Duhovnicul nostru se află într-o mănătire care este destul de departe de oraşul nostru. Ca să ne spovedim trebuie să lipsim 2 zile de acasă, ceea ce uneori pare incomod. Dumnezeu mi-a arătat deseori că dacă sufletul mi-e în mare tulburare trebuie să las orice îndatorire lumească şi să alerg la sfânta spovedanie, caci ce mi-ar folosi dacă aş câştiga lumea întreagă, dar sufletul mi l-aş pierde? Îmi vin în minte două întâmplări legate de aceasta:
- lipsisem de la un laborator de morfopatologie ca să mă spovedesc;"întâmplător" toată grupa lipsise în aceeaşi zi; la următoarea întâlnire cu noi proful a venit să ne asculte ca să ne taie cheful de a mai chiuli, dar nu ne-a luat la rând din bancă, ci după catalog; eu am fost singura care nu a fost examinată: s-au lipit între ele foile acolo unde era rubrica mea!!!
- peste câţiva ani, când şi fetiţele mele au ajuns la vârsta pentru spovedanie le-am luat cu noi la părinte; au lipsit de la şcoală tocmai înaintea unui concurs pe care doamnele învăţătoare îl considerau foarte important şi făceau pregătire intensiv cu elevii; fetele s-au împărtăşit şi au mers la concurs (după ce fuseseră descurajate: "aţi pierdut, nu aţi lucrat cutare gen de probleme") şi au luat ambele câte 100 puncte din 100; nu sunt nişte eleve excepţionale, ci s-a întâmplat aşa ca să sporească şi ele în credinţă.
Nu scriu toate astea ca să mă laud, scriu spre slava lui Dumnezeu, care lucrează minuni şi astăzi ca şi în vechime, şi mai scriu ca să-mi amintesc la vreme de împuţinare a nădejdii de puterea tainelor bisericii. Cred că este bine să nu ascund Lumina sub obroc.
Doamne ajuta!
ReplyDeleteSunteti una dintre castigatorii concursului Editurii Iona.
Va rugam sa ne scrieti pe edituraiona@gmail.com pentru a ne spune cartea aleasă drept premiu şi adresa unde să fie trimisă.
De asemenea aveti 30% reducere la un al doilea titlu comandat, dacă doriti.
Multumim pentru participare!
Echipa Editurii Iona
Mare esti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale...!
ReplyDeleteEcaterina (sper sa nu greşesc şi să te numesc cu numele fetiţei tale), eşti medic cumva? :)
E bine aşa: Ecaterina. Sunt medic rezident din 2oo3 ( medicină de familie).Concediile pentru creşterea copiilor au prelungit atât perioada rezidenţiatului.Nu am scris asta la profilul utilizatorului pentru că nu mă defineşte, deocamdată mă dedic altui aaspect al vieţii mele. Am pus viaţa defamilie pe prim plan.
ReplyDeleteEcaterina, mulţumesc că mi-ai răspuns!
ReplyDeleteE drept, "meseria" de mamă nu se aseamănă niciuneia de pe pământ, e cea mai frumoasă, cea mai împlinitoare. Nu e uşor să fii mamă full-time, dar satisfacţiile şi bucuriile care ne vin în urma acestui sacrificiu n-au egal.
Eu îţi doresc sa termini cu bine anii de rezi, când va rândui Domnul şi când vei avea puterea. Sănătatea care vine prin mâinile unui medic credincios şi temător de Dumnezeu este har peste har...
Doamne ajută!