Friday, June 29, 2012

La loc comanda

La noi în curtea mitropoliei este o bisericuţă de lemn unde slujbele se termină mai devreme. 
De Sfinţii Apostoli am zis să se împărtăşească toţi copiii, aşa că a trebuit să-i duc eu la biserică, unde urma să mă întâlnesc cu mama, ca să mă ajute, fiindcă nu am încă 40 de zile (şi dacă lohiile o ţin tot aşa, pe la 60 de zile reuşesc să fac "îmbisericirea"). Mama s-a răzgândit peste noapte cu privire la locul în care stabilisem să mergem şi m-a sunat să-mi spună că o găsesc la bisericuţa de lemn. Bine! 
Am găsit cu greu un loc de parcare (aşa e aproape de centru) cam departe de destinaţie. Am mers prin soare cu un copil în braţe, unul de mână şi ceilalţi în şir indian pe carosabilul unor străduţe neîncăpătoare, fiindcă trotuarul îngust era ocupat cu automobile. Grigo era mârâit, mai ales că trebuia să-l trag de mânuţă ca să nu se ducă spre maşini. Când am intrat pe poarta mitropoliei răsuflând uşurată ca şi cum ispitele ar fi luat sfârşit, ne-a întâmpinat domnul portar care ne-a poftit respectuos afară. 
"De ce?" am îndrăznit să întreb.
"Aici nu aveţi voie cu copii. Deranjează!"
Ţin să spun că Elena dormea şi ceilalţi erau foarte liniştiţi, adunaţi în jurul meu. Am făcut stânga împrejur şi am plecat înapoi în aceeaşi formaţie. Nu ştiam de această rânduială a bisericuţei, altfel nu mi-aş fi permis să sfidez nişte reguli monahale...
S-au împărtăşit la catedrală şi totul s-a terminat cu bine, dar eu una am rămas cu un gust amar.

12 comments:

  1. Nu as vrea sa fi fost in locul tau astazi. Cred ca m-as fi tulburat foarte tare. Pe de alta parte, inteleg si regulile lor. Nu au ei de unde sa stie ca tu ai fi avut bun simt si daca deranjau copiii ieseai cu ei. Sunt foarte multi parinti care nu au nicio treaba si deranjeaza mult slujbele si cu o singura odrasla, dar cu mai multe.
    La noi la biserica, vara cel putin e nebunie. Se tine usa deschisa (lucru care pe mine ma bucura pentru ca pot sa stau cu ei afara si sa ascult si slujba) si e un vacarm care deranjeaza foarte mult pe cei din biserica. Se rade, se tipa, se vorbeste tare (nu numai copiii dar si parintii sunt galagiosi) si in general nu ii intereseaza decat sa isi impartaseasca copiii. E o situatie dificila, copiii sunt neastamarati, sunt simpatici, dar nu consider ca lumea din biserica trebuie sa asiste la gimbuslucurile lor, asa ca de multe ori mi-am taiat voia si am stat cu ei acasa. Asta se intampla mai ales iarna, cand daca unul dintre copii face putina galagie si trebuie sa ies cu el, ies si ceilalti. Asta presupune luat geci si caciuli pe ele, ca apoi sa avem iar ce dezbraca. Simt ca foiala asta dranjeaza foarte mult, asa ca in zilele geroase sunt nevoita sa stau acasa. Asta in cazurile in care nu platesc pe cineva sa stea cu ei, pentru ca am mai recurs si la metoda asta. Doar ca e prea costisitoare ca sa mi-o permit prea des.

    ReplyDelete
  2. Îmi pare rău să citesc asta şi sunt puţin contrariată...doritorii de linişte şi isihasm s-ar putea retrage-n vreo pădure sau pe vreo coastă de deal, cu bisericuţă cu tot. Cele de lemn sunt uşor demontabile.
    Am observat uneori că se întâmplă ca adulţii să deranjeze mai mult slujba decât copiii, mai ales acum, pe căldură, în vremea evantaielor care se-vârt mai abitir ca moriştile şi-a pălăriilor cu boruri enorme. Dar asta-i altă poveste...

    ReplyDelete
  3. Da, asa e. Sunt anumite schituri sau manastiri si in Grecia ce au accesul inchis lumii si uneori doar la hram sau la anumite sarbatori anuntate lasa mireni la slujba, fara copii insa.Dar sunt situatii specile si stiute dinainte. De exemplu la Ormylia nu se intra in biserica mare la slujba in mod normal din afara. Toti turistii intra doar in curtea exterioara si in paraclisul mic insa la anumite slujbe se lasa acces fara copii.
    Insa este o cu totul alta situatie decat intr-o biserica de oras.Din nefericire in cazul asta au luat o randuiala clae monahala si au folosit-o prost.
    Modul in care poti face mamicile nesimtitoare mai intelegatoare nu este asta in mod sigur.
    Acelasi portar ce le invita pe toate afara de cum intra pe poarta putea foarte bine sa stea pe timpul slujbei in pronaos pentru a atrage atentia celor ce nu isi inteleg si responsabilitatea de mama ci doar bucuria si placerea darului .

    ReplyDelete
  4. E prima oara cand aud de asemenea randuiala. Cum sa gonesti copiii de la slujba? pentru mine e revoltator!!!
    Unde mergem noi copiii sunt obisnuiti sa stea in fata, pe jos, in (relativa) ordine si liniste, asteptand impartasania. Si parintele ii incurajeaza asa. Probabil unde mergi tu, Diana e o biserica mai mica si nu e loc. noi reusim sa stam si vara si iarna inauntru. Problema e dupa impartasanie, cand ei simt ca si-au atins scopul, vor afara, vor de mancare. Atunci iesim.
    Diana, nu poti cauta o biserica unde sa stai si iarna?E trist asa, sa stati acasa...

    ReplyDelete
  5. Biserica la care merg eu e intr-adevar micuta si se simte orice foiala. Dar iarna stau uneori acasa nu pentru ca ma da cineva afara ci pentru ca mi-e si mie greu cu toti copiii si uneori mai mult ma enervez sa ii tin in liniste. Totusi, sa stii ca nu se pune problema neaparat de facut galagie, ci de distragerea celorlalti. Starea de rugaciune e greu de dobandit oricum, dar daca prin fata ta se tot plimba copii, fac ghidusi, te atrag cu privirea spre ei mereu, chiar daca nu te enervezi, rugaciune nu poti sa faci. asa ca doar participi la Sf Liturghie, ca asculti si atat, e ok, dar stare de rugaciune nu poti sa pastrezi. Desigur ca nu putem sa stam cu copiii acasa si sa ii aducem la nu stiu cati ani, pentru ca e prea tarziu pentru ei, dar consider ca de mama depinde totul. Sa incerci sa pastrezi cat de cat discretia. Ai mei au momente in care efectiv sunt mai cuminti daca ma duc cu ei in strana. Se uita curiosi si uita de nazdravanii. Dar au momente in care e neaparat nevoie sa stau cu ei in spate si acolo oricum lumea e mereu atrasa de ei. Acum, de cand il am si pe cel mic, nu mai pot sa ii supraveghez prea bine pe cei mari si de aceea pentru mine e o bucurie ca se tine usa deschisa si pot sta in prag.

    ReplyDelete
  6. si eu am ramas cu un gust amar citind si subscriu la ce a zis Mariana. Cum ramane cu "lasati copiii sa vina la Mine SI NU-I OPRITI?" :| Mie o astfel de regula mi se pare lipsita de sens in ORICE biserica, fie ea si manastire pe varf de munte. Ori nu lasi acces liber nimanui, ori lasi la toata lumea... de unde stie cineva ca un prunc de 1 an nu "vorbeste" cu Dumnezeu mai usor si mai biine decat un adult? Daca UNII copii deranjeaza, atunci parintii RESPECTIVILOR pot fi atentionati, dar sa interzici accesul tuturor pe ideea asta mi se pare cel putin nedrept (fi-meu a trecut prin ambele faze... pe la 1 an si ceva alerga continuu de la altar la usa, mi se parea eroic sa rezistam inauntru de la "Cuvine-se cu adevarat" pana la impartasanie. Acum, la 2 ani jum, sta f linistit pe genunchii mei, nu zice nimic - sau zice in soapta - se mai foieste, se mai uita intr-o carte... dar atat).

    ReplyDelete
  7. De modul cum sunt tratati copiii in biserica tine alegerea lor viitoare de a o urma..."Lasati copilasii sa vina la Mine si nu ii opriti caci Imparatia Cerurilor este a celor ca ei""

    ReplyDelete
  8. Eu in ultimul timp am inceput sa imi apar copiii in biserica, consider ca e datoria mea, a mamei. Am observat ca atunci cand cineva isi manifesta nemultumirea fata de copii (sau si mai rau, cand o intuiesc sau o banuiesc) am tendinta de a imi manifesta si eu nemultumirea fata de ei, cum povesteai si tu intr-o postare mai demult, aceea cu vecina-educatoare. Si am hotarat ca daca nu am atata smerenie sa fiu model de blandete si fata de copii si fata de cartitori, cel putin pot sa ii apar. Si incerc sa nu manifest lipsa de respect fata de oameni in biserica, dar in acelasi timp sa sustin, cumva, si dreptul copilului de a fi acolo. Nu cred ca are cineva dreptul sa scoata un copil din biserica, indiferent ce face. Normal ca ies cu el daca plange, daca tipa, vorbeste tare etc., dar in uneori simt ca este pentru neputinta mea. Era un articol pe blogul evlogia despre copiii in biserica (din pacate nu il mai gasesc), dar acolo era citat si Sf. Ioan Maximovich care spunea ca daca cineva nu se poate concentra la rugaciune atunci cand un copil face galagie in biserica atunci acel om are o problema cu concentrarea la rugaciune, problema nu este a copilului. Si mai erau exemple si prin pateric...
    Intr-una din duminica cea mica a vrut sa duca ea prescurea la altar, de fapt asta am crezut noi cand i-am dat-o la insistentele ei, ea voia sa o tina doar si atat, noi ne gandeam ca vrea sa o si manance :) asa ca i-am luat-o si a inceput sa planga din toate fortele. Am iesit repede cu ea afara si am ramas in curtea bisericii, mai departe de usa, langa gard, dar in curte. O doamna mai in varsta care asculta slujba afara s-a intors spre noi si a inceput sa o "shashaie" puternic sa taca. I-am spus frumos, va rog sa va duceti in biserica sa ascultati slujba, aici eu sunt afara. Mi-a spus sa ma duc cu ea in parc sa tipe (parcul e la cateva zeci de m...), i-am spus ca nu ma duc in parc pentru ca si eu am venit la Biserica. In fine s-a incheiat repede pentru ca mai erau cateva persoane afara care i-au facut femeii "shhh"sa taca. Nu am stiut cum sa reactionez altcumva, chiar nu vreau sa fiu "intepata" dar e complicat cand omul se adreseaza copilului de parca eu nu as exista, nu imi zice mie ceva la care sa pot avea o replica, sa raspund frumos si sa explic de ce sunt acolo cu copilul. Sau vorbesc intre ei si cand ma uit la ei, tac. Sau imi spun "fa-l sa taca", de parca ar avea un buton... Eu cred ca e foarte putina ingaduita in Biserica (si de altfel peste tot) fata de copii, si asta e tare trist...

    ReplyDelete
  9. Maria, sunt de acord cu tine. La biserica unde merg eu acum vine si o mamica amarata tare (au o situatie materiala foarte precara, stau 6 intr-o camera, sotul lcureaza cu ziua si...) cu 4 copilasi. Cel mic are un an si un pic si cea mare e clasa 1. Vine singura cu ei patru de la o distanta considerabila, pe jos si stau de la inceput pana la final la slujba. Nu sta la cersit, efectiv stau la liturghie. Copiii sunt extraordinari de cuminti, cele trei fetite stau doar intr-un loc si nu zic nici pas, doar cel mic mai plange, mai tipa, etc. lucruri firesti de bebelus. Pe langa "shashaiturile" de rigoare am asistat la multe cuvinte grele pe care le primeste femeia asta. Relativ recent la liturghie stateam in spate, unde sta si ea, si o batrana care statea pe scaun, langa noi, teribil deranjata de rarele sunete ce se auzeau de la cel mic, a facut-o de cateva ori nesimtita, ultima oara suficient de tare incat sa auda si ea. M-am revoltat cumplit, ma gandeam ca ar fi trebuit apostrofata batrana scurt si fara drept de apel, dar din respect pentru varsta ei nu am facut-o. Mamica nu ar indrazni sa zica ceva, o vad ca e foarte jenata si timida datorita situatiei lor.

    Personal ma deranjeaza mai mult vanzoleala care se face la usa de catre cei mari, lupta pentru a cumpara primul 2 lumanari, discutiile spontane intre cei mai in varsta, decat tipatul unui copilas.

    ReplyDelete
  10. http://mamameads.wordpress.com/2012/07/14/the-work-of-mothering-reflection/

    Kyrie este o mamica ortodoxa de 4 fetite din America.

    ReplyDelete
  11. Multumesc, Irina, mi-a placut tare mult ce a scris.

    ReplyDelete