Thursday, January 9, 2020

Am scris...

...o postare pe un subiect spinos sugerat de o cititoare si cineva mi-a dat de inteles ca tema nu este epuizata si se simte nevoia de disectie mai adanca. In mod clar nu am vrut sa schimb discutia, doar ca pentru mine personal nu este foarte relevant in perioada actuala.
Din cauza ca in viata reala probabil multe dintre voi nu reusiti o comunicare onesta pe tema abuzului sexual in familie pe considerente religioase nici cu sotul, nici cu duhovnicul  poate o exprimare neutra in mediul virtual va ajuta. Poate reusim sa crestem constienta generala legata de acest aspect mai putin dezbatut din perspectiva feminina. Daca aveti o poveste speciala in sfera amintita o puteti publica in comentarii sau imi puteti lasa un mail pe care nu il voi publica si o voi posta aici ulterior.

Pentru inceput zic sa va deschideti "cutia Pandorei" daca credeti ca va ajuta si sa descrieti tipuri de "represalii" (amenintari, tacere impusa, agresiune verbala, raceala respingere) pe care le primiti in momentul in care cereti ingaduinta si amanare a apropierii intime. Poate impartasind aceste greutati cu un grup mai mare va va fi mai usor sa va raportati corect la ele.

Ar fi de folos sa facem schimb de experienta duhovneceasca si sa vorbim despre cum reusim sa trecem peste aceste asperitati fara sa pierdem pacea. Ce gand-suport sau rugaciune va ajuta cel mai mult sa rabdati si sa aratati intelegere?
A se retine: raman in continuare o sustinatoare a familiei numeroase, dar apreciez atunci cand toate se fac in buna intelegere, nu terorizand un om epuizat sau foarte bolnav sa atinga performantele fizice ale celor sanatosi.

20 comments:

  1. E un fenomen cu cei care se infraneaza foarte mult din motive religioase (observat de mine, ma pot insela)... Voi da cateva exemple... stiu un caz de un crestin mormon care astepta sa faca actul intim dupa casatorie, dar pana acolo...celelalte cai nu erau pacate (pe celelalte...orificii). Apoi stiu din sursa directa de protestantii care se infraneaza pana la casatorie, apoi devin foarte desfranati, facand orice si oricat, terorizandu-le pe bietele tinere sotii. Am gasit pe internet si un medic psihiatru adventist care trata problema abuzurilor sexuale din familiile adventistilor si protestantilor in general. In mai multe materiale spunea de un abuz psihic al femeilor care erau supuse la tot felul de perversiuni pe motiv ca femeia trebuie sa faca ascultare de sot si ca e interzis divortul la ei si ca nu are ce sa faca... Apoi mai sunt ortodocsii... care isi strica efectiv mintea de la atata abtinere si care refuleaza in idei care duc la abuz... e tot un fel de des-franare dupa multa in-franare. Un fel de...fie ce-o fi, m-am insurat, acum am liber, ca-s mai neputincios... Am cunoscut multi tineri ortodocsi, mi-am dorit sa ma casatoresc cu unul, apoi m-am razgandit.

    Ca sa pun paie pe foc suficiente, dupa ce am dat de "n" crestini si vazand cat de liber vorbesc barbatii ortodocsi despre ce trebuie sa faca femeia si cati sa nasca si sa se sacrifice, de parca ar stii macar 10% din greutatile ei, am ajuns sa-mi doresc ca viitorul meu sot sa nu fie un crestin practicant, mi-am dorit sa fie doar botezat ortodox si sa respecte faptul ca eu ma straduiesc sa tin de cele ale Bisericii, iar pentru asta ar fi trebuit sa gasesc pe cineva suficient de bine crescut, respectuos si echilibrat la cap. Dupa nunta imi doresc si eu copilasi si nu doar 1-2, dar daca voi ajunge in prilej de boala psihica, sau moarte, de la partea intima si nasterea de prunci... nu ma voi "jertfi". Stiu cum e sa ramai orfana de mama si n-as vrea asa ceva copiilor mei.

    ReplyDelete
  2. ceva mi se pare in neregula daca femeia incepe sa gaseasca (sau gasea de la inceput) neplacute si respingatoare relatiile intime (normale)cu cel pe care sustine ca il iubeste.Cand femeia este deschisa catre intimitate cu sotul ei, acesta e mai relaxat la randul sa si nu simte nevoia sa forteze nota. Pentru barbati acest aspect este important, fiindca are legatura cu exprimarea masculinitatii.Cred ca acesta e un subiect foarte delicat, care poate distruge familia daca sfaturile primite nu sunt competente.

    ReplyDelete
  3. Deschizi un intreg capitol de sexologie cu ideea asta. Se pune intrebarea de ce gaseste femeia respingatoare relatiile intime? Oare asa a fost dintru inceput, ingretosata de apropierea fizica? Greu de crezut ca nu era pregatita pentru asa ceva dupa casatorie. Oare partenerul o face sa se simta ok? Are destula rabdare cu ea? Oare are blocaje mentale si percepe totul ca pe ceva oarecum neadecvat?

    ReplyDelete
  4. unele femei asa sunt invatate, ca trebuie sa ,,suporte,, si asta.Sau poate chiar la biserica li s-a spus ca relatiile intime sunt doar ca sa ai copii si ca in rest nu sunt ok, sau ca ar fi o ,,scadere,, si mai buna e abstinenta, sau altele de genul.Din punctul meu de vedere in spatiul ortodox romanesc - poate in alte parti nu e asa - circula o gramada de idei stupide si daunatoare pentru o sexualitate sanatoasa.

    ReplyDelete
  5. Da, am intalnit si eu oameni care gandesc ciudat...

    ReplyDelete
  6. cred ca ecaterina s-a referit la situația în care sunt deja câțiva copii mici in familie, te simti f obosită si conștientizezei că o nouă întâlnire in aceste conditii poate duce la o sarcina...sănătoasă fiind mai e cum mai dar dacă ai cateva cezarianae si viata iti este pusă în pericol nici nu pot sa imi imaginez cum traiesc aceste femei aceasta intalnire....oricum ai da-o irina sa stii ca sunt sfinți părinți care spun că dupa o varsta aceste relații trebuie sa se rareasca până la dispariție in timp pentru ca omul absolvit de zburdalnicia trupului căruia i-a servit o viață sa se poata concentra mai mult pe suflet si de ce nu, sa duca iubirea dintre soți la un alt nivel. Lumea insa promoveaza cu totul si cu totul altceva....

    ReplyDelete
  7. Dar poate si femeia care are mai multe cezariene nu este total impotriva apropierii trupesti. Nu doar pentru barbat este grea abstinenta, ci si pentru femeie, pentru ca ea aduce dupa sine lipsirea de mangaieri, imbratisari si alte manifestari ale afectiunii de care femeia simte nevoia. Presupune si dormirea in camere separate. E absurd sa iti inchipui ca poti sa iti petreci cativa ani din viata in abstinenta, dormind in acelasi pat cu sotul, imbratisandu-te si sarutandu-te. Deci, nu cred ca e prea usor nici pentru femeie sa renunte la apropierea fizica, chiar daca partea care o intereseaza pe ea este mai mult ceea ce se numeste , in general, preludiu. Ca sa nu mai faci copii deloc, inseamna ca de la o varsta, cum ar fi 35 ani in cazul femeii cu 6 cezariene despre care am vorbit, sa traiesti ca o vaduva, cumva, avand cu sotul tau doar o relatie de parteneriat, de intr-ajutorare in cresterea copiilor. E greu si un an sa faci asta, dar zeci de ani...
    Am spus ca e corect sa privim si din perspectiva asta, sa nu aruncam vina numai pe barbati.

    ReplyDelete
  8. Nu stiu daca femeia cauta preludiu sau doar manifestari ale unei afectiuni curate. Unele au nevoie de o tandrete fara conotatie sexuala, mai mult de tip patern, ca expresie trupeasca a iubirii netrupesti. Retragerea oricarei atingeri poate fi o forma de pedepsire a femeii, de razbunare chiar.

    ReplyDelete
  9. La asta ma refeream si eu, la manifestarea tandretii. Dar am folosit cuvantul ”preludiu”, penru ca asa o percepe barbatul. Calugarii se pot infrana tocmai pentru ca se feresc toata viata de orie atingere trupeasca, de orice manifestare a afectiunii prin gesturi fizice. Nu cred ca un barbat isi poate manifesta afectiunea prin atingeri si apoi sa se abtina. Poate face asta cateva luni, dar mai mult, nu cred...

    ReplyDelete
  10. Nu cred ca nu se poate plimba de mana cu femeia, ca nu o poate tine de dupa umeri cand si cand, ca nu o poate saruta pe frunte sau pe obraz si nu o poate mangaia fara sa isi starneasca maxim trupul. Ori e obsedat🙁

    ReplyDelete
    Replies
    1. pe termen f lung nu poate decât dacă e f tare duhovniceste cred. da, noi putem, ei nu.
      sunt si alte manifestari ale iubirii, gesturi mici zilnice: sa iti lase tie ultima bucățică din ceva bun, sa iti dea mereu sa gusti din ceva ce mănâncă el, sa nu isi bea cafeaua decât cu tine...sunt f multe gesturi fapte prin care soții isi pot manifesta iubirea. Simti cand celălalt te iubeste.

      Delete
    2. adevarat.Nu toti barbatii sunt genul afectuos/tandru, unii dar isi arata iubirea in alte moduri.

      Delete
  11. Da, exact: sunt atatea dragalasenii care nu inseamna preludiu incat o raceala totala e semnul unei ostilitati subterane.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ne referim la lucruri diferite. Ma gandeam strict la manifestare prin atingeri fizice, imbratisari mai lungi, dormit impreuna imbratisati, etc. Normal ca un sarut pe obraz sau pe frunte la plecare nu il poate starni hormonal incat sa nu mai reziste. Cat despre alte forme de manifestare a iubirii, daca acestea nu exista, situatia e trista din start. Nu la ele faceam referire.

      Delete
    2. Soțul meu are 35 de ani. Am născut 6 copii, unul dintre ei prin cezariană. Nu își poate stăpâni trupul prin nicio metodă duhovnicească cunoscută, dar știu cât se luptă. Orice apropiere fizică a mea (dormitul în același pat) îl stârnește. Dar mă bucur că ne-am căsătorit, deși este greu și adesea nu știu cum să fac să nu greșesc... Să ne ajute Dumnezeu și să ne întelepțească pe fiecare!

      Delete
  12. Iubirea se poate manifesta si prin gesturi simple, fara conotatii senzuale. O imbratisare de drag (ca a unui tata), un sarut dragut si nepatimas, tinut de mana, sarutul mainii (unul altuia).
    Nu cred ca orice imbratisare e un preludiu de la care barbatul gandeste automat la mai mult. Sau ... poate sunt barbati si barbati, nu stiu. Dar sa nu generalizam ceea ce crede/poate un barbat nici in sens bun, nici in sens rau. Fiecare sot e unic, e destul sa-l cunoastem bine pe al nostru.
    In casatorie apar diverse situatii, pot aparea probleme serioase de sanatate. Trebuie sa putem vorbi cu sotul/sotia, el trebuie sa ne fie cel mai bun prieten pana la sfarsit, cel care sa ne ajute sa ne mantuim; si noi sa-l ajutam pe el.
    Calugarii se feresc de atingeri trupesti, dar e normal, lupta lor e alta, viata lor e altfel, au o alta cale de urmat. Pe ei ii intareste rugaciunea foarte mult.

    ReplyDelete
  13. Sunt o victima a abuzului psihologic si nu numai in fam. Mi-a fost greu sa suport apropierea de sotul meu dupa abuzuri verbale prelungite si lipsa scuzelor. Fiind foarte manios si orgolios, cand se supara,injura si ma jignea, iar ulterior nu mai vorbea cu mine doua saptamani. Dupa doua saptamani spunea ca are multa tensiune sexuala acumulata si imi cerea sa facem dragoste. Uneori isi cerea scuze formal, alteori nu, o discutie nu dorea,sa poarte.Chipul ii era intunecat, crispat si in nici un caz nu era amor ci doar o eliberare a lui. A doua zi redevenea abuzator verbal.Imi gasise cel putin o jignire cu fiecare litera a alfabetului, toate sinonimele pt putin inteleapta si pt nemuncitoare. Ii placea sa ma intimideze, ma injura, daca nu.plangeam imi injura rudele in viata, daca nu, rudele, moarte, ulterior calugarii si preotii, apoi sfintii, apoi pe insusi Dumnezeu.Mi-a fost foarte greu. Eram doar un obiect sexual.L-am iertat de n ori sinmi-a ras in fata de n+1.Colegul lui i-a povestit un abuz pe care i l-a facur sotie, in timp ce dormea si reactia a fost obsperietura groaznica. La scurt timp a facut si el la fel.Dandu-mi seama ca sunt doar un corp pt el si ca sunt in pericol de a ceda psihic, am ales sa fiu sanatoasa si l-am refuzat.Nu a invatat nimic din asta, a fost revoltat ca am indraznit, m-a tocat si terorizat, dar nu am cedat. Suntem despartiti si incet, incet imi revin.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Regret nespus. Cine stie de ce ingaduie Dumnezeu astfel de lucruri urate. Daca toata viata ta ai stat departe de tot ce inseamna pacat de moarte, atunci vietuirea cu el a fost curata mucenicie.

      Delete
  14. Altii numai vor sa aiba relatii intime pe motiv ca vor sa fie mai curati si fug in mod constient de nasterea de prunci ba mai mult fac vrajba in inima sotului (sotiei) netiinand cont de neputinta trupeasca. Altii pot mult duce crucea castitatii altii mai putin...aici trebuie cei doi impreuna cu duhovnicul sa discute un asemenea subiect delicat ...e o. problema serioasa , cu doua taisuri..sa avem de la Dumnezeu toti DISCERNAMANT!

    ReplyDelete
  15. Nasterea de prunci e o mare virtute ...o mucenicie nesangeroasa pt.cei ce si-o asum.Sf.Iuliana din Lazarevo (care a avut 13copii) sa se roage pt noi! :)

    ReplyDelete