... care incearca sa isi traiasca intens religia lor cad in capacana de a nu se raporta corect la cei de alta religie si la atei, consderandu-i fara discernamant fie rai, fie vicleni, fie vrednici de dispret, fie pierduti cu desavarsire.
Pe mine m-au atins la inima sfintii care au daruit tamaduiri si au facut minuni si cu paganii. M-a induiosat parintele Serafim Rose cand explica unui potrivnic al bisericii, revoltat ca se construia o manastire in Platina, ca acela este un loc in care se va slavi Dumnezeu, AI CARUI COPII SUNTEM TOTI. M-a limpezit un parinte care, povestindu-si pacatele tineretii, printre care si faptul de a cocheta cu filosofia orientala, a exprimat atat un profund adevar: CAUTAM SI EU PE CEL VIU INTRE CEI MORTI.
Tu cum ii simti in inima pe cei care nu au acelasi crez cu tine?
Mulți dintre ei sunt sinceri în căutarea lor. Mai urmăresc câteva bloguri din Statele Unite, Canada. In cele mai multe cazuri, nu cred sa fi avut vreo întâlnire cu Biserica Ortodoxa ei, prin urmare îmi pare ca nu e o idee bună nici să-i condamnam, nici să-i consideram pierduți. Dumnezeu ține seama, cu siguranță, în judecata Lui, și de locul unde ne-am născut, de ceea ce ni s-a dat și de ceea ce nu ni s-a dat. Uneori îmi pare ca prea ne vedem pe noi înșine ca aleși, ca având toată dreptatea și parca unii ne și bucuram că ceilalți nu au adevărul doar ca să ne putem uita cu superioritate la ei. Nu cred ca îi e plăcută Mântuitorului atitudinea și uneori ma gândesc că e păcat că nu ascultăm mai atent cuvintele cu care îi certa pe farisei și pe învățătorii de lege. Poate ne regăsim puțin.
ReplyDeleteMai aud uneori și povesti ale unor oameni care au parcurs un drum greu, în căutarea lor, până au ajuns la biserica noastră, și mă tot întreb câți dintre noi, născuți acolo, am fi făcut atâta efort și am fi cautat atât de disperat pe Dumnezeu cel adevărat și câți am fi rămas confortabil în biserica în care ne-am născut sau chiar în necredință, dacă așa am fi fost educați.
Unii sunt oameni de treaba. Poti fi intr-o relatie amiabila, dar e clar ca nu poti avea o comuniune profunda cu ei.
ReplyDeletetoti oamenii sunt copii ai lui Dumnezeu prin creatie, fiecare mosteneste o cultura, o educatie, vine pe lume intr-un anumit cadru social si nu e de caderea mea sa judec credintele lor.Eu caut doar sa invat cat pot de la fiecare, daca mi se pare ca am ceva de invatat.Fiecare om are drumul lui si are Dumnezeu grija fiecaruia.Mai bine ne-am vedea de pacatele si problemele noastre, care sunt destule,si sa avem grija sa nu fim si noi morti sufleteste, avand impresia ca traim.
ReplyDeleteCe să zic, am și in familie și, deși țin la ei, orice interacțiune prelungită devine extrem de dificilă din acest motiv, al diferențelor de opinie religioasă.
ReplyDeleteStrăini. Nu lor trebuie să le duc grija, nu fata de ei am a împlini poruncile. Soțul meu spune că ar fi o infatuare chiar și să mă rog pentru aceștia, din moment ce nu o fac cum trebuie nici măcar pentru mine și pentru cei ai casei mele…
ReplyDelete