 |
Într-una din plimbările noastre cu fetiţa m-am întâlnit cu o cunoştinţă pe care nu o văzusem de multă vreme. În mijlocul discuţiei, fără legătură cu subiectul, s-a oprit puţin şi mi-a zis: "Ce frumoasă eşti!" apoi şi-a continuat ideea. A fost un compliment spontan, sincer, deşi eu nu sunt deloc ceea ce se numeşte astăzi o femeie frumoasă. Ştiu însă care e explicaţia: după naştere am o perioadă în care sunt plină de bucurie şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu (pe măsura temerilor de dinainte). Sunt zâmbitoare şi calmă şi asta mă face să strălucesc în exterior.
 |
Am avut şi eu o experienţă asemănătoare: la botezul Elenei, deşi toţi preoţii care au slujit sunt cunoscuţi de-ai noştri şi efectiv nici unul nu e "frumos" (sper să nu citească vreunul această jignire :) îi priveam din uşa bisericii şi toţi mi se păreau, aşa înveşmântaţi cum erau, ca nişte făpturi cereşti. Adevărul este că nu mai văzusem de mult un botez, unde preotul stă mai mult în mijlocul credincioşilor decât la sfânta liturghie.
 |
| eu si ... accesoriile mele :) |
Ba ești frumoasă, pentru că frumusețea vine din interior! Și crede-mă că eu nu obișnuiesc să fac complimente gratuite. Când te vede omul cu frumusețile alea de copii pe lângă tine și cu figura aia senină, ce să spună? Femeia a fost sinceră.
ReplyDeleteExact asta mi s-a intamplat si mie dupa nastere. Am destule kg in plus si se vede ca vremea a trecut peste mine, insa am primit multe complimente. Prima data in spital, cand am fost vizitata de cineva. La trei saptamani dupa nastere, cand am botezat copilul, mai multe persoane mi-au spus ca sunt frumoasa. Nu intelegeam cum ar fi posibil asa ceva. Apoi, fara sa il intreb, duhovnicul mi-a spus ca o femeie dupa ce naste este foarte luminoasa si frumoasa pentru ca a trecut prin "furcile caudine", pentru ca s-a chinuit si dupa chin a venit binecuvantarea lui Dumnezeu care lasa urme si pe chip.
ReplyDelete