A fost...

.... conferinta pr Mihoc. Cel mai mult mi-au placut doua idei, care nu au fost din raspunsurile la intrebarile mele:

O familie de preot face misiune si prin copii :acolo unde adultii nu pătrund cu o propovaduire clasica, copiii, in comunitatile in care sunt, printre prietenii lor transmit lumina bisericii in felul lor de a se comporta, de a vorbi, de a se imbraca, de a face anumite alegeri etc

Viata in Dumnezeu poate fi inteleasa prin analogie cu mersul in intuneric la lumina unei candele. Nu stii ce va fi pana la capat, dar in lumina lui Hristos prezentul se faureste in chip minunat sub ochii nostri. 

Am retinut si cum povestea ca studia cu copiii pe langa dansul, mangaindu-l si jucandu-se cu barba lui🙂.

Au fost si multe cuvinte prea inalte pentru mine (despre dragostea si dorul dupa Dumnezeu). Unele discutii si intrebari nu aveau o tinuta specifica unei conferințe, fiind mult prea personale si nu ceva de larg interes.

Am observat ca parintele nu acorda mare importanta micilor neajunsuri ale comportamentului copilaresc, ci le lua ca fiind parte integranta a imaturitatii lor. Nu a subliniat ideea, dar am inteles ca nu trebuie sa ma cramponez atat de frecusurile zilnice ale interactiunilor dintre cei mici, ca sa pot sa mai am vreun dram de pace.

A facut si o afirmatie care m-a deranjat putin, cum ca nu exista sa iti slabeasca sarcinile starea de sanatate. Dimpotrivă, se spune ca te intaresc. Poate pe acolo pe la Sibiu sunt altfel de femei, dar eu nu pot contesta ca sarcinile multiple, mai ales la diferenta mica intre ele, epuizeaza organismul, oricat de robust ar fi fost acesta initial. 

Despre infranare, pentru care a acceptat decat motivele de sanatate, a subliniat ca se face cu rânduiala duhovnicului si din dragoste de oameni. 

M-am bucurat de aceste momente ale conferintei, fiindca a fost in intalnire entuziasta, plina de viata, interactiva,in care am putut lua pulsul vietii duhovnicesti in alte colturi ale lumii. 

Acum...

... cateva nopti ma aflam copleșită de certurile de peste zi dintre copii si simteam, pe fondul starii specifice insomniei, ca nu le mai pot suporta, ca galceava lor necontenita e un capat de tara si mai mult nimic. 

Tot gandindu-ma eu ce sa fac, bineinteles ca, descurajata de toate incercarile omenesti de a aduce pacea in casa, am ajuns la ideea salvatoare a rugaciunii. Bine, bine, dar ce rugaciune sa aleg eu, ca sa fie mai eficienta, sa o simt, sa ma pot implica total in ea, sa ma conectez mai bine cu insasi pacea? Si mi-a venit, asa, prin ceata, in minte o frantura care suna cunoscut, dar parca nu stiam de unde sa o iau:

... ASA DOAMNE, INSUFLA INTR-ANSII DUHUL TAU CEL PASNIC... 

Gata, asta e! Maine o caut in forma completa. In fine, pana la urma am adormit. A doua zi m-am dus la telefon croita sa gasesc textul cu pricina. Am tastat si, surpriza... crampeiul care imi trebuia mie era din molitfele sf Vasile cel Mare😄 

Initial m-am amuzat teribil, apoi m-am gandit ca poate a fost un gand de la Dumnezeu si chiar avem nevoie, mai ales ca familie de preot, de cate o curatenie duhovniceasca "profesionala". 

Am judecat...

... multi parinti care, fie din lenevire, fie cautand sa fie placuti, fie din teama de a se confrunta cu tantrumuri, se lasa ghidati de "pornirile cele greu de purtatale placerilor" copiilor si le permit acestora excese sau chiar lucruri nocive. Bineinteles, am inceput sa alunec si eu pe aceeasi panta. De aceea consider de folos constientizarea faptului ca un parinte poate si trebuie sa fie simultan si ferm si calm atunci cand situatia o cere. 

Noi...

... cei trupesti, Il putem cinsti pe Creator fie si numai cu trupurile noastre obosite de lucrarea celor ale firii. Smerit fiind, cred ca El va primi jertfa noastra saracacioasa. Dupa cum un pahar cu apa dat in numele Domnului nu este irosit, ci numarat in imparatia cerurilor, asa si osteneala aducerii pruncilor in biserica nu va fi niciodata zadarnica. 

Un interviu...

... viu☺️ pro viata

Nu stiu...

... care e cauza exacta, dar am reusit iar sa ma imbolnavesc. Ma simt usor slabita, am tahicardie, subfebrilitati in fiecare dupa-amiaza, o vaga inflamatie a amigdalelor, o usoara tuse seaca. Cel mai tare ma chinuie o otita externa (cu dureri de toate felurile, iradiate in toate direcțiile) careia de vreo 3 zile nu reusesc sa ii fac fata cu rivanol, apa oxigenata, picaturi Otis si niste creme naturiste bune in infectii ale pielii. 

Pe de o parte e neplacut si neproductiv sa fii bolnav. Pe de alta parte doar asa imi gasesc mai mult timp pentru dulcea vorbire cu sufletele indumnezeite si cu Facatorul meu. Ma bucur ca am ajutoare si cei mici nu sufera foarte mult din cauza inactivitatii mele. Slava Tie, Doamne, Celui ce ai facut toate! 

Un artificiu...

... important in viata este sa stii sa faci diferenta dintre a sacrifica si a dedica si, mai ales, daca Dumnezeu te aduce intr-o anumita situatie, cum sa faci trecerea spre trairea celui din urma verb ca sa ti se deschida o alta perspectiva, prin care sa simti implinire si bucurie.

In prezent eu nu simt ca ma sacrific pentru familia mea, ci am bucuria de a ma dedica acestei slujiri, fara sa simt vreun regret ca nu sunt cu alti oameni, in alt loc decat in casa mea. Simt si inteleg ca aceasta este lucrarea mea si nu imi pun problema ca m-am irosit in vreun fel, alegand acest fel de vietuire. 

Cred ca e de la sine inteles ca nu m-am nascut cu mentalitatea asta. Nici cu mentalitatea carierista nu cred ca se naste careva. Toate se educa in functie de sistemul de valori al fiecaruia, asa ca am ales sa "imbrac" gamdirea care imi aduce pace si bucurie in contextul credintei mele si nu cred ca am gresit. 

Grija de multe

 Ma doare chiuveta cu vase murdare

Ma doare si ciorba ce fierbe pe foc

(Ce vrea condimente, verdeata si sare) 

Si toate cate asteapta sa fie puse la loc

Ma dor si rufele ticsite prin cosuri

Ce stau sa fie de mine sortate

Spalate-n masina, apoi ude, snopuri

Intinse cu grija, uscate, calcate

Ma striga podeaua, sa fie-aspirata

Ferestrele cer sa fie sterse de praf

Gunoiul trebuie dus, hartia reciclata

O zi daca stau, toata casa-i un jaf. 

Ma arde mereu un dor de tainica ruga

Scripturile stau nedeschise pe raft

Iubirea-mi prin joc la prunci vrea sa ajunga

Viata imi cere concret a ce am doar in "draft"... 

Am gasit...

... o comparatie foarte sugestiva despre ce inseamna cu adevarat persoana toxica: 

Precum este o sticla care contine otrava, dar care are eticheta de remediu, din care daca tot bei ca sa te simti mai bine, te otravesti, la fel te distruge si o persoana care ocupa in viata ta un post cheie, de unde astepti in mod firesc iubire, dar ea revarsa asupra ta comportamente si cuvinte nocive.

Mea culpa: mai ales mama trebuie sa aiba grija ce emana in prezenta copiilor si cu trezvie sa aleaga sa exprime doar ceea ce este compatibil cu dragostea de mama. 

Azi...

... am spart gheata la capotolul igienizat masina personala: am renuntat sa astept sa atinga standardele masculine de murdarie si am fost doar eu cu piticii sa o spal. Am profitat din plin de soare, de spectacolul inedit pe care il reprezinta spalatul in sine si de leaganul pt clienti ca sa imbinam utilul cu placutul😉

Ma simt recunoscatoare ca suntem sanatosi! 

Am făcut-o...

... si pe asta, ca nu ne puteam desparti dimineata🙂

A fost chiar amuzant. Sica a cooperat si nu am intarziat. Cat timp vom fi amandoua sanatoase e varianta optima pentru noi. 

Am...

... racit si imi fac timp de lucrurile care ma fac sa ma simt bine ca sa compensez neplacerile legate de boala. 

Gheorghe mi-a facut poze fiindca nu ma mai vazuse demult tricotand indelung si i-a placut. Nu ma asteptam sa fie asa sensibil incat sa observe si sa aprecieze schimbarea. Cred ca starea mea ii influenteaza si pe copii si, daca e buna, le place si lor activitatea respectiva. 

Rutina...

... de dimineata de-a lungul vietii, in functie de copiii care erau scolari si de starea sanatatii mele la momentul respectiv, a avut forme dintre cele mai variate si toate au fost bune foarte. Nu exista reteta perfecta. Ideea este sa nu fii rigida, sa te ocupi de chestiunile esentiale, sa iti iei timp sa te gandesti cum sa elimini ceea ce nu merge bine si sa nu te blamezi excesiv cand lucrurile nu ies cum ai planificat. 

Eu culc copiii mici undeva intre 21:00 și 22:00. Ghiozdanul e la usa, hainele pregătite si ele. Dimineata il scol pe Gheorghe pe la 7:20, uneori chiar 7:30. Urmeaza spalarea, imbracarea si o mica rugaciune +aghiasma. In tot acest timp eu ii reamintesc periodic sa nu cada in visare si uneori (rar, fiindca sunt de principiu sa fie autonom cat mai curand) fac anumite operatiuni in locul lui ca sa castigam timp. 

Ghe nu mananca nimic la prima ora. Cel mult bea un suc proaspat de portocale sau un ceai. Pe la 7.50 plecam de acasa. Mergem cu masina, ca sa ma intorc repede, lucru care nu e pe placul sotului meu, adept al mersului pe jos indiferent de vreme. Pana la noi alegeri, cata vreme sunt doar eu acasa dimineata, eu stabilesc cum ma descurc. 

Toate ar fi bune si frumoase daca Anastasia nu ar face adevarate crize de nervi si atacuri de panica pe tema scurtei mele absente. Desi o pregatesc prin discutii de cu seara si pare sa inteleaga ca nu dispar forever, dimineata se repeta scenariul de groaza.

Cred ca pana la urma voi incerca varianta de a o cara dupa mine, ca sa se linisteasca. 

Stiti...

... ce mi se pare cel mai dificil in educatia copiilor? Faptul ca ei sunt acolo cu tine si te vad in direct in toate momentele tale proaste. Nu poti sa te ascunzi in baie sau sa fugi de acasa ori de cate ori clachezi. 

Ochii lor te privesc cum plangi in deznadejde sau cum trantesti la furie. Te stiu cand minti ca sa para totul bine si frumos, te aud clevetind dupa ce ai zambit politicos si te simt cand bucuria nu iti e autentica. Copiii te vad ca nu ai aceeasi rabdare si limbaj ca atunci cand sunteti in public si ca nu ai aceeasi evlavie ca de fata cu altii. Mai devreme sau mai tarziu te vor observa ca nu ai atata diplomatie in relatie cu semenii cata le pretinzi lor fata de frati si colegi.

Ei, dupa toate astea, cum poti sa te urci pe un piedestal ca sa tii o predica? In calitate de lup moralist nu poti produce decat greata. Mi se pare util, mai ales in cadrul familiei, ca cererea iertarii sa fie sincer facuta indiferent de ordinea varstelor celor implicati (si cei mari catre cei mici adica), iar pocainta sa se dezvaluie partial si celor carora s-a facut sminteala, pentru ca sa se inteleaga ca toti gresim, dar nimeni nu este fara cale de intoarcere. 

In locul mitului parintelui perfect, infailibil, prefer prezentarea onesta a unui om care se straduieste sa se ridice ori de cate ori a cazut, fiindca vrea sa fie bun din dragoste pentru Domnul. 

In casa...

... noastra nu se aude numai muzica bisericeasca, desi eu asa mi-as fi dorit initial. Desi 90% din auditii se desfășoară in castile lor, ca sa nu fie poluata generatia tanara, uneori mai razbate din baie cate un ritm aflat in top pe youtube. Asa se face ca intr-o dimineata mi-a atras atentia un refren penibil gen manea "Construiesc un imperiu! Construiesc un imperiu! Construiesc un imperiu!"

Desi era enervant, mi-a dat o idee interesanta despre ceea ce facem noi, mamele, in lucrarea noastra aparent banala de a naste si creste copii. Reproducerea, accesibila oricarui mamifer pentru perpetuarea speciei, pare cumva lipsita de valoare. 

Tinand cont insa ca dintre toate vietuitoarele, singur omul poarta in el chipul dumnezeiesc si poate deveni fiul Lui dupa har, o mama crestina are o misiune extraordinara pe care trebuie sa o constientizeze si sa o afirme (atat pentru sine cat si pentru intarirea altor surori) ori de cate ori ispite de gand sau de la oameni o descurajeaza:

CONSTRUIESC O DINASTIE!

CONSTRUIESC O DINASTIE!

CONSTRUIESC O DINASTIE! 

Vorbim...

...de impedimentele pe care le aduce in viata unei fete dintr-o familie mare in acceptarea de a naste si creste multi copii. Ar trebui insa apreciata si partea plina a paharului, si anume in ce fel usureaza o familie numeroasa decizia fetelor de a avea la randul lor prunci dupa voia Domnului.

In primul rand, mai ales daca a fost o familie numeroasa "on purpose", fata respectiva are o educatie anume despre cum sa se raporteze corect la natalitate ca opera a Creatorului in primul rand si va intelege in alta lumina conceptul sacrificiului matern. 

Daca a simtit bucuria jocului si rasetelor in casa, a incurajarilor venite de la frati, a impartasirii trairilor cu cineva de varsta apropiata din familie, isi va dori cu siguranta si pentru copiii ei sa reediteze aceste amintiri frumoase.

Foarte importanta mi se pare si experienta vie legata de cresterea si evolutia unui copil pe care o familie numeroasa o confera mai ales surorilor mai mari. Odata devenite mame vor fi mult mai sigure pe ele si vor avea la indemana in memorie repere concrete si nu doar teoretizarile didactice ale celor care scriu carti de parenting si puericultura. 

De asemenea vor sti din experienta ca toate conflictele intre frati, de la  mici intepaturi cu vorba pana la trante serioase, nu sunt ceva nemaivazut, nu sunt un capat de tara, nu reprezinta un rau ireparabil si nu au puterea de a sterge definitiv dragostea intre frati asa cum isi promit grav atunci cand sunt mici. Vor trece deci ca mame (mai usor decat am facut-o eu, coborata direct camera in care stateam singura cu pildele Patericului intr-o casa plina cu copii care mereu aveau cate ceva de impartit) mult mai usor si cu alta rabdare peste razboaiele intra-familiale intre copii. 

Nu in ultimul rand traiul intr-o familie mare are beneficiul de a te scuti de efortul sisific depus pentru a sparge presiunea tiparelor sociale despre familie. Adica deja provii dintr-o familie numeroasa, acesta a fost firescul vietii pentru tine si cu greu poate cineva sa te intimideze ca esti neobisnuita/ciudata ca vrei o familie mare. Unde mai pui ca si parintii te vor sustine, stiind exact prin ce treci si cata nevoie de ajutor ai, nu cum fac multi alti parinti care isi streseaza si ei in plus fetele cu critici, reprosuri, sugestii de contraceptie si invitatii la avort. 

Pana la urma eu zic ca e un avantaj sa fi crescut in familie numeroasa pentru Domnul, chiar daca n-o fi fost totul roz in viata. Voi cum credeti? 

Cineva...

...a postat o intrebare indirecta

Din experienta, din experienta cui, cat de adevarata este afirmatia in general, ce grup social ai in vedere cand afirmi asta, in ce tara, ce religie etc, lucrurile sunt discutabile. Ceea ce intereseaza este sa analizam posibilele cauze pentru care o fata provenita dintr-o familie cu multi copii nu si-ar dori la randul ei mulți copii. Ideea e ca nici fetele provenite din familii cu putini copii nu isi doresc de regula multi copii, asa ca disting deja o nuanta subtila a intrebarii: exista motive universale de a nu iti dori multi copii si exista motive generate strict de traiul intr-o familie numeroasa. 

Printre motivele comune tuturor as enumera: 

frica de moarte si durere asociate atat de frecvent cu sarcina, dar mai ales cu nasterea

cedarea in fata presiunii sociale care impune modelul familial restrans

teama de responsabilități pe termen nelimitat

sanatate fizica sau mentala precara

teama de agravare a lipsurilor materiale

dorinta de independenta, de o mai mare libertate, de timp pentru sine

programarea familiala pe criteriul comoditatii

necredinta in invatatura biblica despre familie si inmultirea neamului omenesc

 nesocotirea posibilitatii aparitiei vreunui ajutor dumnezeiesc in situatii dificile 

Acum sa incerc sa gasesc cateva pricini de sminteala specifice familiilor mari. Si aici ar fi necesara cel putin o diferentiere: familii mari fara o baza religioasa si familii de credinciosi. Despre cele dintai chiar nu stiu cum funcționează, dar stiu ca bunatatea lui Dumnezeu inconjoara orice faptura. 

Familiile celor credinciosi nu sunt nici ele fara meteahna, dragilor, pentru ca, (ce sa vezi?) toti oamenii au pacate si patimi mai mult sau mai putin lucratoare. Cred ca atmosfera din familie si sanatatea relatiilor intrafamiliale depind enorm de felul in care traiesc parintii, de cat se raporteaza de strans la Dumnezeu si de disponibilitatea lor de a se purta unul cu altul si cu copiii cu dragoste, sensibilitate, intelegere, acceptare. 

Conteaza cum au fost primiti copiii in familie, mai ales in stadiul de idee, apoi in stadiul de embrion si in cele din urma in stadiul de prunc. Nu intotdeauna familiile mari sunt mari fiindca asa au dorit sotii. Uneori ele sunt pur si simplu efectul neputintei de a se infrana, exista mai mult o asuprire decat iubire si totul se traduce ulterior printr-o lipsa de bucurie in lucrarea cresterii copiilor si o vesnica blamare reciproca intre parinti. Aceste lucruri le poate simti si intelege subtil orice membru al familiei si poate pastra o mentalitate ostila intemeierii unei familii mari. 

O alta cauza care poate scarbi o fata ar fi suprasolicitarea ei la ingrijirea fratilor, exagerarea parintilor in responsabilizare si privarea de timpul si bucuria specifice copilariei. Apare doar in situatii in care parintii chiar nu au mila si discernamant si nu reactioneaza la feedbackul negativ repetat pe care il primesc din partea copiilor mari. 

Alta sminteala o atribui comentariilor negative, vaicarelilor, cartelilor si judecatilor pe care o fata le aude de la parinti pe tema familiilor numeroase si care ii impregneaza puternic mentalitatea facand-o sa nu mai vrea sa auda de asa ceva. Poate fi si bullyingul primit din exterior (pe motiv ca provine dintre multi frati o sursa de respingere a ideii de familie mare) dar cred ca cele mai puternice influente negative vin tot din interior. 

Sunt deschisa la completari  in sectiunea comentariilor, atata timp cat se intervine decent si obiectiv. 

Ca tot...

... suntem in perioada curățeniei generale, va invit la o cercetare de sine, dincolo de "alibi-ul" copiilor mici si multi

Reciproca nu e adevarata: o casa care straluceste de curatenie nu e neaparat marca unui proprietar echilibrat psihic, dimpotriva, poate fi chiar un indicator al unei tulburări obsesive. 

Am testat...

... cu scepticism pe Anastasia metodele Otiliei Mantelers de a gestiona situatiile dificile cu copiii: prin joc sau poveste. Nu eram prea optimista fiindca la vremea in care fratiorii erau mici fie nu erau incantati sa vada scenete care ii reprezentau pe ei in momentele critice, fie nu isi insuseau nicio "morala" la sfarsitul jocului fiindca nu convenea intereselor lor. Adica: suna bine in poveste sa fii generos, dar daca vrei sa fiu eu generos, mai bine sa nu imi mai povestesti nimic. Daca transpuneam intr-o poveste conflictele lor știau sa imparta corect dreptatea intre personaje, dar in scurt timp se simteau vizati si istorioara devenea un adevarat atac la persoana. Tot asa si jocul, daca avea o nota amuzanta, concluzia era ca rad de ei. 

Anastasia insa e o dulce si e foarte receptiva la acest gen de terapie. Asculta cu drag povestile (ultra simpliste, dar colorate cu multa pantomima si onomatopee) cu maimtica mofturoasa care nu voia sa se imbrace, cu doua fetite, una ascultatoare si alta impotrivitoare, cu un hipopotam nervos care se calma topaind pe o minge mare. E foarte abordabila, chiar daca este furioasa pe moment, si imediat se linisteste si incepe sa ma asculte.

Rezultatele sunt valabile si pe termen lung, mereu promite fara ca eu sa ii fi sugerat vreodata: 

"Mami, nu mai vorbesc urat, nu mai rup cordelute, nu mai fac pipi pe jos! Sunt o fata buna💚!" 

Din...

... interactiunea cu UPU de ieri s-au cristalizat in mintea mea cateva concluzii:

*se asteapta mult (noi am stat 5 ore) , asa ca trebuie sa fii pregatita cu metode de divertisment pentru copil. Noi am folosit un timp si telefonul cu fimulete amuzante, ca sa mai indulcim durerea si frica

*apa si gustari (eventual niste calciu si magneziu) atat pentru pacient, cat si pentru apartinatori,

*e posibil sa nu ai unde sa te asezi sau chiar sa trebuiasca sa stai afara un timp

*periodic trebuie sa amintesti personalului medical auxiliar ca existi (in cazul nostru uitasera ca trebuie sa anunte un ortoped pediatru, astfel încât cand in sfarsit ne venise randul, ortopedul de adulti s-a autosesizat ca nu poate consulta copii)

*pe cat se poate, aseaza copilul mai retras, astfel incat sa nu vada/auda scene traumatizante (tipete, sange, agitatie psihomotorie).

*contactul fizic cu mama (mangaiere, imbratisare, strangere de mana) ajuta mult.

*daca ai copil mic sau in stare grava, bine ar fi sa fie doi oameni

*daca varsa, niste pungi, ca poate nu ai timp sa ajungi in toaleta din urgenta

*rugaciunea de fundal care iti va da pace interioara chiar si in mijlocul acestor furtuni.