In perioadele mele bune fac rugaciune inainte de masa. In schimb, cand ma pliez pe program de sugar mic, mamanc grabita, uneori in picioare, iar de rugaciune imi amintesc mai rar.
Pe copii i-am invatat insa sa multumeasca lui Dumnezeu si inainte si dupa masa si, spre rusinea mea, ei sunt mai consecventi ca mine.
Odata am intrat val-vartej in bucatarie si infulecam fara randuiala, dar am vazut cu coada ochiului ca unul dintre copii s-a ridicat discret de la masa ca si cand ar fi uitat sa-si zica rugaciunea, a spus Tatal nostru, apoi a inceput sa inchine spre masa.
"Ce faci, draga, binecuvantezi mancarea?"
"Nu, inchin si eu lumea care nu s-a inchinat..."
Nu am simtit nimic ostentativ sau dispretuitor, ci doar o grija ca totul sa fie asa cum ar trebui. M-am rusinat si m-am induiosat in acelasi timp.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment