Cum spuneam...

...am fost la control cu burtica. Mai bine zis am facut o ecografie de sarcina. Pana acum suntem bine. Cel mai interesant detaliu a fost ca bebe e de fapt o fetita. Eu eram convinsa mai demult ca va fi baiat, pe motiv ca greturile au durat mult mai putin si au fost mai atenuate decat la sarcinile cu fetele celelalte.

Primul lucru ca m-a facut sa am indoieli a fost faptul ca stiam ca sotul isi dorea o fetita. Apoi am primit de la niste crestini (care m-au contactat online) tot ce imi trebuie pentru o bebelusa. Chiar glumeam cu parintele meu in perioada referendumului pe motiv ca am primit hainute de fetita pentru baiatul nostru.

Apoi m-a marcat ziua in care a miscat. Parca la niciunul nu am asteptat atat sa dea semne de viata cum am asteptat de data asta (daca nu te intalnesti frontal cu moartea ai alta siguranta ca va fi bine). La fel si sotul, niciodata nu m-a intrebat la celelalte sarcini daca simt vreo miscare. Acum insa m-a sunat de departe fix a doua zi dupa ce am avut un semnal de la copil ca sa afle daca misca.

Mi-am zis sa notez ziua, sa ma uit in calendar si daca imi place numele sfantului (eram setata ca e baiat) din ziua respectiva sa il iau in considerare ca posibila optiune. Nu stiu de ce, dar toata ziua nu am reusit sa ma opresc in fata calendarului, desi il tin pe hol si trec de nenumarate ori chiar pe langa el. Spre seara am deschis facebookul sa ma relaxez putin. Prima postare pe care am vazut-o a fost "sinaxar: octombrie 29, sf mucenita Anastasia Romana". Sincer va spun ca, desi am o lista numai cu crestini de-ai nostri, rareori ii gaseste ravna sa posteze sinaxare. M-am simtit de parca m-ar fi tras sfanta de maneca...Totusi, un Anastasie mi-ar fi fost greu sa strig de la balcon😊

Prin urmare si asa deci, azi la ecograf am primit o poza care arata negru pe alb (de fapt alb pe negru) ca daca totul va fi bine, cu ajutorul Domnului voi fi fericita mamica a unei Anastasii micute.