Calmează-te! Nu există năzbâtie pe care copilul tău poate să o facă şi pe care să n-o mai fi făcut altul în lumea asta mare. Simplu, nu? Dar am văzut atâtea mame stresate inutil de ceea ce fac copiii lor încât mă simt obligată să o spun.
Toanele pe care le are din senin? Toţi copiii mai fac aşa. Obrăznicia de care dau dovadă, când în general sunt aşa dulci? S-a mai întâmplat şi altora. Miorlăiala asta care te scoate din sărite? Am auzit-o de nenumărate ori. Ignoră complet ceea ce-i spui? Nimic nou sub soare...
Nu ai de ce să te simţi prost. Da, e nevoie să-i instruieşti, să-i sfătuieşti, dar nu trebuie să te jenezi de comportamentul lor. Să nu fii oripilată de gafele şi obrăzniciile lor, preocupată de ce vor gândi ceilalţi despre tine sau marcată de ideea unui eşec în formarea lor ca oameni.
Rolul tău de mamă e să-ţi educi copiii şi e clar că toţi copiii au nevoie de educaţie, aşa că n-ai de ce să fii şocată când tocmai ţi-au demonstrat că au nevoie de asta. Fii mai relaxată şi vei evita tensiuni inutile şi resentimente. Atenţie însă: nu laxitate, ci relaxare!
Deci, tuturor mamelor le spun din partea mea (o femeie care şi-ar fi dorit să fie mamă): bucuraţi-vă de copiii voştri şi pupaţi-i şi din partea mea!
Ca de obicei, traducerea nu e fidelă întru totul textului original, am punctat ceea ce mi s-a părut mie important. Sunt texte pe care le găsesc răsfoind blogosfera mămicească şi care exprimă ff bine ceea ce gândesc eu.
Ca de obicei, traducerea nu e fidelă întru totul textului original, am punctat ceea ce mi s-a părut mie important. Sunt texte pe care le găsesc răsfoind blogosfera mămicească şi care exprimă ff bine ceea ce gândesc eu.
Ieri fie-mea se juca la baie intr-o galetusa plina de apa in care amestecase...cocolino! Suficient de mult cat pentru cateva spalari la masina. Alta data a turnat in filtrul de apa detergent pentru spalat ferestrele, sau a pictat peretii cu marker permanent, sau ...altele! Si trebuie sa mentionez ca face rar nazbatii, e singurul copil si cu toate astea mi-e greu in acele momente. Cand nu ai deloc copii e usor sa emiti sfaturi sau simple opinii, asa faceam si eu pe vremuri, toata lumea avea senzatia ca sunt experta in cresterea copiilor, cu teoria stateam foarte bine, cu buna intentie la fel insa stii tu, practica ne omoara! Dar per ansamblu, tipa are dreptate, daca depasesti cu bine primele secunde de la momentul descoperirii incidentului fara sa urli sau sa ai reactii deplasate e suficient. Eu de regula ma abtin pentru ca am nevoie sa ma asigur ca e totul in regula, sa aflu mai exact ce s-a intamplat, nu sa produc un blocaj de comunicare. Intre timp imi trece si socul si supararea (in functie de ceea ce s-a intamplat in fapt). Si mereu spun bogdaproste ca nu a fost ceva mai rau...
ReplyDeleteFoarte frumoasă pictura de pe lăbuţe, chiar am remarcat-o! :))
ReplyDeleteAcum mi-a venit în minte cum, pe vremea când făceam pozne, am tuns-o aproape periuţă pe soră-mea care avea o coadă groasă "ca mâna"...Mama n-a reacţionat violent, nu ştiu dacă din cauza şocului sau pentru că ştia cum să facă faţă situaţiilor de genul...;)