Am lapte

"Ce bine de tine, eu n-am avut..." Nu stiu ce inseamna a avea lapte pentru alte mame care alapteaza la sân, dar la mine nu a fost niciodata ceea ce mi-a sugerat ieri o mamă a cărei unică experienţă este hrănirea cu biberonul, în sensul că mesele sugarilor au fost extrem de dese, mai ales în puseele de creştere. Asta s-a întâmplat chiar şi la primul copil, la care nu mai ştiam ce să fac cu atâta lapte. În general, schema de alimentaţie pe care au adoptat-o copiii mei a fost cam aşa: supt la 10-15 minute timp de 2-3 ore, apoi somn prelungit tot 2-3 ore. Asta în perioadele liniştite. Am avut şi momente în care am mai rămas în criză de lapte, dar au compensat prin supt şi mai des. S-au enervat puţin la sân, au plâns, dar nopţile alea nedormite au fost motorul care a declanşat de a doua zi o producţie mai mare de lapte. Nu cred că am avut vreodată mina aceea de "vie en rose" de prin revistele despre copii şi mămici, dar nici nu am fost deprimată că am de purtat o greutate prea mare.

Am avut şi de data aceasta de făcut opoziţie unei politici anticolostru a personalului neonat. După ce a plecat cunoştinţa mea din secţie au venit pe rând asistentele să-mi propună completări cu lapte praf, "că trebuie şi ea să se hrănească şi nu ţi-a venit laptele" (care după părerea lor "vine" după 48 de ore) "ca să ai lapte trebuie să te odihneşti" (nimic mai fals, ca să ai lapte trebuie să pui copilul la sân, chiar dacă te ronţăie non stop în primele nopţi de viaţă). Ba a venit şi medicul de gardă, care a ţinut să-i mai repete ameninţător o glicemie şi m-a avertizat că "e la limită, are 60 şi, uite, îi tremură bărbia". Bebelina mea însă nu s-a trezit să sugă la insistenţele lor şi a mai dormit vreo oră şi jumătate mulţumită de cei câţiva mililitri de lapte matern pe care-i avea în stomăcel.

attachment brothering :)

Mă gândeam că ar trebui să se facă studii doar pe macrosomi, particularizându-se glicemia şi curba ponderală în primele zile. Am avut ocazia să fac o comparaţie a creşterii în greutate cu sugărelul vecinei de salon (cu 10 ani mai tânără decât mine), tot grăsunel şi el (4300g), care primea completare 4-5 biberoane cu lp ( în speranţa că va creşte mai repede ca să primească voie de la neonat să plece acasă). A plecat acasă a 4-a zi, tot în scădere în greutate, dar mai atenuată, pe când Elena a scăzut doar 2 zile, apoi a crescut vertiginos. E clar care lapte se asimilează mai bine şi care umple intestinul de balast (cu trena de colici şi scaune mai consistente care se elimină cu mai mult efort in partea bb)

Şi încă ceva, că tot era vorba de colici, din meniul primelor zile de alăptare: cireşe, căpşuni (or fi ele alergizante, dar şi albuşul de ou este şi n-am auzit pe nimeni să mănânce ou cu precauţie în timpul alăptării, aşa că merită testate progresiv), salată de varză, mâncare de mazăre, peşte. Şi nimic, nici o nemulţumire...mai există şi curiozităţi ale naturii :)