...am nimerit din intamplare pe o postare a unei crestine care intreba cum sta treaba cu cezarienele multiple. Citind comentariile am gasit o multime de femei chinuite fizic si psihic, cautand solutii la problema aceasta spinoasa. Cele care trecusera cu bine peste mai multe le incurajau pe cele incepatoare si le intareau in credinta.
M-a uimit indeosebi faptul ca nici una nu analiza varianta in care sotii s-ar putea infrana, ca ar putea si ei purta in trup o nevointa care sa le usureze povara. Erau femei care trecusera chiar prin hemoragii masive pe masa de operatie, vazusera moartea cu ochii, dar considerau ca trebuie sa arate intelegere, ca nu trebuie sa se comporte mereu ca niste "rasfatate plangacioase".
Eu nu pot intelege un lucru: de ce un risc vital al femeii e un moft in comparatie cu neputinta de a suprima o placere a unui barbat?! Si cum te poti simti bine intr-o apropiere trupeasca unilaterala, pe care partenera ta o percepe ca avand potential letal?! Scuzati formularile acestor tabu-uri.
Concluzia este una: intre dragostea adevarata care nu cauta ale sale si pofta trupeasca e o prapastie plina de suferinte din care izvorasc multe disfunctionalitati ale cuplurilor crestine.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Doamne ajută!În primul rând,voiam să vă felicit pentru bebele din burtica si sa va urez sarcina usoara si bebe sănătos. Acum, în legătură cu această postare, sunt total de acord cu dvs., bărbații dacă si-ar iubi cu adevarat soțiile, s-ar gândi in primul rand la binele si la siguranta lor. Dar acum nu pot sa nu imi pun o intrebare, Dumnezeu care stie totul si randuieste numărul de copii al unei familii, stie si perioada in care binecuvinteaza o familie cu un nou prunc. Asta înseamnă că sotul si sotia nu ar trebui sa isi faca planuri sau sa se teama de o nouă sarcina pentru ca asta ar fi voia Domnului? Sper ca m-am exprimat cum trebuie. Intotdeauna m-am întrebat asta, ca si creștini nu avem nici un cuvant de spus in nașterea de copii? Este păcat mare dacă vrei să distantezi o sarcina de exemplu sau vrei să ai doar 4 copii?
ReplyDeleteNu pun in discutie lucrarea lui Dumnezeu, care stie de ce ingaduie niste lucruri, stie ce femei au stofa de mucenice😊. Ci ma opresc asupra initiativei umane, care inca inainte de a pune Dumnezeu un suflet, nesocoteste suferintele care il ingrozesc pe celalalt.
DeleteNu e pacat nici sa te opresti la zero copii, conditia fiind sa alegi curatia ca alternativa. Cititi vietile sfintilor.
Cum sa nu isi faca planuri in cazul in care la ultima sarcina, de exemplu, sutura de la fosta cezariana a fost dehiscenta inca din luna a saptea si cezariana actuala a fost programata prematur din aceasta pricina? Nu suntem fiinte fara creier si fara capacitatea de a estima anumite lucruri. Cine vrea sa ceara de la Dumnezeu minuni, doar ca sa se mai poata simti bine un timp, este liber, dar dunt de parere ca situatia trebuie asumata cu bucurie de ambele parti. Daca nu se intampla asa, cred ca este un abuz.
DeleteDoamna Ecaterina sunt în asentimentul dumnevoastră! Asa e!
ReplyDeleteȘtiți ca m postat și eu ceva asemănător pe pag de fb!
Aveti dreptate in tot ce ati spus, cu adevarat, nu suntem ființe fără creier..păcat doar ca,pentru anumiți oameni plăcerea trupească primează. În asemenea cazuri, ce poate face o sotie care stie la ce riscuri se supune in cazul unei noi sarcini dar sotul consideră că jertfa este peste puterile lui?
ReplyDeleteSa ii vorbeasca despre temerile ei, sa le expuna mai clar
DeleteSa incerce medierea duhovnicului
Sa faca multa rugaciune ca Dumnezeu fie sa linisteasca ispita trupeasca a lui, fie sa ii dea ei putere sa duca la bun sfarsit o noua sarcina
Sa se gandeasca cu seriozitate la mucenicia din viata de familie (moartea trupeasca e doar o trecere la viata de dincolo si nu e cel mai rau lucru care se poate intampla unui om)
In niciun caz sa nu isi dezbine familia, ci cu multa smerenie sa isi puna viata la picioarele lui Hristos, pazind poruncile Bisericii
Imi pare bine ca ati reinceput sa scrieti pe blog. De asemenea, ma bucur ca v-a binecuvantat Dumnezeu cu un nou copilas. In privinta raspunsului care l-ati dat mai sus, ca in privinta nasterilor doar abstinenta e o solutie "contraceptiva", nu pot sa ma abtin sa nu imi spun si eu parerea.
ReplyDeleteCred ca fiecare trebuie sa se sfatuiasca cu duhovnicul, care ii cunoaste pe cei doi soti si stie cat pot duce. Cautarea raspunsurilor pe internet pe acest subiect si primirea de sfaturi de la persoane la o masura mare duhovniceasca (cum stiu ca sunteti), nu stiu daca e o idee asa buna. Cred ca un procent foarte mic de oameni pot duce asa ceva (si abstinenta, si nasterea oricator copii) si acestia merita toate rasplatile, dar nu cred ca este o cale pe care o putem urma prea multi. Exista si perioadele infertile din luna, care tot Dumnezeu le-a lasat si care presupun oricum o anumita infranare...
Ma iertati de interventie, dar scriu din dorinta de a nu pica nimeni in deznadejde. Eu, daca as fi auzit asemenea sentinta la inceputurile casniciei, nu stiu daca as mai fi ramas in Biserica...
Diana S.
Posibil sa fie ok pt cazuri dificile, cu riscuri mari. Pentru mine nu a fost o solutie binecuvantata. Am insistat si eu, dar nici duhovnicul si nici sotul nu au fost de acord. Va pot spune doar ca o scurta perioada din viata am trait in felul acesta si am primit o certare aspra: Domnul mi-a luat-o pe Elena la scurt timp dupa ce am implementat metoda minune de a scapa de suferinta. Pentru mine asa ceva nu intra in discutie.
DeleteIarta-ma si pe mine, Ecaterina. Dar asta gandesc eu despre voi. Stiind cat de rau te simti cateva luni in timpul fiecare sarcini si cata munca depui pentru o familie ta, ma intreb cum de sotul tau considera ca e in regula sa mai treci inca o data si inca o data prin asa ceva. Iarta-ma te rog, dar nu as fi scris asta daca nu ai fi deschis subiectul. Te admir ingrozita. Te imbratisez.
ReplyDeleteSpre deosebire de cazurile de mai sus, eu nu am nicio problema medicala: ecografic mi s-a spus ca am un uter ff curat si cu dimensiuni normale, cardiologul (la care m-am dus pt tahicardiile si hipertensiunile mele) a spus ca am o inima cu pereti subtiri, cu valve care se inchid perfect, cu vase de sange suple. Singura "mare" p4oblema ar fi doi calculi mititei in colecist, care nu ma deranjeaza niciodata.
DeleteIti marturisesc ca nu numai el, dar chiar si eu fac abstractie de starile de rau date de sarcina si te-as minti daca ti-as spune ca nu am dorit acest ultum copil.
E drept ca in focul greturilor mai cartesc, mai dau vina pe el, dar daca este sa radiografiez adevarul, atunci iti spun ca in perioadele de luciditate simt ca aceste suferinte sunt mantuitoare, dau un sens si imi vindeca viata in profunzime.
Da, după o pierdere a unui copil, rana sufleteasca începe sa se vindece printr-o alta viață, doar prin nașterea altei ființe.... Asa se vor mai estompa multe... Nu știu dacă e asa cu ce descrieți cu privire la micuța Elena... Acolo nu putem ști, nici da cu părerea ..
ReplyDeleteAsta simte sotul meu. Eu nu ma regasesc in schema asta de tratament😊. Cand am spus vindecare ma refeream la boli sufletesti adevarate nu la ceea ce simt legat de Elena.
DeleteO sa vedeți ca as va fi, și eu am trecut prin ceva similar, mai la scara mica... Dumnezeu cu. Mila Sa ne are în pază!
DeletePe mine ma sperie aceste discutii...
ReplyDeleteDe ce? Sunt desprinse din realitatea vietii. Dumnezeu, in delicatetea Sa, probabil iti va randui un drum potrivit cu sensibilitatea ta.
DeleteEu cred ca aceste discuții sunt necesare. ..Doamne câtă lume așteaptă aceste sfaturi. ...Dar într adevăr, a fost o perioada când nu puteam auzi așa ceva. Consider ca nu eram pregătită, maturizata duhovniceste vorbind. Când nu ești maturizat nici nu.i nevoie sa.ți mai spui părerea ci evita sa le citești pentru ca altfel judeci oamenii subiectiv, te tulburi și nu mai discerni. ...Eu am trecut prin toate aceste faze...Alina
ReplyDeleteFelicitari pentru bebe. Sa fiti toti sanatosi si bucurosi.
ReplyDeleteIn ceea ce priveste cezarienele repetate pot fi mai multe motive pentru care femeile in cauza nu pun problema infranarii sotilor. Mai sunt si femei care nu se pot infrana, nu doar barbatii. Mai sunt si femei care nu privesc cezarienele multiple ca avand potential letal, sau cel putin nu cu mult mai mult decat nasterile normale multiple. Mai sunt si femei cu multe cezariene, dar care n-au pus probleme deosebite. Mai sunt si femei care au sarcini usoare si le e dor de senzatia minunata de a avea un bebe in burtica si mai apoi in brate, incat sunt dispuse s-o ia din nou de la capat, cu orice risc.
De exemplu,in cazul meu, citisem pe vremuri, prin strainatate de 7, 9 sau chiar 13 cezariene, asa ca n-am privit cezarienele multiple ca pe ceva chiar asa de riscant cum sunt prezentate de multi medici din Romania. Mai ales ca pana la ultima cezariana n-am avut probleme, uterul arata foarte bine, ginecologul spunea ca nu si-ar fi dat seama ca am atatea cezariene, totul arata foarte bine si fara probleme. La ultima cezariana am avut placenta praevia centrala si am avut complicatii foarte serioase la operatie, dar la asta oricum era riscul mare chiar daca n-as fi avut cezariene multiple ( riscul de a avea placenta praevia ajunge la 80% la sarcinile multiple). Riscuri sunt la orice sarcina si cresc si cu numarul de sarcini si cu varsta mamei, asa ca eu n-am considerat ca risc asa de mult incat sa renunt la bucuria de a mai avea inca un bebe si inca unul si tot asa, desi multi m-au privit ca pe o inconstienta. Acum inteleg ca probabil pe sotul meu l-au vazut unii ca pe un egoist neinfranat si pe mine ca pe o victima a tiraniei lui, desi nu e cazul. Pur si simplu noi am pus in balanta toate datele pe care le-am putut obtine si am decis impreuna sa mergem inainte pe aceasta cale, asumandu-ne si niste riscuri, dar pe care nu le-am vazut chiar asa de mari. Noi am fost impacati cu alegerea noastra, desi probail ca din afara altii ne-au judecat altfel
Adriana
Stiu ca exista situatiile de care spui si nu etichetez toti barbatii cu sotii cu cezariene multiple ca pe niste neinfranati. Desigur ca si la nasterile naturale sunt riscuri. Daca ar fi sa ne temem asa, nu am mai face niciun copil de groaza mortii.
DeleteEu am problematizat situatia in care femeia chiar are probleme serioase, se teme pe buna dreptate de o noua sarcina, si-ar dori infranare si nu gaseste intelegere.
Pt dna Adriana: daca nu va suparati as dori sa va intreb cate cezariene aveti? Eu am doua, as mai vrea copii, dar mi-e tare frica. Deci am nevoie de incurajare...
Delete7 am. 6 au mers foarte bine, dar la ultima am avut probleme destul de mari.Slava Domnului, am scapat cu bine si eu si copilul. Eu nu va pot spune sa mai incercati ca o sa fie bine. La mine a fost, la alte mamici a fost si mai bine, daca au ajuns la mai multe cezariene, dar altele au avut probleme si la a doua, a treia cezariana. Depinde si de doctor, si de situatia dumneavoastra concreta. Oricum, in ultima vreme am auzit frecvent de 3 cezariene, nu mai e privit ca un mare bau-bau cum era cand am facut eu 3
DeleteIertați, tot eu va deranjez(cea care a scris primul comentariu) cu o intrebare. Ati spus ca ati perceput moartea Elenei ca pe o certare a Domnului in urma folosirii metodei calendarului si deja intru in panica pt ca nu as fi crezut niciodată că e un păcat asa mare. Având în vedere că sunt f multi preoți, inclusiv părintele meu duhovnic, care folosesc această metodă,am avut impresia că e ceva tolerat de Biserică. Dacă te abtii de la relații in zilele fertile dar totusi esti pregatit sa accepti voia Domnului in caz ca El vrea sa iti mai dea un copilaș, este ok?
ReplyDeleteEu intotdeauna am privit lăsarea in voia lui Dumnezeu ca pe o încredere în planul lui indiferent de ce masuri sau planuri ne-am facut. Sa zicem ca eu vreau sa incep o afacere sau sa incep o facultate, ca om ma pregătesc pentru asta, învăț, ma documentez etc dar am intotdeauna in minte faptul că e posibil ca voia Domnului sa fie diferită de ceea ce vreau eu. Nu se aplica asta si in cazul copiilor? Eu ca om spun: Doamne, tare mi-aș dori să nu mai am si alti copii, sa pot sa ma concentrez pe educația celor 4 care mi I-ai dat. Eu folosesc metoda asta dar dacă Tu vrei sa mai am si alt bebe atunci faca-se voia Ta. Oare gandesc bine?
Eu nu stiu raspunsul pentru tine. Pare logic tot ce spui, la fel imi argumentam si eu, mai ales ca aveam deja 40 ani. Fiecare om simte in adancul inimii daca procedeaza corect sau nu si precepe semnificatia ascunsa a ceea ce i se intampla in viata.
Delete