O anomalie...

... clara a unei relatii (indiferent de ce tip) este aceea cand cel care greseste il apostrofeaza pe celalalt ca are o reactie de aparare la o atitudine evident nepotrivita. Acesta este un semnal ca relatia incepe sa fie de tip abuziv. 

Ca o reactie la ceea ce se spune in videoclip, as spune ca da, cea mai puternica femeie este aceea care duce cu liniste povara de a primi palme (la propriu sau la figurat) de acolo de unde ar trebui sa primeasca iubire (dar acest lucru nu este de dorit sa se intample) , fiindca asta inseamna ca are o conexiune intensa cu Dumnezeu de unde isi trage seva iubirii atat de necesara unei fiinte ca femeia, iar daca cineva este atat de aprope de Dumnezeu, este garantat imbracat cu o putere inegalabila, neinteleasa omeneste. 

Purtand..

... eu numele sfintei Ecaterina m-am gandit asa, din cand in cand, cat de frustrant o fi fost pentru imparatul Maximin sa vada multimea aceea de invatati, toti barbati, biruiti in cuvant de o fetiscana crestina, precum si cata intelepciune si smerenie au avut aceia ca sa recumoasca Adevarul. 

Pana in zilele noastre un discurs elocvent si bine organizat al unei femei care stie sa isi sustina punctul de vedere este iritant la maxim pentru orgoliul masculin. 

Printre crestini am vazut uneori, in discutii particulare despre credinta,  folosirea citatului biblic "femeia sa taca in biserica" drept paravan pentru slabiciunea duhovniceasca a unora ce nu suporta sa fie contrazisi si nu concep alta viziune asupra lucrurilor decat cea proprie. 

Nu cred ca e normal sa fie suprimata brutal exprimarea unor idei personale, chiar si pe teme religioase, ci dezbatute si, daca este cazul, combatute cu tact si intelepciune. Statutul de superioritate intelectuala nu se castiga impunand celorlalti sa nu se manifeste. Acesta nu atrage un respect autentic, ci reprezinta o forma de asuprire.

Ma intreb cat este de folositor sa taci la cerere pentru a intretine o pace falsa a cuiva care oricum are grave probleme de relationare civilizata cu aproapele  si care doreste control total asupra opiniilor altora. 

Uneori merita, mai ales cand discutia se poarta strict in doi si este despre chestiuni care vor ramane doar la nivel teoretic, fiindca daca "mustri pe cel neintelept te va urî". 

Daca mai sunt de fata si altii care ar putea fi dezorientati de tacerea ta sau daca este vorba despre consecinte concrete distructive, merita sa combati cu decenta ceea ce simti ca este in neregula. 

Totul este sa vorbesti calm, fara patima, fara vreun interes ascuns, doar de dragul binelui si al adevarului, chiar daca acesta deranjeaza interlocutorul (eventuala lui razbunare pentru ca l-ai infruntat o poti considera o mica mucenicie) - gand pentru o prietena 🧡

Un artificiu...

... important in viata este sa stii sa faci diferenta dintre a sacrifica si a dedica si, mai ales, daca Dumnezeu te aduce intr-o anumita situatie, cum sa faci trecerea spre trairea celui din urma verb ca sa ti se deschida o alta perspectiva, prin care sa simti implinire si bucurie.

In prezent eu nu simt ca ma sacrific pentru familia mea, ci am bucuria de a ma dedica acestei slujiri, fara sa simt vreun regret ca nu sunt cu alti oameni, in alt loc decat in casa mea. Simt si inteleg ca aceasta este lucrarea mea si nu imi pun problema ca m-am irosit in vreun fel, alegand acest fel de vietuire. 

Cred ca e de la sine inteles ca nu m-am nascut cu mentalitatea asta. Nici cu mentalitatea carierista nu cred ca se naste careva. Toate se educa in functie de sistemul de valori al fiecaruia, asa ca am ales sa "imbrac" gamdirea care imi aduce pace si bucurie in contextul credintei mele si nu cred ca am gresit. 

Se vehiculează...

...in mediile crestine versetul acel cu femeia nebuna care isi distruge casa cu mainile ei, dar intelegerea lui ramane una tendentioasa, care plaseaza responsabilitatea bunului mers al familiei doar pe umerii femeii. Eu asa l-am auzit folosit de foarte multe ori: in contextul in care barbatul nu este de fapt om de casa, daca femeia reactioneaza prost (nu cu rabdare si blandete) i se aduce aminte ca femeia nebuna isi darama propria casa. 

E adevarat ca o femeie puternica duhovniceste poate sa acopere chiar si  neajunsuri majore ale sotului, dar casnicia aceea va fi totusi una disfunctionala si faptul ca femeia poate rabda greutati in plus nu il absolva pe barbat de raspunsul inaintea lui Dumnezeu pentru felul in care si-a inteles datoria de a isi asuma rolul familial.

As mai adauga ceva, ca un corolar al discuțiilor pe care le-am purtat cu sute de femei de-a lungul vietii: si un barbat isi poate distruge propria casa, si asta nu numai in cazul in care este betivan sau curvar.

Ca sa...

... spargem niste tipare ale trecutului care ingreuneaza foarte mult cresterea familiei ar trebui sa ne ferim sa le inseram in educatia copiilor. Ma tot gandesc cum sa le identific in concretul vietii cotidiene, sa le vadesc uratenia si sa le demontez. 

Unul dintre aceste clisee nocive ar fi catalogarea rigida a indatoririlor casnice in "treburi de barbati" si "treburi de femei" si desconsiderarea evidenta a celor de pe urma. Atatea expresii peiorative, atatea anecdote neinspirate si atata dezaprobare sociala gasim care sa intareasca convingerea ca treburile femeii sunt injositoare, incat nu e de mirare ca femeile nu isi mai doresc sa imbratiseze casnicia cu toate ale ei, iar barbatii sunt inchistati intr-un determinism psihologic care ii face sa se simta umiliti daca spala vase sau injositi cand sterg un copil la fund. Este nevoie de discursuri motivationale ca sa scoti din depresie o femeie care sta acasa si care nu e trista atat pentru ce experimenteaza ea, cat din cauza cutumelor moderniste care o chinuie interior. 

In orice familie normala femeia si barbatul impart in mod firesc sarcinile zilei, dar acest lucru nu este dubat de o strictete patologica. Femeia poate sa stranga un șurub fara sa se simta fara un sprijin in viata si barbatul intelege ca a face putina ordine este o depridere utila in viata pentru orice om (nu tre sa iti achiziționezi femeie special pentru asta). In plus, oamenii inteligenti inteleg importanta capitala a treburilor "de femeie" (si cat de greu pot fi inlocuite cu succes) si arata respect si recunostinta catre cea care la savarseste gratis zilnic, in tacere, spre binele intregii familii. 

Cu un strop de flexibilitate, cu mai putina dorinta de validare din exterior (de la gura lumii) cu inima golita de orgolii prostești si inmuiata in dulceata dragostei de oameni, viata de familie este foarte frumoasa si armonia devine accesibila tuturor! 

Crestinii...

...adevarati sunt oameni in cautarea unei  imparatii care nu este din lumea aceasta, oameni care iubesc si pretuiesc in primul rand cele duhovnicesti si pentru care porunca iubirii evanghelice este modelatoarea relatiilor interumane. 

Bineinteles, ei nu se inchipuie ca sunt ingeri in trup si nu sunt atat de rupti de realitate incat sa creada ca totul se savarseste din rugaciune, direct de la Dumnezeu. Poarta de grija cu responsabilitate de cele materiale, isi cunosc propriile limitari venite din partea trupului si nu le neaga cu ipocrizie. Atat doar, ca ei supun cele trupesti celor duhovnicesti, taind deliberat orice lucru simtit care le aduce vatamare sufleteasca.

Cunoscand toate acestea, se poate imtelege de ce pentru ei nu au sens casatoriile de proba sau divorturile frivole pentru vreo "frumuseste straina". Cei mai imbunatatiti, care au lucrarea launtrica a atentiei la miscarile inimii, vegheaza chiar si asupra gandurilor (antrenandu-se inca dinainte de a fi casatoriti si continuand apoi toata viata) ca nimic intinat sa nu le patrunda in suflet si sa strice legatura scumpa a dragostei, cea intarita de Insusi Domnul in taina cununiei.

Pe un grup...

... crestin ortodox whatsapp de donatii a aparut aseara aceasta dureroasa intrebare din partea unei mamici fara posibilitati materiale, pe care o apreciez pentru curajul de a exprima nevoia de ajutor:

Desi toti admitem ca este firesc sa ne ajutam in familie (mai ales atunci cand copiii sunt mici provocarile sunt mari) , lucrul acesta nu se intampla de la sine, ci se obtine cu cearta si cicaleala, de parca toata dragostea si bunatatea pe care le-ai crezut vreodata au fost doar teatru ieftin pentru vremurile in care iti era bine si nu aveai nevoie de nimic si toata aprinderea pentru Hristos pe care ai vazut-o la cineva pare sa se fi evaporat instantaneu lasand locul celui mai feroce egoism. 

Tin sa precizez ca singurul raspuns primit pe grup a fost acela prins in screen, deci mesajul subliminal ar fi: "Ori esti puternica, ori nu mai esti deloc. Cine te-a pus sa mai procreezi daca nu esti in stare?" Mamele acestui neam au nevoie de ajutor, fiindca in adanc suntem inca tributari unei mentalitati care devalorizeaza maternitatea. 

Unii...

...stiind Scriptura, o folosesc pentru a profita de crestini, pentru a ii distruge sau pur si simplu pentru a ii batjicori. 

Cand auziti un discurs motivational despre jertfa rostit de cineva care nu este si nu va putea fi vreodata publicul tinta al unui asemenea discurs, ci se inflacareaza doar de înșiruirea maiastra a cuvintelor si savureaza la nivel teoretic logica impecabila a ideilor, amorsati-va la maxim vigilenta.

Ca un ultim test de autenticitate puneti-i o intrebari simple: "Concret, pentru ce ma jertfesc? Dar tu? Cum te impartasesti de bucuria aceasta a jertfei pe care incerci sa ne-o inoculezi noua?" In anumite cazuri nici nu este nevoie de raspuns, atat de evidente sunt parghiile exploatarii, demagogiei si abuzului.

Un principiu...

... in care cred cu tarie

O invatatura....

... necrestina care circula in cercurile crestine printre barbati si pe care am auzit-o din nou de curand este aceea ca dupa casatorie, ca sa fii sigur ca ai nevasta cuminte si linistita la casa ar fi indicat sa ii faci in primii 3-4 ani de casatorie 3-4 copii. Nu e nimic rau in a face multi copii in perioada scurta de timp, daca totul este in buna intelegere si cu gandul cel bun. Problema apare cand totul devine "lucratura" unui barbat care se crede destept. 

Ca sa se inteleaga mai bine atitudinea abjecta fata de femeie, voi fi mai explicita. Sfatul nu este despre supunerea femeii prin iubire si intelepciune, cu reala superioritate, cum invata sf Ioan Gura de Aur si nici despre mila fata de trupul femeii la care indeamna Scriptura. Mesajul nerostit al invataturii acesteia este: foloseste fertilitatea femeii impotriva ei, ca sa ii anihilezi orice posibila "zburdalnicie". O traducere mai exacta, dar care suna prea barbar, ar fi: fa-i copii incat sa fie atat de epuizata, uratita, stresata si deprimata incat sa poti sta tu linistit ca nu te inseala.

Omul cu frica de Dumnezeu isi alege de la bun inceput o sotie virtuoasa, in care se poate "increde inima lui" si ii arata mila si dragoste. Restul lucrarii de supunere a femeii o lasa in stirea lui Dumnezeu. 

Alte...

... cateva mituri despre femeia casnica:
*sta toata ziua sechestrata in casa. Da de unde! Desi petrece intr-adevar mai mult timp in universul domestic, o casnica are mai mult timp pentru iesiri propriu-zise decat o femeie cu job. Cea din urma iese din casa, dar nu are libertate sa se miste decat acolo unde ii dicteaza serviciul, deci nu are privilegiul unor iesiri deconectante de calitate, ci doar de o fuga de acasa.
*munceste ca un sclav pe plantatie. In primul rand daca te ocupi sustinut de casa, nu se face dezastrul acela la care se refera sustinatorii acestui mit. In al doilea rand, si femeile angajate trec cat de cat prin aceleasi procedee de întreținere a propriei gospodarii (mai superficial, poate, dar o fac) in caz ca nu platesc pe cineva sa se ocupe  In al treilea rand, sa nu uitam ca traim in epoca automatizarii si a solutiilor inteligente pentru inlocuit corvoadele casnice de alta data, deci munca nu mai este coplesitoare ca pe vremea bunicilor.
*casnica este o femeie plafonata. Daca nu cumva este in depresie, o casnica are toate conditiile sa se dezvolte in ce directie isi doreste: isi poate cultiva mintea in ce arie a stiintelor sau artelor este interesata, se poate ocupa mai profund de suflet prin citire si rugaciune decat cineva impartit la serviciu, se poate ocupa linistita de hobby-urile ei invatand meșteșuguri de care altminteri nu ar fi avut timp. Nu subestimati niciodata o casnica cu acces la internet si dorinta de a evolua ca fiinta umana pe toate planurile: mai dezinformate sunt cele ocupate cu serviciul 😊

Nu vreau sa deranjez sau sa jugnesc pe nimeni cu aceasta postare, ci sa echilibrez putin balanta dispretului care planeaza asupra femeilor care se dedica exclusiv familiei.

Sa povestim...

...cate ceva despre mitul frustrarii la femeile casnice, despre care cred ca este de multe ori o idee indusa de cei care generalizeaza in mod eronat o parere subiectiva pe care si-au facut-o despre ce simte o casnica, despre cum sta ea inchisa toata ziua oftand si visand sa evadeze candva din temnita propriei case si sa isi valorifice potentialul in perspectiva financiara urcand pe scara claselor sociale o treapta mai sus.

Desigur, exista in lume si tipul femeii care sta acasa fiindca este nevoita, constransa de lipsa posibilitatilor materiale sau pentru ca i se impune acest mod de viata. In acest caz este de la sine inteles ca tot ce face devine o corvoada si este implicit o sursa de suferinta pentru sarmana femeie. Cine opteaza insa pentru a ramane acasa langa copii, renuntand benevol la alte variante care par atractive financiar sau sunt in trendul social, are alte obiective si nu experimenteaza frustrarile comune pe care se spune ca le au casnicele.

Viziunea asupra unei vieti de succes este o chestiune subiectiva. Nu pe toti ne bucura aceleasi lucruri: visele tale pot fi cosmarul meu. Imaginea succesului se configureaza diferit in functie de personalitatea, varsta si aspiratiile fiecarui om. Intr-un fel arata succesul (ca perceptie interioara) pentru o vedeta si in cu totul alt fel pentru un monah. Veti intelege deci ca exista femei care simt ca ar trai o viata de succes acasa, inconjurate de cei dragi, slujindu-le din iubire si facand din caminul lor o oaza de odihna sufleteasca pentru ei. Exista femei bucuroase de posibilitatea de a se ocupa mai atent de formarea caracterului copiilor lor, de a le urmari mai indeaproape evolutia si de a ii ajuta punctat si particularizat in materie de dezvoltare personala.

Mai ales femeile din biserica au o usurinta in a se detasa de asteptarile societatii, fiindca spiritualitatea este eliberatoare de tot felul de sabloane. Relativa retragere din viata sociala zgomotoasa si o conditie economica mai modesta nu reprezinta o catastrofa pentru o femeie crestina. Dimpotriva, in linistea casei poate lua mai usor aminte la sine si isi poate cultiva mai usor virtutile.

Sentimentul autentic de implinire personala nu depinde de frecventarea unui job, nici de suma castigata lunar si nici de aprecierea altor oameni. El este o asezare interioara venita mai ales dintr-un echilibru psihic, din intelegerea profunda a vietii, din deschiderea ochilor mintii spre a vedea nenumaratele binecuvantari care ne inconjoara si din curatia constiintei in fata lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce realizeaza cineva nu rezista fara darul Lui, iar aceste daruri nu le primim fiindca meritam ceva, ci pentru simplul fapt ca El este bun cu noi Stiind ca stradania omului este in esenta desarta, nu ne putem hrani permanent satisfactia din ceea ce se intampla la serviciu. Fundamentul starii de implinire este unul duhovnicesc, altminteri viata pamanteasca este un sir lung de neimpliniri întrerupt de vanitati penibile pentru victorii trecatoare.

Dupa mine, ai mai multe sanse sa fii bucuroasa si multumita acasa, in spatiul guvernat de tine si printre oamenii pe care ii iubesti cel mai mult. Poate doar patima slavei desarte sa te chinuie cerandu-ti sa fii "atestata" de ideologia feminista a anturajului si apreciata ca femeie puternica de catre gura lumii. Ar mai fi si iubirea de arginti care se ascunde ca un sarpe in spatele unor nevoi inchipuite si unor standarde economice ridicate nejustificat din snobism.

In concluzie gandirea stereotipa conform careia toate casnicele sunt niste plictisite lipsite de inegalabilele satisfactii oferite de alternativa unei cariere este total gresita.

Cuvantul...

...casnica a devenit jenant in societatea noastra, fiind inteles aproape ca sinonim pentru "lenesa" sau" incapabila".

Ceea ce traiesc eu, stand acasa pentru familia mea este o viata extrem de solicitanta si foarte colorata ca spectru al provocarilor. Daca este sa te implici serios in tot ceea ce tine de ingrijirea casei si copiilor munca este coplesitoare si chiar imposibil de realizat impecabil fara ajutoare. Sunt convinsa ca o casnica harnica nu munceste mai putin decat o femeie cu seriviciu, fiindca si pentru una si pentru alta ziua are tot 24 de ore. Totul tine de constiinciozitatea fiecareia, de energia si implicarea ei si de motivatia intrinseca de a munci, diferenta facandu-o locul unde isi desfasoara activitatea.

In familiile numeroase, doamnele care au serviciu obisnuiesc sa delege pe altcineva pentru treburile casnice, in vreme ce acelea care petrec mai mult timp acasa pot sa se ocupe cu mai multa meticulozitate de toate. E logic sa fie asa: daca esti plecat cateva ore dintr-o casa cu multi copii nu iti mai ramane decat o mica parte din zi pentru ceea ce este de facut ca toate sa mearga bine. Nu vreau sa intru in detalii si sa nuantez ca si in calitate de casnica este nevoie de numeroase calitati si de multiple inteligente pentru a fi un manager si in acelasi timp un lucrator performant. Vizitati cateva case cu multi copii si veti intelege instant la ce ma refer.

Faptul ca o femeie este stigmatizata pentru simplul motiv ca doreste sa isi dedice eforturile personale familiei si caminului mi se pare unul dintre cei mai puternici factori antisociali.

Faptul ca statul nu valorizeaza economic si nu rasplateste financiar corespunzator o mama care se ocupa personal de copii este o problema a sistemului si nu o rusine pentru femeia respectiva, mai ales ca in prezent este bine-cunoscuta influenta benefica pe termen lung a atasamentului matern (care nu poate fi substituit total prin alta legatura emotionala) si influenta indelebila a persoanelor pe langa care creste copilul (deci nu e de dorit ca o mama intelectuala sa isi lase copilul cu bone semianalfabete si nici o mama crestina sa il lase sub indrumarea unei femei necredincioase).

Inteleg ca viata este grea, ca oamenii sunt siliti sa ia decizii calcandu-si pe inima si ca la orice principiu enuntat exista exceptii si cazuri particulare a caror solutionare este total neconventionala. Nu incerc sa transform populatia feminina intr-o armata de casnice, ci doar sa deschid o alta perspectiva asupra misiunii lor.

Avand in vedere presiunea sociala si economica, as spune ca, dimpotriva, o casnica motivata duhovniceste este o femeie curajoasa si demna, care isi asuma dispretul de sorginte feminista si demonstreaza live ca pe lumea asta sunt lucruri mai importante decat banii sau realizarile materiale. Acest adevar deranjeaza insa pe multi...

Aseara...

...am intalnit o fetita care, spre deosebire de toate celelalte, era imbracata cu in trening foarte gros. Alerga, saraca, dar era rosie si transpirata si ii era incomod. Am luat-o deoparte si am intrebat-o daca nu ii e cald (desi era evident) si ea mi-a explicat ca parintii nu ii dau voie sa se imbrace in pantaloni atat de scurti ca ai celorlalte fetite.

Sunt perfect de acord cu conceptia parintilor respectivi, dar ideea nu e numai sa interzicem copiilor, ci si sa oferim in schimb alternative acceptabile. Am cerut voie mamei ei (care nu are masina si are o bebelusa neastamparata cu care ii e greu la cumparaturi) si am luat-o cu noi la mall (aveam drum urgent acolo fiindca tocmai ieri mi-a crapat robinetul la bucatarie si tasnea apa pe langa maneta de deschidere) sa ii caut ceva mai subtire potrivit pentru joaca.

Sansa mea a fost ca fetita este ceva mai dezvoltata, asa ca am gasit la raionul pt femei niste pantaloni scurti de vascoza la care marimea 36 ii statea ca o fusta-pantalon. Am dibuit apoi si fustite din acelasi  tip de material care ii veneau destul de lungute. Mi-a placut ca aveau si imprimeu, caci la joaca fustele uni sunt mai pretentioase.

Mi-a facut chiar placere sa aleg hainute pentru fetita, fiindca vreau sa ajut cat pot la sustinerea ideii ca decenta vestimentara nu este respingatoare. E nevoie de o adevarata miscare "feminina" (nu feminista) pentru a face lumina imprejur pe strazile acaparate de tinute fitness (care, dupa parerea mea ar trebui sa fie rezervate salilor de antrenament). Desi asteapta un examen, Maria si-a mai gasit timp si pentru acest obiectiv:

PS Mi-ar placea sa existe creatori de moda de formatie crestina care sa lanseze pe piata modele dragute de fuste si rochii, ca sa nu mai trebuiasca sa cautam cu lumanarea o lungime adecvata pentru biserica la fetitele cu talie subtire (pentru care, daca nu ar fi SH, s-ar crede ca nu exista decat varianta mini).

Duhul...

... modernismului a schimonosit chipul femeii reusind sa aduca in prim plan femeia "barbat-bine" si sa o angajeze in cursa luptelor pentru putere politica si succes financiar, premiind aptitudinile cu specific masculin ale acesteia. De acord ca femeile se descurca bine si in posturi cheie si unele gestioneaza puterea la fel de bine ca un barbat, dar aceste trasaturi nu sunt apanajul specific feminitatii.

A fost modificat enorm conceptul feminitatii sufocandu-i prin scufundare in sexualitate toate celelalte valente. Femeia languroasa, dezgolita, puternica doar prin feromoni este o malformatie tumorala a feminitatii, dupa cum este si varianta copilaroasa, machiata si accesorizata strident, care face pe fetita pana la 50 de ani, ciripeste mult si pitigait, ranjeste excesiv si nu e prea responsabila de propriile actiuni. Bineinteles, pachetul complet al feminitatii cuprinde si latura erotica si pe cea ludica, dar e bine sa privim cu respect si dincolo de acestea.

As spune ca femeia este prin excelenta un izvor de viata noua, fiindca in mod specific ei si prin jertfirea ei de sine inca se nasc oameni pe pamant. In mana ei sta decizia infricosatoare a avortului dar si binecuvantarea pruncului de a vedea lumina zilei. Departe de a se limita doar la capacitatea reproductiva, ea este impreuna-lucratoare cu Dumnezeu in taina creatiei continue a umanitatii.

Ea este si cea care hraneste pe toti ai casei, cladindu-le un trup sanatos si rezistent pentru incercarile vietii. De responsabilitatea ei in acest sens atarna multe probleme medicale pe termen lung. Tot ca particularitate feminina, pe linie nutritionala, nu pot sa nu evidentiez importanta colosala a alaptarii.

Tot ea coloreaza casa cu bunul gust personal, realizand acea atmosfera intima de "acasa" si facandu-i pe toti ai ei sa se odihneasca si sa se simta bine. De asemenea, tot de simtul ei estetic depinde si imbracamintea familiei cu tot ce presupune ea la nivel social. Fara sa fi facut studii aprofundate, ea este economistul casei si de buna ei chivernisire a ceea ce agoniseste sotul este legata stabilitatea financiara a familiei.

Ea este formatoare de caractere si mentalitati, amprentand uneori indelebil cu comportamentele si reactiile ei generatia viitoare. Sfaturile ei de viata se transmit din generatie in generatie si sunt o modalitate inegalabila de a aduce in prezent intelepciunea trecutului. In special femeia este cea care educa acasa, de la bune maniere si limbaj, la mestesuguri casnice, medicina traditionala sau credinta.

Femeia este sursa de echilibru emotional a caminului: aplaneaza conflicte, alunga tristeti, alina dureri, potoleste plansul copiilor, linisteste temerile lor. Orice problema apare, la ea alearga toti si ea absoarbe toate tulburarile cu o rugaciune in tacere, cu o vorba blanda sau o povata chibzuita.

Femeia ingrijeste bolnavii familiei. Cand spun asta ma gandesc nu numai la racelile propriilor copii, ci si la batranii din neam, la boli grave, cronice sau chiar terminale. Pentru asa ceva e nevoie de o tarie de caracter, un devotament si o compasiune care adesea le lipseste bărbaților.

Prin prisma trăirilor mele si a felului in care ma raportez la religie, inteleg feminitatea ca fiind pusa maxim in valoare in cadrul familiei, desi nu contest aportul social al femeii singure. Am enumerat doar cateva atribute si roluri pe care eu le vad ca daruri in firea femeii. Nu exclud ca o femeie poate avea o multitudine de alte calitati neutre, care nu o fac insa mai feminina decat este si de aceea am considerat ca nu fac obiectul discutiei de fata.

Scurt raspuns...

... Ia un comentariu de aici

Regulile bisericesti de care vorbesti nu sunt batute in cuie. Cred ca le cunosti de la oameni care nu le inteleg prea bine utilitatea.

Am sa incep cu ideea ca e musai ca femeia sa faca copii. 😂 E ca si cum ai spune ca e musai sa isi faca motive de bucurie. Nu, nu e musai sa faca, dar e musai sa fie cununata daca ii face fiindca asa credem noi ca punem inainte pe Dumnezeu in lucrarea iubirii. Altminteri suntem toti chemati la vietuire mai presus de sfera genitala si multi crestini practicanti simt nevoia sa isi poarte trupul ca si cum nu ar avea trup. 

Apoi e musai sa nu opreasca rodirea pantecelui ci sa lase intalnirile trupesti cu sotul ei sa fie in sensul dragostei adevarate cu deschidere spre Creator. Vorbesc de oameni spirituali (nu stiu daca ai cunoscut) nu de cei care opteaza pentru un trai la nivelul simțurilor asemenea dobitoacelor si apoi se revolta cand se implinesc legile biologice ale reproducerii si apare vreun ovul fecundat.

Musaiul bisericesc este un marker a cat de aproape esti de Hristos sau cat te desparte de lumina Lui o anumita atitudine. Femeia are deplina libertate, dar daca vrea sa fie fericita mereu, cred ca nu are alta cale mai sigura decat aceea de a merge pe fagasul dreptarului bisericii.

Lucrurile se stramba mult in cazul in care femeia a lucrat in viata fie si doar temporar in ale credintei cu jumatati de masura. Dupa o hotarare de intoarcere totala la Dumnezeu si de lasare in mainile Lui, atunci putem vorbi pe considerente comune. Pana in acel punct, ar fi bine sa nu consideri pe nimeni reper absolut pentru credinta noastra, ci sa iti hranesti sufletul cu citirea din Evanghelie si din vietile sau scrierile sfintilor proslaviti de biserica. De acolo vei patrunde un principiu esential in crestinism

Nu sunt eu...

... la curent cu tot ce se scrie in literatura religioasa in prezent in sprijinul familiei ortodoxe, dar am impresia ca nu se detaliaza multe aspecte concrete. Problemele nu apar din faptul ca nu suntem toti isihasti in linie, ci din indepartarea de rolurile clasice in familie si privarea noii generatii de modele sanatoase. Bineinteles, rugaciunea are rolul ei incontestabil si este o necesitate vitala pentru suflet, dar ca sa nu fim datori nimanui cu nimic ar trebui ca mai intai sa cunoastem care ne sunt indatoririle fata de familie si apoi sa ne preocupam de indeplinirea lor.

Sa luam bunaoara sarcina femeii de a pregati hrana intregii familii. Feminismul si ateismul au transformat in sens negativ perceptia generala asupra gatitului. Avem expresii tip care denumesc batjocoritor femeia care se ocupa de cratita si tigaie. Acest curent care dispretuieste ceea ce se intampla in bucatarie vine ca o manusa peste lenea, placerea de a visa si pe comoditatea de a se refugia in teorie a majoritatii.

Faptul de a asigura familiei o nutritie adecvata nu trebuie inteles ca o corvoada. El este o adevarata misiune incredintata femeilor in lume. Cele care fac acest lucru in mod superficial creeaza suferinte copiilor lor fie pe termen scurt (ii lasa sa sufere de foame) fie pe termen lung (ii satura cu gustari indoielnice calitativ).

Nu discut aici despre situatia in care serialul preferat sau alte preocupari frivole restrang timpul dedicat gatitului, ci insinuarea perfida a grijii pentru suflet ca pretext pentru a se eschiva de la indatorirea aceasta.

Desigur, exista diferenta intre moft (prajituri, pizza) si necesitate in domeniul culinar, dar hrana de baza nu poate fi inlocuita cu sticksuri, eugenii si pufuleti pe motiv ca este post si nu trebuie sa acorzi atentie pantecelui fiindca esti o fiinta prea spirituala.

Am citit de curand o scrisoare in care sfantul Nectarie spunea clar ca sanatatea este prima de care trebuie sa ne ingrijim, fiindca in trupuri bolnave nu pot spori duhovniceste decat cei aproape desavarsiti, iar restul vor fi infranti. Cum alimentatia este una dintre cheile unei sanatati solide, a da familiei tale din comoditate o hrana mai putin sanatoasa inseamna a ii programa pe termen lung nu numai la subrezire a trupului, ci si la dificultati in lupta duhovniceasca.

Colosii industriei alimentare recurg la diverse artificii care stimuleaza simturile, dar sfideaza digestia fiziologica pentru a obtine un profit speculand poftele. Nu ii sustine in minarea sanatatii publice incredindu-le prepararea mancarurilor pentru cei dragi ai tai. Nimeni nu iti iubeste familia mai mult decat tine.

Seteaza succesul alor tai si prin efortul sustinut de a ii alimenta asa cum crezi ca este cel mai bine. Sarguieste-te sa le creezi treptat si de foarte mici  deprinderi alimentare sanatoase (e si acesta un efort si chiar o lupta). Roaga-te sa plineasca Dumnezeu nepriceprea si nestiinta ta despre cum se fac bucatele. Informeaza-te si lucreaza sarguincios in bucatarie, cu constiinta importantei prepararii mancarurilor, cu atentie pentru nevoile familiei si cu dragostea de a le darui ca binecuvantare concreta mancarea facuta de tine.

Daca deja traiesti toate acestea, fa lumina imprejur povatuind cu blandete pe cineva (pe care il simti apropiat si receptiv) sa revina la o intelegere corecta a demnitatii si rolului crucial in familie si societate al femeii care gateste.

Am ascultat...

... cu bucurie aceasta videoconferinta a Maicii Siluana. In afara de o mica ciudatenie despre cuvantul spus de Maica Domnului sf Serafim de Sarov (care ar fi semnificat apartenenta lui la neamul femeiesc) discursul e presărat cu multe cuvinte de folos inedite si exprimari care descopera intelesuri noi ale vietii in Hristos.
Nu stiu cat timp am la dispozitie, dar intentionez sa le pun pe fiecare in rama in stilul meu, pentru a le putea retine mai usor.

O a doua parte...

... a textului de aici nu se rezuma la analiza relatiilor binare, ci cuprinde o extrapolare a diagnosticului la nivelul intregii societati, punctand elementele patologice care pot aparea in sisteme de conducere ale oricarei structuri politice, economice sau religioase.
In timp intreaga omenire a fost subtil infectata cu aceasta conditie patologica, exact cum se raspandeste o gripa.

Sistemele care conduc recompenseaza comportamente egoiste si egocentrice. Structurile ierarhice si credinta in lipsa resurselor (pe care ele o propaga) cultiva competitia si lipsa de incredere in oameni. Putem vedea acestea peste tot: in experientele personale la locul de munca, in familii, in mass-media, sanatate si justitie. Anomaliile sunt infiltrate in societate fie perfid, prin manipulare, fie direct prin legi abuzive si reglementari obligatorii care servesc o agenda psihopata.

Manipularea vointei tale libere se aplica prin strategii care te fac sa crezi ca tot ceea ce se impune este in folosul tau si ca stapanirea stie mai bine decat tine care este acesta. Daca incepi sa gandesti si sa actionezi liber, daca pui intrebari vei declansa furia superiorilor si iti vor impune legi prin care iti vor eroda libertatea, vointa si drepturile tale.

Una dintre metodele de stapanire este aceea de a te distrage prin diverse si a te mentine ocupat mental, ca sa nu ai timp sa te gandesti la nevoile tale si nici la problemele sistemului. Sclavii nu au drepturi, iar oamenii care nu stiu ce drepturi au si nu intrevad felul in care ele sunt incalcate, sunt potentialii sclavi perfecti, docili si cooperanti. Autoritatea psihopata prolifereaza pe inhibitia oamenilor, care devin executanti fideli si nu simt sa se revolte niciodata fiindca asa au fost indoctrinati.

Poti recunoaste un grup social condus de indivizi atinsi de aceasta afectiune psihiatrica, chiar daca majoritatea membrilor nu sunt constienti de ceea ce se intampla, prin aceea ca observi ca li se ofera iluzia  libertatii, iluzia unor optiuni, iluzia dreptului la opinie. Stapanirea psihopata ataca pe oricine (singular sau colectiv) care pune la indoiala perfectiunea sistemului, prin observatii, sugestii si analiza pertinenta. Persoana care atrage atentia asupra aspectelor negative va fi etichetata negativ si tratata ca atare, marginalizata sau chiar sanctionata.

In societatile administrate psihopat conducerea are grija sa conditioneze psihologic ceilalti membri pentru a crede in sistemul care ii inrobeste si a il apara. Acestia sunt pregatiti si formati special in acest sens (de la varste cat mai fragede). Le este inoculat un anumit tip de intelegere, o perspectiva convenabila asupra realitatii, astfel incat rezultatul final sa fie gandirea conformista, plafonata.

Ei sunt tinuti sub CONTROL prin propagarea fricii, a panicii si prin dezvoltarea sustinuta, strategica si repetitiva a unor situatii de CRIZA.

Se impune intrebarea: cine ar avea interesul ca omenirea sa fie infectata cu un comportament atat de inuman? Deja oamenii sunt din ce  in ce mai constienti de ceea ce se petrece, de felul in care este structurat jocul si cum il pot transcende. Nu stiu cat de important este sa gasim vinovati.
Vindecarea nu se poate face de la acelasi nivel de spiritualitate cu imbolnavirea, ci prin alegerea constanta a Iubirii de Adevar in locul fricii, prin raspandirea Adevarului si trezirea naivilor, prin unirea si intr-ajutorarea reciproca intre oameni. Pentru cei rau intentionati, foarte potrivite sunt cuvintele sf Ștefan, intaiul mucenic: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac! "

Am vazut si eu...

... stirea cu feministele care au protestat impotriva Bisericii. Nu poti sa le dispretuiesti si sa le jignesti in bloc, daca ai putina constiinta. Ceea ce este foarte clar este faptul ca au probleme grave.

Unele poate sunt victime ale abuzurilor masculine, cum stim cu totii ca se intampla inca in multe relatii. Altele au probleme de intelegere a invataturii Bisericii si poate nu au intalnit duhovnicul potrivit ca sa le invete. Altele au deja o aversiune prea putin gandita fata de tot ce inseamna randuiala a cuminteniei in familie si, negasind iubire in propria experienta, simt nevoia sa demoleze o intreaga ordine sociala.

Inrairea aceasta care se resimte in multe dintre textele lor motivationale nu e un lucru bun. Daca nu cumva sunt manipulate cu alte scopuri, sunt niste femei adanc ranite si merita sa fie pomenite in rugaciune.

Au fost foarte putine in strada. As vrea sa pun o intrebare, totusi: cele care tac, sunt toate niste lase care nu au curaj sa vorbeasca despre oprimarea femeii? Nu cred. Eu am vazut multe femei implinite in viata de familie, asa cum o randuieste Biserica. Femeia crestina gandeste si intelege altfel rostul vietii, cu bune si rele. Ea este prima in care aceasta ideologie feminista loveste, fiindca ea nu vrea egalitate cu barbatul, vrea sa fie "iubita" lui.
Nu toate suntem batute, nu toate suntem violate, nu toate avem traume. Daca vrei sa iti strigi durerea, de ce ai blama o institutie care nici macar nu te obliga sa faci parte dintre membrii ei?!