daca sunteti binecuvantati cu pace si intelegere. Desi e datoria omului sa se osteneasca pentru bunul mers al lucrurilor, "darea cea buna si darul desavarsit" vine tot de sus.

Doamna...

...de religie imi inscrie copilul la... modeling. Cica a inscris-o si pe fata ei. Putin ma intereseaza. Eu nu sunt preocupata sa fac din copilul meu un papusoi sexi, umeras atractiv pentru haine neinteresante. Le-a vorbit copiilor despre modeling si postura corporala de zici ca sunt sedinte de fizioterapie sau gimnastica recuperatorie.

Nu o cunosc personal, dar i-as recomanda ca in loc sa sporeasca ispitele lui fiu-meu (de care si asa trag fetele la modul agasant chiar si pentru el) sa isi trimita sotul acolo, (poate ii face bine la coloana vertebrala).

O placinta...

...cu branza fara faina de grau, gaselnita recenta:

- 800g telemea rasa

- 8 oua de tara

- 400g fulgi de ovaz

- 250g smantana

- 250ml apa (nu am avut lapte)

- scortisoara (sau alta aroma)

Se amesteca toate, se rastoarna cu nepasare in tava (peste o hartie de copt) si se coace cum va pricepeti (cuptorul meu face nebunii in ultima vreme si tre sa rasucesc butonul la maxim pentru orice fel de mancare) ca sa nu se arda, dar sa fie si patrunsa bine la mijloc. Se serveste cu miere si smantana.

Arata urat, ca o mamaliga mai tare, dar noua ne-a placut si cred ca vom repeta figura si alta data.