... ori merg la cimitir la Elena, trec pe lângă un mormant frumos impodobit cu floricele dinspre care vine o adiere sufleteasca aparte. Acolo este ingropata roaba lui Dumnezeu Casandra, o femeie de care ma simt legata sufleteste fara sa o fi cunoscut vreodata si careia in inima mea am simtit sa ii spun "fericita" Casandra.
A fost medic pediatru, mama a 8 copii si si-a pastrat credinta lucrătoare in vremuri de mare prigoana. Sotul dansei a fost cadru militar. S-au nascut intr-un sat in care crestinismul era pentru toti un mod de viata, Radaseni.
Nu erau la vremea aceea nici foarte instariti, dar nici nu traiau in mari lipsuri materiale, desi aveau atatea guri de hranit. Ajutor in cresterea copiilor le-a fost o sora a dansei, care nu s-a casatorit niciodata. Un alt ajutor nepretuit era considerata mijlocirea in rugaciune a unui frate al doamnei, care era monah.
Copiii familiei au crescut in duhul evlaviei crestine, unii au intrat mai tarziu in cler si toti au ramas in biserica. Vacantele si le petreceau facand pelerinaje la manastirile din tara, mai ales prin Moldova, locul natal al parintilor. Am intrebat care era atmosfera in casa, relatia cu parintii. Toti copiii erau foarte cuminti, ajutau intotdeauna in gospodarie si se intelegeau intre ei. Am intrebat cum s-a ajuns la armonia asta familiala si daca parintii le tineau vreodata "predici" copiilor. Mi s-a spus ca nu obisnuiau asa ceva, ci doar rugaciunea si pacea parintilor erau suficiente sa influenteze comportamentul copiilor.
Atat am aflat despre aceasta distinsa doamna de la copiii dumneaei, desi as fi avut o multime de alte curiozitati. Vesnica bucurie sa ii dea Dumnezeu!
