... o pauza de bloggerit, fiindca am fost super-prinsi cu evenimentele care au apărut in viata noastra in ultimul timp.
Parintele meu a suplinit la o parohie fara cantaret si am facut toti naveta la slujbe. A fost greu, dar am simtit o mare bucurie sufleteasca.
Am avut doua accidente cu avarie totala (o masina a noastra, un a tatalui meu) din care, slava Domnului, nimeni nu a avut nici urma de traumatism, numai sperietura a fost.
Am avut si un examen de bacalaureat alături de baiatul cel mare. Totul s-a terminat cu bine, desi am avut ceva emotii. A fost mila Domnului cu el.
Cea mai importantă si mai solicitanta veste a venit insa din partea celei de-a doua fete, care a hotarat sa faca pasul cel mare al casatoriei in aceasta toamna.
Rugati-va și pentru noi sa trecem toate cele ce ne ies in cale cu pace si cu nadejde neclintita in bunatatea lui Dumnezeu!
... de dragoste si conectare intensa: Anastasia.
Am sarbatorit fara clasicul tort, dar cu multa bucurie si duiosie. Au fost si cadouri concrete (care consistente, care simbolice, dar toate daruite cu inima si apreciate de ea cu entuziasmul momentului), dar si timp petrecut impreuna cu fiecare dintre cei in viata carora este importanta.
A vrut sa manance paste, paste a mancat, cu verisoara "plefelata" . Si-a dorit sa gateasca (asistata) briose, s-a facut. Bunica a pregatit o tratatie si pentru postitori ☺️. Ne-a amuzat tare o coincidenta: intr-un ou Kinder pe care l-a primit a gasit o veverita zburatoare, iar noi fix asa o supra-numim de ceva vreme, fiindca ii place enorm sa fie purtata in zbor prin casa (desi s-a cam lungit si cred ca etapa asta se va incheia in curand).
I-am cantat "La multi ani" in mai multe randuri si in diverse ipostaze (inclusiv cand se spala pe maini) si in mai multe variante: de cand a vizionat "Veronica" , nu concepe sa fie aniversare fara melodia sarbatoritei din film si a fost nevoie si de o melodie mai ritmata pe care sa poata topai cu foc ("De ziua ta" fragmente)
Mai adaug cateva poze si rog pe cine a avut rabdare sa citeasca pana aici sa trimita un gand bun spre noi:
... iar online. Grigo si-a parasit biroul in favoarea blatului de bucatarie, pentru ca acolo, pe balcon, are liniste, comparativ cu camera lui "bantuita" 🙂
... si pe asta, ca nu ne puteam desparti dimineata🙂
A fost chiar amuzant. Sica a cooperat si nu am intarziat. Cat timp vom fi amandoua sanatoase e varianta optima pentru noi.... de ascultat seara, cu copiii. Gheorghe il numeste Pr Pimen cel dragut si vrea sa il cunoasca🤗
... cantam, colindam, acasa la bunici, unde am avut pretentia sa stea televizorul inchis, ca sa interactionam mai intens. Am sacrificat vizionarea unui meci (Borussia-Dortmund vs FC Bayern München) care de voie, care de nevoie, dar in final toti s-au simtit bine.
... cu scepticism pe Anastasia metodele Otiliei Mantelers de a gestiona situatiile dificile cu copiii: prin joc sau poveste. Nu eram prea optimista fiindca la vremea in care fratiorii erau mici fie nu erau incantati sa vada scenete care ii reprezentau pe ei in momentele critice, fie nu isi insuseau nicio "morala" la sfarsitul jocului fiindca nu convenea intereselor lor. Adica: suna bine in poveste sa fii generos, dar daca vrei sa fiu eu generos, mai bine sa nu imi mai povestesti nimic. Daca transpuneam intr-o poveste conflictele lor știau sa imparta corect dreptatea intre personaje, dar in scurt timp se simteau vizati si istorioara devenea un adevarat atac la persoana. Tot asa si jocul, daca avea o nota amuzanta, concluzia era ca rad de ei.
Anastasia insa e o dulce si e foarte receptiva la acest gen de terapie. Asculta cu drag povestile (ultra simpliste, dar colorate cu multa pantomima si onomatopee) cu maimtica mofturoasa care nu voia sa se imbrace, cu doua fetite, una ascultatoare si alta impotrivitoare, cu un hipopotam nervos care se calma topaind pe o minge mare. E foarte abordabila, chiar daca este furioasa pe moment, si imediat se linisteste si incepe sa ma asculte.
Rezultatele sunt valabile si pe termen lung, mereu promite fara ca eu sa ii fi sugerat vreodata:
"Mami, nu mai vorbesc urat, nu mai rup cordelute, nu mai fac pipi pe jos! Sunt o fata buna💚!"
... repetitiile pentru colinde cu generatia tanara (ascoristii sunt pe cont propriu deja)
 |
| spectatoare deocamdata |
Un detaliu care spune multe celor ce inteleg taina ascultarii: eu insistasem sa nu participe in ziua aceea la ora de sport (din alte motive, ce-i drept, nu de teama posibilelor accidentari).
... sa se spanzure Anastasia aseara? Intr-un "lat" pe care nu l-as fi intuit niciodata: gaura pentru mana a unei vestute de fâș de-a lui Grigore. Am niste agatatori pentru hainele copiilor situate cam la 150 cm inaltime si, la pitulusul, i-a venit ideea sa se ascunda printre ele. Ca sa vada cine vine sa o caute, s-a gandit sa isi strecoare capsorul prin vesta...
Din grija ingerului păzitor am trecut pe acolo chiar cand Gheorghe voia sa se năpusteasca sa o surprindă prin spate. Mai urma ca ea sa se smuceasca si sa ramana prinsa cu gatul in vesta pret de cateva secunde, cel puțin. In functie de violenta impactului scenariul ar fi putut evolua chiar foarte urat.
... istoric pentru orasul nostru (cel putin eu il simt de aceasta dimensiune): la catedrala Sfantul Dumitru a fost adusa o particica din moastele sfantului si va ramane mereu aici spre inchinare.
Grigo a filmat ca un copil, dar va ramane mereu o amintire frumoasa. Gheorghe mi-a zis ca nu stie de ce, dar a simtit o bucurie cum nu a mai trait "toata viata". Ioan a observat cu uimire ca, desi afara, la procesiune, era frig si el purta doar o ie, nu a simtit niciun disconfort termic.
