Sfaturi

          În 1990 aveam 5 copii, cel mai mare de 7 ani, şi în 1994 aveam 8 copii, cel mai mare de 11 ani. Acestea au fost timpuri de "lămurire în foc", când nu mai aveam aproape nimic din resursele mele fizice. Foarte puţin din planuri sau programări se poate realiza când ai mulţi copii mici. Plâng când nu e cazul, împrăştie lucrurile, au nevoie de ajutor pentru oliţă etc.

Credit: Free images from acobox.com

         Dar asta mi-a prins atât de bine. Am învăţat să fac în fiecare zi o listă-dar nu era o listă cu ce am de făcut, ci cu lucruri pentru care să mă rog."Doamne, cu tăria Ta şi cu puterea Duhului Tău, ajută-mă să îndeplinesc ce doreşti Tu, adu-mi aminte de lucrurile pe care s-ar putea să le uit în împrăştierea mea, îndreptează-mă pe cărările Tale".
        Am învăţat să-mi iubesc copiii pentru ceea sunt ei, aşa cum sunt în dezvoltarea lor, să trăiesc clipa şi să uit de stresul curăţeniei. Am lăsat lucrurile să le rânduiască Dumnezeu, Care mi-a dat gândul cel bun şi m-a ajutat să concep planuri are să corespundă situaţiei mele. Vi le scriu pentru că s-ar putea să vă folosească în lupta pe care o duceţi ca viaţa de familie să fie armonioasă.

• am ţinut copiii aproape de mine oriunde aş fi fost în timpul zilei; astfel eram într-o continuă legătură cu ei şi mă focalizam pe ei, nu riscam să fiu prea preocupată de altfel de proiecte, iar copiii nu simţeau nevoia să-mi atragă atenţia făcând năzbâtii
• pentru cei cu case mari: copiilor nu li se permitea să intre în toate camerele (dacă eu am decât 2 ce să interzic?);sufrageria era totdeauna ordonată, chiar dacă restul casei era răscolit; cum îmi place ordinea şi curăţenia această regulă mă ajuta să rămân în toate minţile
• curăţam bucătăria în fiecare seară înainte de a mă culca; dimineaţa când găseam bucătăria curată era o uşurare pentru mine
• găteam feluri de mâncare simple, dietetice, nepretenţioase
• am redus timpul acordat ieşirilor( fie ele pentru cumpărături, fie vizite), telefonului, internetului
• jucăriile-ţinute într-un singur dormitor, o cameră de joacă; nu le-am permis să le împrăştie peste tot prin casă (eu le depozitez pe balcon în sacoşe mari şi în câteva dulăpioare cu sertare-aici le punem în fiecare seară)
• temele (la ei homeschooling)- copiii mici vor fi mai puţin geloşi dacă au şi ei cărţi şi caiete pe care să mâzgălească sau dacă le citim o povestioară înainte de a face temele cu cei mari
• un loc de joacă sigur în curte este de mare ajutor 
• zilnic am ţinut la "orele de linişte" în care să mă pot ruga şi citi din Sfânta Sriptură ca să-mi încarc bateriile şi să aţipesc puţin; îmi aduc aminte cum stăteam pe podea cu un copil la sân, Biblia într-o mână şi o jordiţă în cealaltă, impunându-le copiilor odihna de după-amiază
• nu mi-am permis să folosesc televizorul sau jocurile pe calculator drept mijloc de a linişti copiii; am înţeles că astfel de strategii s-ar fi întors împotriva mea; am preferat un inconvenient de scurtă durată ca să am pe termen lung copii disciplinaţi, fără probleme de comportament sau atenţie
• am exersat să mă bucur de copiii mei şi să-i apreciez, am practicat mulţumirea, recunoştinţa în locul autocompătimirii
• am afişat veselia, chiar dacă nu mă simţeam veselă şi am constatat că astfel pot schimba oarecum realitatea; starea de spirit a mamei influenţează întreaga familie
• casa este concepută să servească necesităţilor familiei, nu familia să robească pentru casă; de asemenea ea are nevoie să fie îngrijită cât să îndeplinească acest scop; o dezordine totală este o sursă de tulburare pentru toţi, dar o casă muzeu este o povară pentru copiii zburdalnici

                                                                                                     după Sherry