O anomalie...

... clara a unei relatii (indiferent de ce tip) este aceea cand cel care greseste il apostrofeaza pe celalalt ca are o reactie de aparare la o atitudine evident nepotrivita. Acesta este un semnal ca relatia incepe sa fie de tip abuziv. 

Ca o reactie la ceea ce se spune in videoclip, as spune ca da, cea mai puternica femeie este aceea care duce cu liniste povara de a primi palme (la propriu sau la figurat) de acolo de unde ar trebui sa primeasca iubire (dar acest lucru nu este de dorit sa se intample) , fiindca asta inseamna ca are o conexiune intensa cu Dumnezeu de unde isi trage seva iubirii atat de necesara unei fiinte ca femeia, iar daca cineva este atat de aprope de Dumnezeu, este garantat imbracat cu o putere inegalabila, neinteleasa omeneste. 

Cu ajutorul...

... lui Dumnezeu voi participa online maine la o conferinta cu pr Mihoc, tata a 13 copii. Anuntul este postat pe un grup de preotese, asa ca probabil va fi "cu usile inchise". Nu stiu daca si cate intrebari imi va fi permis sa pun, dar cred ca vor trebui trecute printr-un filtru/cenzura a vreunei moderatoare. 

Nu il cunosc pe parinte, dar mi-ar placea sa fie un om sincer, cu bune si cu rele, fiindca detest ipocrizia mai mult decat neputinta. Eu l-as intreba:

1. Daca a intentionat de la bun început o familie mare sau au lasat lucrurile sa curga de la sine. 

2.Cum s-a implicat personal in cresterea si formarea propriilor copii? Cat le-a acordat ingrijire fizica sau cat s-a jucat si cat a vorbit de la suflet la suflet cu fiecare, la diferite varste? 

3. Daca a intampinat vreodata piedici serioase (pe motive de sanatate a doamnei preotese, financiare, de resurse psihice, de spatiu insuficient al locuintei) si cum s-a raportat la acestea? Si-au pus vreodata problema restrictionarii vietii de cuplu pe termen mai lung? Daca da, ce consecinte a avut asupra relatiei si atmosferei in casa? 

Voi ce intrebari ati pune? Posibil sa nici nu reusesc (lipsa timp) sa ma loghez... 

Fiind...

... intr-o etapa a vietii in care nu sunt doar mama de copiii mici, mai caut sa ma instruiesc ca sa pot da sfaturi si in ceea ce priveste alegerea cuiva in vederea casatoriei. 

Dintr-o conversatie banala, am retinut o idee importanta, in caz ca nu intalnesti compatibilitatea perfecta in relatie. 

Fragmente...

 

... din podcastul "Adevaruri care dor despre suflet si psihic" cu dr Cristian Andrei

Casatoria...

... crestina, gandita pentru o viata, intemeiata pe iubire sincera, pe impreuna-lucrarea virtutilor crestine, pe devotament absolut, ar fi un fenomen social extraordinar si ar fi un angajament aducator de permanenta bucurie si odihna sufleteasca, daca oamenii nu s-ar implica doar cu jumatati de masura pe acest drum al mantuirii. 

Spre deosebire, casatoriile lumesti sunt niste umbre ale acesteia,  in care mereu exista in fundal tensiunea nesigurantei fata de partener, in care de la bun inceput se accepta tacit, poate subconstient, o relativizare a legaturii dintre cei doi si, in care se considera fireasca o acrire a relatiei si o scufundare in plictiseala odata cu trecerea timpului. Partenerii experimenteaza o conexiune superficiala care rareori evolueaza de la indragosteala juvenila catre o iubire mai cuprinzatoare. Aceasta goana dupa senzatii si căutarea permanenta a validării din partea unor terțe persoane nu m-a atras niciodata, motiv pentru care, inainte sa cunosc Biserica, eram convinsa ca nu ma voi casatori niciodata.

Mi se pare totusi esential sa diferentiem intre paradigma si felul in care o vedem aplicata. Si pentru casnicia celor din biserica putem constata un revers al medaliei, pe care se observa de obicei chipul nedesavarsirii fiecaruia dintre soti. 

Faptul ca fiecare stie ca, in afara de abateri grave, celalalt ii va ramane alaturi orice ar fi poate crea o relaxare deloc constructiva pentru familie. Este o relaxare sinonima cu neglijenta, cu nesimtirea sau chiar cu batjocorirea persoanei odata "iubite". Pun ghilimele pentru ca dragostea adevarata niciodata nu cade.

O asteptare nerealista care erodeaza incet, dar sigur, institutia casatoriei, este aceea ca familia este un teatru al placerilor carnale. Din frustrarile create de o lupta (nepriceputa si slab motivata) a infranarii inainte de casatorie, cununia apare ca o "dezlegare la toate" a tinerilor deja ametiti de aroma desfranarii de care respira orice demers al societatii actuale. Asumarea responsabilitatii consecutiv sexualitatii este o adevarata piatra de incercare pentru o familiile care il vor pe Hristos in mijlocul lor. Si infranarea, si nasterea de prunci sunt dupa lege, dar amandoua au doza lor de durere in trup. Cine pretuieste bucuria duhului jongleaza corect cu ele si trece de primejdiile pacatelor de moarte.

Retete universale de reusita in cuplu nu exista. E important sa alegi pe cineva cu aceleasi principii, capabil de mila si dragoste dezinteresata, sa te alipesti de Dumnezeu prin rugaciune, sa iei parte la tainele bisericii si sa iti cultivi rabdarea, blandetea si diplomatia. 

Cum...

... sa nu stingi iubirea cautand iubire

Am gasit...

... in marele talcioc al internetului un citat pretios, pe care l-am inteles mai intai nemultumita fiind si judecand pe altii. 

In tinerete, atunci cand eram coplesita si nu ma descurcam, insistam rugandu-l pe sotul meu sa ma ajute, dar el intarzia sa dea curs cererilor mele. Chiar si atunci cand in sfarsit accepta sa preia din treburile casnice, o facea cu atata aversiune si aratandu-mi atata ostilitate incat nu ma mai putea bucura indeplinirea sarcinilor respective.

Incercand sa convertesc experienta asta neplacuta in ceva util, am sa am inceput sa reflectez asupra cartirii cu care faceam si eu la randul meu faptele pe care intelegeam ca le vrea si le randuieste Dumnezeu pentru mine.

Pentru mai multa smerenie, ma pot prihani cugetand la cat de putina a fost dragostea cu care am acceptat crucea nasterii de prunci. Cat timp am privit totul ca pe o corvoada nesuferita, putin folos duhovnicesc am avut din savarsirea cu dezgust a indatoririlor materne. Tot ce nu a fost transformat intr-o ofranda a iubirii se va cerne din sita mantuirii. 

Se vehiculează...

...in mediile crestine versetul acel cu femeia nebuna care isi distruge casa cu mainile ei, dar intelegerea lui ramane una tendentioasa, care plaseaza responsabilitatea bunului mers al familiei doar pe umerii femeii. Eu asa l-am auzit folosit de foarte multe ori: in contextul in care barbatul nu este de fapt om de casa, daca femeia reactioneaza prost (nu cu rabdare si blandete) i se aduce aminte ca femeia nebuna isi darama propria casa. 

E adevarat ca o femeie puternica duhovniceste poate sa acopere chiar si  neajunsuri majore ale sotului, dar casnicia aceea va fi totusi una disfunctionala si faptul ca femeia poate rabda greutati in plus nu il absolva pe barbat de raspunsul inaintea lui Dumnezeu pentru felul in care si-a inteles datoria de a isi asuma rolul familial.

As mai adauga ceva, ca un corolar al discuțiilor pe care le-am purtat cu sute de femei de-a lungul vietii: si un barbat isi poate distruge propria casa, si asta nu numai in cazul in care este betivan sau curvar.

Ca sa...

... spargem niste tipare ale trecutului care ingreuneaza foarte mult cresterea familiei ar trebui sa ne ferim sa le inseram in educatia copiilor. Ma tot gandesc cum sa le identific in concretul vietii cotidiene, sa le vadesc uratenia si sa le demontez. 

Unul dintre aceste clisee nocive ar fi catalogarea rigida a indatoririlor casnice in "treburi de barbati" si "treburi de femei" si desconsiderarea evidenta a celor de pe urma. Atatea expresii peiorative, atatea anecdote neinspirate si atata dezaprobare sociala gasim care sa intareasca convingerea ca treburile femeii sunt injositoare, incat nu e de mirare ca femeile nu isi mai doresc sa imbratiseze casnicia cu toate ale ei, iar barbatii sunt inchistati intr-un determinism psihologic care ii face sa se simta umiliti daca spala vase sau injositi cand sterg un copil la fund. Este nevoie de discursuri motivationale ca sa scoti din depresie o femeie care sta acasa si care nu e trista atat pentru ce experimenteaza ea, cat din cauza cutumelor moderniste care o chinuie interior. 

In orice familie normala femeia si barbatul impart in mod firesc sarcinile zilei, dar acest lucru nu este dubat de o strictete patologica. Femeia poate sa stranga un șurub fara sa se simta fara un sprijin in viata si barbatul intelege ca a face putina ordine este o depridere utila in viata pentru orice om (nu tre sa iti achiziționezi femeie special pentru asta). In plus, oamenii inteligenti inteleg importanta capitala a treburilor "de femeie" (si cat de greu pot fi inlocuite cu succes) si arata respect si recunostinta catre cea care la savarseste gratis zilnic, in tacere, spre binele intregii familii. 

Cu un strop de flexibilitate, cu mai putina dorinta de validare din exterior (de la gura lumii) cu inima golita de orgolii prostești si inmuiata in dulceata dragostei de oameni, viata de familie este foarte frumoasa si armonia devine accesibila tuturor! 

Pentru...

... ca se pare ca unii oameni folosesc ceea ce am mai postat pe blog si chiar exemplul meu personal intr-un fel care imi displace total, simt din nou nevoia unui mic disclaimer.

Desi sustin prin ceea ce scriu familiile rodnice, femeia dedicata misiunii materne si casnice in general si indelunga rabdarea in casatorie pana la moarte, nu simpatizez in niciun fel cu abuzul, nici macar cu cel frumos impachetat in cuvinte biblice sau cocolosit de vreun duhovnic. 

 Cred cu tarie ca fundamentul solid al casniciei trebuie sa fie iubirea platonica, dublata de intelegere principiala si intrajutorare. Iubirea trupeasca nu are aceleasi valente fara cele dintai. 

Intalnirile intime intre soti nu sunt manifestari ale iubirii daca nu se desfasoara cu liberul consimtamant al celor doi. Tot ce stirbeste vointa libera a unuia dintre soti, fie ca este constrangere, fie insistenta peste masura, fie santaj emotional, fie manipulare in avest scop, fie invocarea "datoriei" conjugale, fie chiar o anumita doza de agresiune, totul urateste lucrul lui Dumnezeu si atrage consecinte nefaste asupra familiei.

Inteleg ca si desfranarea este o prapastie deschisa (deci refuzul ca moft nu este de conceput) , dar si asuprirea celuilalt atunci cand instinctul suprima orice alta forma de raportare la fiinta umana este o hidosenie cu care nu cred sa aiba vreodata partasie cu Lumina. Ea trebuie vindecata prin deasa spovedanie si nevointe de calibru călugăresc acolo unde este nevoie, fiindca nimeni nu se mantuieste chinuind pe altul, chiar daca acesta din urma il rabda. 

Femeia...

... sa se supuna barbatului intru toate, ca Domnului. Sunt crestini care folosesc acest cuvant ca sa isi asupreasca efectiv sotiile, cerand o ascultare istovitoare, la amanunt, cu cerinte si impuneri scornite anume parca. 

Stau si ma gandesc daca nu cumva trebuie conaiderat si contextul istoric in care au fost spuse aceste cuvinte. In acele vremuri barbatii se ocupau de politica, de razboaie, de mestesuguri ce presupuneau forta si rezistenta sau de munci fizice grele. Responsabilitatile erau foarte bine impartite si nu cred ca se gaseau prea multi frustrati fara preocupare care sa isi cicaleasca femeile pentru cum isi faceau treburile casnice sau cum isi ingrijeau copiii. 

Modernismul a venit cu frumoasa conceptie despre ajutorul pe care un barbat ar trebui sa i-l dea sotiei in familie, dar a adus la pachet si reversul acestui beneficiu: un control prea meticulos (uneori obsesiv) care nu aduce nimic bun in camin. Dorinta legitima de stapanire, intemeiata biblic dealtfel, devine o sursa de tensiuni inutile atunci cand nu se pastreaza in linii mari o distinctie intre rolurile fiecarui parinte in bunul mers al familiei (tu te pricepi la masini, eu cumpar hainele) 

Mi se pare si o chestiune de noblete sufleteasca si superioritate sa lasi omului de langa tine libertatea de a se manifesta autentic. E penibil sa te impui prin dispute in legatura cu ce tip de tigaie sa cumparati, care sa fie culoarea covorului din sufragerie, care produs e mai ieftin cu 2 lei in piata si ce firma de scutece sa poarte copilul. 

Daca totusi aceste confruntari jenante exista si "barbatul" de langa tine se agata de fiecare dintre ele pentru a isi exercita in acest fel masculinitatea, nu ai decat sa porti psihologic aceasta cruce pana cand, cu ajutor de sus si cu sfatul duhovnicului, acest neajuns se va vindeca. 

Cugetare...

... de 8 martie, cand toata lumea se invarteste in jurul femeii... 

As face o paralela intre sfaturile anti-Iubire de care abunda lumea noastra meschina despre relatia mama-copil si cele care mineaza subtil legatura sot-sotie.

Asa cum nu concep ca poti rasfata peste masura un bebelus cu gesturi de dragoste si de atentie, ca el e speculativ si manipulator ca sa te transforme in sclava lui si ca nu are in mod real nevoie de afectiune manifesta pe langa strictul fiziologic, la fel cred cu tarie ca nu exista prea mult in revarsarea dragostei dintre barbat si femeie in casatorie, ca nicio tandrete nu iti determina sotia sa ti se "suie in cap" si niciun raspuns iubitor la setea ei de afectiune nu te va plasa iremediabil sub papucul ei cu toc ascutit. Dimpotriva, toti barbatii ar trebui sa stie ca femeia poate fi cel mai lesne robita (nu e cuvantul meu, e al sf Ioan Gura de Aur, pe cat de puternic si intens, pe atat de realist) prin iubire exteriorizata atat in fapte mari cat si in gesturi marunte, dar si in cuvant dulce sau atitudine de indragostit. 

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am alergie la intelepciunea marlaneasca transpusa pe internet in tot felul de maxime si glume rautacioase enuntate cu tupeu de oameni care calca evident pe alte carari decat aceea a Iubirii si, in consecinta, au experiente si concluzii bazate pe o intelegere eronata a vietii. 

Va propun...

...audierea unui interviu care respira o placuta naturalete, plin de farmecul unei relatari oneste si firesti despre copilarie si despre a fi parinte, vazute prin ochii unei vedete care imi inspira multa modestie. Trecand peste faptul ca personajul principal nu este unul tipic bisericos, se pot desprinde cateva idei frumoase cu care va puteti imbogati orizontul intelegerii vietii de familie. 

Un lucru...

... de care sunt din ce in ce mai convinsa si a carui realizare de o importanta colosala tine de noi, mamele generatiei de astazi. Masura in care constientizam ca parintii de maine sunt copiii nostri de azi si modul in care insistam pe formarea lor pentru o casnicie armonioasa sunt factori decisivi ai pacii si echilibrului pe care le vor trai in casele lor.

Crestinii...

...adevarati sunt oameni in cautarea unei  imparatii care nu este din lumea aceasta, oameni care iubesc si pretuiesc in primul rand cele duhovnicesti si pentru care porunca iubirii evanghelice este modelatoarea relatiilor interumane. 

Bineinteles, ei nu se inchipuie ca sunt ingeri in trup si nu sunt atat de rupti de realitate incat sa creada ca totul se savarseste din rugaciune, direct de la Dumnezeu. Poarta de grija cu responsabilitate de cele materiale, isi cunosc propriile limitari venite din partea trupului si nu le neaga cu ipocrizie. Atat doar, ca ei supun cele trupesti celor duhovnicesti, taind deliberat orice lucru simtit care le aduce vatamare sufleteasca.

Cunoscand toate acestea, se poate imtelege de ce pentru ei nu au sens casatoriile de proba sau divorturile frivole pentru vreo "frumuseste straina". Cei mai imbunatatiti, care au lucrarea launtrica a atentiei la miscarile inimii, vegheaza chiar si asupra gandurilor (antrenandu-se inca dinainte de a fi casatoriti si continuand apoi toata viata) ca nimic intinat sa nu le patrunda in suflet si sa strice legatura scumpa a dragostei, cea intarita de Insusi Domnul in taina cununiei.

Pe un grup...

... crestin ortodox whatsapp de donatii a aparut aseara aceasta dureroasa intrebare din partea unei mamici fara posibilitati materiale, pe care o apreciez pentru curajul de a exprima nevoia de ajutor:

Desi toti admitem ca este firesc sa ne ajutam in familie (mai ales atunci cand copiii sunt mici provocarile sunt mari) , lucrul acesta nu se intampla de la sine, ci se obtine cu cearta si cicaleala, de parca toata dragostea si bunatatea pe care le-ai crezut vreodata au fost doar teatru ieftin pentru vremurile in care iti era bine si nu aveai nevoie de nimic si toata aprinderea pentru Hristos pe care ai vazut-o la cineva pare sa se fi evaporat instantaneu lasand locul celui mai feroce egoism. 

Tin sa precizez ca singurul raspuns primit pe grup a fost acela prins in screen, deci mesajul subliminal ar fi: "Ori esti puternica, ori nu mai esti deloc. Cine te-a pus sa mai procreezi daca nu esti in stare?" Mamele acestui neam au nevoie de ajutor, fiindca in adanc suntem inca tributari unei mentalitati care devalorizeaza maternitatea. 

Unii...

...stiind Scriptura, o folosesc pentru a profita de crestini, pentru a ii distruge sau pur si simplu pentru a ii batjicori. 

Cand auziti un discurs motivational despre jertfa rostit de cineva care nu este si nu va putea fi vreodata publicul tinta al unui asemenea discurs, ci se inflacareaza doar de înșiruirea maiastra a cuvintelor si savureaza la nivel teoretic logica impecabila a ideilor, amorsati-va la maxim vigilenta.

Ca un ultim test de autenticitate puneti-i o intrebari simple: "Concret, pentru ce ma jertfesc? Dar tu? Cum te impartasesti de bucuria aceasta a jertfei pe care incerci sa ne-o inoculezi noua?" In anumite cazuri nici nu este nevoie de raspuns, atat de evidente sunt parghiile exploatarii, demagogiei si abuzului.

O invatatura....

... necrestina care circula in cercurile crestine printre barbati si pe care am auzit-o din nou de curand este aceea ca dupa casatorie, ca sa fii sigur ca ai nevasta cuminte si linistita la casa ar fi indicat sa ii faci in primii 3-4 ani de casatorie 3-4 copii. Nu e nimic rau in a face multi copii in perioada scurta de timp, daca totul este in buna intelegere si cu gandul cel bun. Problema apare cand totul devine "lucratura" unui barbat care se crede destept. 

Ca sa se inteleaga mai bine atitudinea abjecta fata de femeie, voi fi mai explicita. Sfatul nu este despre supunerea femeii prin iubire si intelepciune, cu reala superioritate, cum invata sf Ioan Gura de Aur si nici despre mila fata de trupul femeii la care indeamna Scriptura. Mesajul nerostit al invataturii acesteia este: foloseste fertilitatea femeii impotriva ei, ca sa ii anihilezi orice posibila "zburdalnicie". O traducere mai exacta, dar care suna prea barbar, ar fi: fa-i copii incat sa fie atat de epuizata, uratita, stresata si deprimata incat sa poti sta tu linistit ca nu te inseala.

Omul cu frica de Dumnezeu isi alege de la bun inceput o sotie virtuoasa, in care se poate "increde inima lui" si ii arata mila si dragoste. Restul lucrarii de supunere a femeii o lasa in stirea lui Dumnezeu. 

O carte...

... pentru toate femeile casatorite care vor sa transforme caminul lor intr-un loc al iubirii intre oameni si al odihnei sufletesti. Este genul de literatura de care inseteaza fara sa stie toate familiile care incearca sa duca lupta cea buna in biserica si reprezinta pentru mireni un medicament sufletesc mult mai specific si mai tintit decat patericele.
PS Vorbesc de casatoria intre oameni normali. Cine are de dus impreuna vietuirea cu un narcisist poate sti de la bun inceput ca lucrurile se vor schimba foarte putin sau deloc in bine din simplul motiv ca N se hraneste cu resurse negative de la cei apropiati ai sai, pe care ii aseaza (simbolic vorbind) ca intr-o roata de hamsteri in care vor alerga din ce in ce mai repede neajungand niciodata sa atinga standardele tot mai ridicate pe care le are N pentru a se declara multumit de relatie. In plus N este un tip psihologic care isi deruleaza existenta dupa un model ciclic al vietii de cuplu: bombardament cu iubire - devalorizare - respingere - reabsorbtie in relatie. Pe scurt, daca esti legata pe viata de un psihopat, singurul lucru de care trebuie sa te ingrijesti este sa nu o iei razna tu insati, in niciun caz sa mergi pe tiparul unei legaturi normale.

O parere...

... despre cateva ustensile si vase indispensabile in bucatarie de la un maestru in arta culinara. Din videoclipul asta am invatat sa ingrijesc tocatoarele de lemn ungandu-le cu ulei din cand in cand.

La mine in bucatarie lucrurile stau putin diferit, fiindca se intampla sa lucram simultan mai multi, pentru ca alternam zile obisnuite cu zile de post si raman alimente pe care nu le consumam a doua zi si pentru ca este o casa cu copii mici, deci si cu vase mici speciale pentru ei.

Numai la categoria "oale si ulcele" 😊daca stau sa numar, trec cu brio pragul mult-visatului minimalism.

Emailate, mostenire de prin bucataria mamei, am de 12l, 6l, 4l si 2 l. De inox sunt doua de 8l, una de 5l, una de 4l, doua de 3l si setul pt gatit la abur. Apoi ibrice sunt 3 de inox (doua m mari, de 1l si unul de cafea, mititel) si 4 emailate (300ml, 500ml si 2x1,5l).
Si tigai am mai multe: una de inox, un wok si o tigaite cu glazura stone effect, o tigaie de clatite, o tigaie de fonta mare si fara coada, o tigaie veche, deteriorata, pentru copt vinete pe aragaz.

cutite multe si marunte

In familie, nefiind vorba numai de "eu" ci mai ales de "noi", e nevoie de multa intelepciune pentru a merge pe calea simplitatii fara o stramtorare peste masura duhovniceasca a familiei.