Banuiesc...

...ca am multe cititoare mamici crestine. Hai sa va pun o intrebare, la care sa raspundeti sincer.

Daca in sezonul rece ai avut copilul febril, cu gripa, bubat sau alta boala contagioasa l-ai adus relaxata asa, bolnav, la biserica? Ai stat cu el acasa sau l-ai lasat singur si ai plecat la liturghie? Ai chemat numaidecat preotul sa il impartaseasca acasa?

Eu marturisesc ca am de raspuns doar negativ la toate întrebările de mai sus și ma aștept ca majoritatea mamicilor sa fi izolat copilul bolnav, fara sa considere acest gest o lepadare de credinta.

Ca sa ii completam...

... pe astia cu "still face experiment" va fac si eu o intrebare:

Cam asa se simt si bebeii cand stam cu ei formal, dar atentie acordam doar telefonului mobil.

Am scris...

...o postare pe un subiect spinos sugerat de o cititoare si cineva mi-a dat de inteles ca tema nu este epuizata si se simte nevoia de disectie mai adanca. In mod clar nu am vrut sa schimb discutia, doar ca pentru mine personal nu este foarte relevant in perioada actuala.
Din cauza ca in viata reala probabil multe dintre voi nu reusiti o comunicare onesta pe tema abuzului sexual in familie pe considerente religioase nici cu sotul, nici cu duhovnicul  poate o exprimare neutra in mediul virtual va ajuta. Poate reusim sa crestem constienta generala legata de acest aspect mai putin dezbatut din perspectiva feminina. Daca aveti o poveste speciala in sfera amintita o puteti publica in comentarii sau imi puteti lasa un mail pe care nu il voi publica si o voi posta aici ulterior.

Pentru inceput zic sa va deschideti "cutia Pandorei" daca credeti ca va ajuta si sa descrieti tipuri de "represalii" (amenintari, tacere impusa, agresiune verbala, raceala respingere) pe care le primiti in momentul in care cereti ingaduinta si amanare a apropierii intime. Poate impartasind aceste greutati cu un grup mai mare va va fi mai usor sa va raportati corect la ele.

Ar fi de folos sa facem schimb de experienta duhovneceasca si sa vorbim despre cum reusim sa trecem peste aceste asperitati fara sa pierdem pacea. Ce gand-suport sau rugaciune va ajuta cel mai mult sa rabdati si sa aratati intelegere?
A se retine: raman in continuare o sustinatoare a familiei numeroase, dar apreciez atunci cand toate se fac in buna intelegere, nu terorizand un om epuizat sau foarte bolnav sa atinga performantele fizice ale celor sanatosi.

Mi se intampla...

...tot mai des sa intalnesc femei cam de varsta mea care mi-o cer pe Anastasia sa o ia in brate: "sa imi mai incarc bateriile", "sa imi treaca dorul de cand erau ai mei mici" "sa ma bucur si eu putin, ca tare imi plac bebelusii".

Se vede in ele o sete afectiva pe care nu si-au stins-o la timpul potrivit, fiindca nu au lasat copiii sa vina in viata lor in mod firesc. Firea femeii "cere" efectiv copii mici asupra carora sa se reverse.

As vrea sa intreb daca se regaseste cineva in ipostaza in care, desi are mai multi copii mai marisori, vazand bebelusi in actiune😊 sa i se faca pur si simplu dor de dulceata lor si sa isi doreasca, fie si pentru o clipa sa mai aiba in brate un pruncut al ei.

Mai fac...

...o intrebare tip sondaj, chiar daca nu sunt 100% sigura ca primesc raspunsuri sincere. Poate marturiile acestea vor fi de folos vreodata. Mi-ar placea sa stiu daca dintre cei care au experimentat viata de familie si inainte si dupa cununie este cineva care a simtit un salt calitativ in intelegerea si buna sporire in casa si cum s-a manifestat concret acesta.

Eu nu am trait asa ceva, dar as fi vrut sa relatez despre un moment sensibil din timpul slujbei cununiei, anume acela cand preotul uneste mainile mirilor. M-a izbit atunci diferenta de traire interioara pe care am avut-o la atingerea mainii sotului, comparativ cu ceea ce cunosteam pana atunci din postura de "prietena".  Parca era mana mea. Nici urma din fiorul de indragosteala cu care eram familiarizata.

M-a strafulgerat chiar gandul ca poate nu il mai iubesc de simt asa. Ceea ce mi se pare graitor este ca ulterior am discutat faza impreuna si mi-a spus ca si lui i s-a intamplat intocmai. Asta e cauza pentru care el ii sfatuieste pe tineri sa nu se tina de mana inainte de cununie (ceea ce in zilele noastre pare imposibil).

Citesc...

...articole depre masturbarea la copiii mici.

Ca parinti trebuie sa avem antenele intinse si in zone mai putin agreabile in care s-ar putea sa ajunga copiii. Citesc fiindca am fost de curand pusa in neplacuta situatie de a observa un copil (catarat in copac, calare pe o creanga) manifestandu-se cel putin sugestiv. Nu stiu al cui era, dar nimeni din grupul de adulti dimprejur nu parea ca observa.

O constanta a acestor articole este faptul ca autorii considera fenomenul ca fiind normal si il asimileaza autocunoasterii. Nu stiu pe ce esantioane de copii s-au facut studiile psihanalistilor dar cred ca din radacini curate nu rasare vlastar gata stricat (vezi ce zicea si pr Arsenie). Alt sfat generalizat este sa nu te crizezi, ci sa distragi atentia si de asemenea sa acorzi timp copilului, sa ii asiguri confort afectiv in cadrul familiei. Nici nu e considerata masturbare de care psihologi(iatri) fiindca e un act strict fizic neinsotit de fantezii erotice.

Nu sunt in posesia unor statistici care sa cuantifice in ce procent apare ipsatia in familiile care s-au straduit sa pastreze o curatie a relatiei in timpul sarcinii si mai apoi au vegheat sa nu intre copiii in contact cu stimuli vizuali de natura sexuala. Intuiesc ca ar bate putin obrazul acestor oameni care stabilesc normalitatea pe criteriul frecventei cu care intalnesc o manifestare. Spun asta fiindca vad saptamanal la sf impartasanie o multime de copii marisori. Nu cred ca parintii nu ii duc la spovedanie, nici ca duhovnicii nu intreaba nimic despre toate astea, nici ca toti copiii mint.

Chiar si in familii care nu frecventeaza biserica, dar pastreaza o anumita atmosfera decenta in jurul copiilor si le asigura activitati interesante si supraveghere suficienta nu se ajunge la permanentizarea unor astfel de preocupari la varsta mica. Sunt convinsa ca parintii bisericesti nu prind muste cand spun ca e vatamatoare.

Pentru a sustine teoria inocentei copiilor, as initia un sondaj printre oamenii crescuti cu frica de Dumnezeu. Sa vedem daca au avut acest obicei si daca da, de la ce varsta. Din pacate nu ma pricep la asa ceva, nu as sti sa identific minciuna  si nici nu am o atat de larga audienta.

Ma intreb...

...ce activitati extra-liturgice se cuvine sa aiba loc intr-o biserica. Prin pravila se specifica parca sa nu se intinda mese (sa manance oamenii din lipsa de sala inchiriata la restaurant).
Am auzit ca se fac in biserici cateheze, se pun filme educative, se tin concerte de colinde (unii comenteaza ca nu ar trebui parte instrumentala), sala pt afterschool, intruniri de divertisment pentru copiii din parohie, etc.
Cei mai stricti nu sunt de acord cu toate astea. Altii considera ca orice activitate care intareste coeziunea obstii crestine e binevenita si se poate desfasura fara probleme in biserica.
Stie careva o parere oficiala, autorizata, pe tema asta?

Cum vi se pare...

...ideea de a initia un demers juridic prin care sa cerem reformularea exprimarii din "certificat de deces" in "certificat de trecere la cele vesnice" (sau orice sintagma similara) pe motiv ca noi nu credem ca omul trece in nefiinta, prin urmare ne simtim ofensati sa ni se inmaneze un act referitor la cei dragi in care se mentioneaza ca sunt morti?

Asa cum altii se simt ofensati de urarea "Craciun fericit!" sau "Hristos a inviat!" in mass-media, altii sunt stingheriti la "gender" de faptul ca mai sunt inca toalete separate pentru sexe diferite, altora le stau in gat crucile din spatiul public, si noi ne simtim ofensati de o multitudine de ateisme si paganisme pe care ni le servesc stapaniile acestei lumi.

Ideea nu este a mea. As fi fost doar interesata sa iau pulsul comunitatii crestine cu care comunic on-line. Mie mi se pare o dorinta legitima, dar sunt sceptica in privinta succesului unei eventuale operatiuni concrete in acest sens.

As face...

...un sondaj de opinie, chiar si mai multe, dar deocamdata nu ma tine smerenia sa pun intrebari incomode si sa abordez tabuuri cu detasare.

Deci:

Sotul/prietenul face o greseala (care te afecteaza real sau potential) in prezenta ta. De exemplu face o gafa periculoasa in trafic sau ia o decizie in urma careia lucrurile evolueaza prost pt intreaga familie. 

Ce atitudine va stimuleaza cel mai mult respectul pentru el?

1. Se comporta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic (gen strut) si pretinde sa nu comentezi in niciun fel incidentul, refuzand comunicarea. 

2. Se comporta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, iar in momentul in care ii atragi atentia isi iese din fire si tot el se supara 

3. Iti asculta observatiile, dar nu isi recunoaste greseala incercand sa denatureze realitatea lucrurilor (prin cuvinte intentionat alese pentru a diminua anumite aspecte si a conferi importanta unor elemente secundare) 

4. Minte cu degajare (pana cand crede si el ce spune) spunand ca ti s-a parut, ca nu ai inteles corect situatia.

5. Cauta vinovati pentru ceea ce nu ii iese bine. In caz ca nu gaseste tap ispasitor in persoane din apropiere, se enerveaza chiar si pe obiecte

6. Isi asuma greseala dar nu suporta discutii mai ample pe marginea subiectului. Cel mult rosteste un "Scuze!" fugitiv ca sa poata baga tot gunoiul sub pres mai repede

7. Recunoaste ca a gresit, isi cere iertare punctual si nu se da inapoi de la o disectie si o analiza a evenimentelor la rece, utila pentru a invata ceva din incercarile care ne ies in cale in viata.