Wednesday, May 30, 2012

23 mai

Contracţiile au inceput pe la 4 dimineata, de intensitate medie, la 10 minute. M-am tot învârtit prin casă în poziţiile recomandate pentru prezentaţia occipitoiliacă posterioară (şi pot să spun cu toată inima că m-au ajutat, în sensul că n-am avut deloc "back labour", adică dureri de spate în travaliu) şi am evacuat ultrades tot ce stătea în calea progresului :). Mi-am făcut ceai de scorţişoară, cum am citit că se bea pe alte meridiane pentru a reduce riscul de hemoragie postpartum, am luat un calciu (nimic special, calciul meu cel de toate zilele), am mâncat o banană şi am aşteptat să se lumineze de ziuă, ca să nu-i alertez pe toţi prea devreme.

Spre spital am plecat pe la 8, iar în sala de naşteri am intrat în jurul orei 9. Dilataţie 6. Eram singură într-o sală mare cu două mese de naştere şi şase paturi pe care aşteptau mămici pregătite de cezariană. O asistentă mai şugubeaţă a găsit de cuviinţă să glumească: "Uitaţi-vă, fetelor, ca să vedeţi ce pierdeţi!" Sinceră să fiu, nu prea aveau ce vedea, în afară de plimbările mele în jurul patului şi postura care mi se părea cea mai eficientă în timpul contracţiilor - puţin înclinată anterior, cu mâinile sprijinite pe noptieră.
În scurt timp mi-a venit rândul să fiu torturată cu o clismă şi să alerg în mod penibil până la capătul culoarului ca să mă eliberez. La consultaţia de după clismă, pentru că dilataţia avansase spectaculos la 8, mi-au rupt membranele (deşi puteau să le lase în pace). Am primit iv nişte glucoză, întrucât mi-era nespus de foame, dar nu mă lăsa nimeni să mănânc.

Pe la ora 10 aveam deja dilataţie maximă şi doctoriţa s-a hotărât să-mi administreze binecunoscuta oxitocină. La toate naşterile am avut parte de medicaţia asta în expulzie, şi totuşi de data asta am avut o puternică reacţie de respingere (din păcate nu m-am exteriorizat în nici un fel, ci am aceptat perfuzia, în ciuda faptului că totul în mine dezaproba manevra). Motiv să se grăbească nu avea, BCF erau 152. La următoarul tuşeu dilataţia era iar 8 (ori m-a minţit prima dată) şi au mărit ritmul perfuziei. De data asta chiar m-am enervat, pentru că nu apucam nici să respir între contacţii, şi am ţipat la doctoriţă să oprească oxitocina, că nu vreau rupturi uterine. Contracţiile au fost subintrante, foarte dureroase, dar din vreo 5-6 căpşorul deja se pegătea să iasă şi m-au poftit să merg pe masă (nu le interesa că eram aproape într-o continuă contracţie).

Ultima fază a fost de groază, întrucât după ce de-abia s-a născut capul, cu echimoza facială de rigoare (bine că n-a fost hematom, cum se proptise ea cu glabella în simfiză) şi cu nasul cam şifonat, am avut parte de distocie de umeri şi a fost nevoie să se urce pe mine o namilă de asistentă ca să finalizez expulzia. Au fost căteva momente, dar mie mi se prea că nu se mai termină, mai ales că toate halatele albe făceau galerie "Hai, acum! Încă o dată! Lung!". După fazele astea bebe s-a ales cu o elongaţie de plex brahial (o mânuţă îi atârna inertă pe lângă corp în primele 48 de ore, apoi a început să-şi revină treptat, iar acum ambele au tonus la fel). Din fericire nu e nici o fractură şi nici nu e nevoie de imobilizare, ci doar de puţin masaj.
pufuleaţa adormită la spa
Am născut la 10 şi 18 minute (pentru cine aşteaptă pe hol totul pare că a decurs foarte rapid şi simplu) A plâns imediat, dar era cam albăstrică. au luat-o de lângă mine a să-i administreze iv nişte glucoză, care cică ar fi fost 38, s-o recolteze de bilirubină şi grup sangvin. Într-o oră a fost din nou lângă mine şi a început să sugă viguros, spre uşurarea mea ( Grigo n-a fost deloc tentat de sân imediat după naştere, chiar îl scotea afară).
Nu pot şti cum ar fi decurs totul fără graba spitalicească, am doar sentimentul că ar fi fost o naştere mai puţin traumatizantă pentru amândouă. Nu durerile sau rupturile perineale m-au speriat, cât panica de a nu putea expulza în timp util pentru bebe. Restul chiar nu mai conta...

23 comments:

  1. Ce este aceasta echimoza faciala? Si mie mi-au spus ca a avut Stefan. In plus, graba lor de a administra oxitocina este de neinteles pentru mine. Plus ca au si o obsesie, cel putin aici la mine, sa tina la pat pe oricine are perfuzie. Eu m-am rugat e cateva ori de ele sa ma lase sa ma ridic pentru ca pozitia culcata pe o parte mi se parea cumplita si simteam nevoia sa merg sau sa ma sprijin exact cum spui tu. Dar mereu imi spuneau ca nu am voie. E ridicol sa nu dai voie unei femei in chinuri, care simte ca si-ar usura durerea, sa se miste cum vrea ea. Au cliseele si obsesiile lor de care nu se debaraseaza. Eu era gata sa nasc in sala de travaliu si le-am rugat sa nu ma mai mute in sala de nasteri ca simt ca nu mai rezist sa merg, dar s-au rastit putin la mine ca nu se poate, ca sa fug (!) repede dupa ele. Strigau mereu la mine: "sa nu te scremi sa nu iasa copilul". Ajunsa pe masa de nasteri, strigau la fel, ca sa aiba timp sa vin doctorul care era la alt etaj. Dar mi s-a parut absurd sa imi spuna sa nu imping din moment ce eu simteam ca asta trebuie sa fac, asa ca nu le-am ascultat si cand a coborat doctorul abia a apucat sa se pregateasca si am nascut.
    Inteleg ca si la tine a fost putin vanata si cu aceasta echimoza care nu inteleg ce inseamna.
    Ma mir ca ti-au dat-o intr-o ora sa suga. A stat cu tine in salon? Aici, in toate spitalele in care am nascut, nu ai voie sa te duci la copil decat a doua zi. Desigur ca eu la ultimele doua nasteri nu am mai tinut cont si am mituit asistentele sa ma lase sa imi tin copilul in brate. La Stefan, dupa cele 7 ore obligatorii pe care a trebuit sa le mai stau in sala de travaliu, cum m-au mutat in salon, cum m-am dus la copil. Nasul turtit il avea si el, dar vad ca si-a revenit incet incet.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Echimoza/vanataie fiindca s-a lovit cu nasul de oasele bazinului meu.
      Uneori nu te lasa sa te misti daca ai membranele rupte de acasa, ca sa nu iasa cordonul inaintea capului *procidenta de cordon.
      Am avut "pile" de mi-au dat-o dupa o ora la san. in general daca nu ai alta medicatie care contraindica alaptarea ar putea sa ti-l dea la san imediat.
      Am mai avut si experienta unor perfuzii ff lente si contractiile erau cam la 30 secunde macar. Altfel te "scremi" la foc automat si nu poti inspira.

      Delete
  2. Faza cu respiratul intre contractii e deja un vis frumos pentru mine, fiindca doar prima nastere a decurs normal, fara perfuzie de la cap la coada. Chiar si acum cand am nascut intr-o ora din momentul in care mi-a rupt membranele si mi-a pus perfuzia, tot a fost o agonie continua pentru ca efectiv nu aveam nicio pauza intre contractii. Ma rugam de ele sa opreasca un minut perfuzia aia sa imi trag sufletul dar ele spuneau ca e data incet. Stateau si n umai langa mine ca altfel o mai opream eu. Aproape toata perioada travalilui am fost inntr-un fel de fibrilatii, nu stiu, un tremur continuu, de necontrolat. Erau muschii corpului care nu ma ascultau si simteam ca imi inghit limba si nu alta de tremurat continuu. Asa am patit si la a treia nastere. Cred ca tocmai din cauza ca nu mai aveam pauza de respiro intre dureri.

    ReplyDelete
  3. Copilita ta e minunata. Cred ca e o incantare pentru cei mai mari si se intrec care sa o mangaie si sa ii stea prin preajma. Slava lui Dumnezeu ca ai trecut si momentul acesta si ca acum esti in refacere.

    ReplyDelete
  4. A fost grăsunică, mai de fiecare dată feţii mari au câte-o problemă cu umerii...bine că n-a fost pareză de plex brahial.
    Se vede ca doamnele de la sală au fost mai nerăbdătoare decât tine ca naşterea să se finalizeze odată, de aceea or fi uzat de oxitocină; din păcate, travaliile precipitate se lasă întotdeauna cu echimoze. Slavă Domnului că a fost totul bine până la urmă!
    E dulcică foc! Sperăm să fie cuminţică şi "dormitoare" şi în afara cădiţei! :)
    O îmbrăţişare drăgăstoasă!

    ReplyDelete
    Replies
    1. La mine toti in afara de primul au fost peste 4000g, dar in nascand ritmul meu lent totul a fost ok. Oricum, asa zisele complicatii pe care le-a avut Elena sunt floare la ureche pe langa povestile de groaza pe care le-am mai auzit despre macrosomi.

      Delete
  5. Eu cred ca medicul tau asa e convins ca trebuie oxitocina. Mi se pare aiurea, cand esti la dilatatie maxima sa-ti mai bage si oxitocina.
    Dar asta e doar parerea mea, neavizata medical.
    Ca sa vezi situatie: cu vreo cateva luni inainte de nastere, vorbisem cu medicul meu de oxitocina pt stimularea lactatiei. Ea spune da, dar dupa ce nasti si sa-mi amintesti. Nu stiu de ce, dar n-am avut curajul sa-i mai cer :D Deci am scapat fara!
    Imi pare rau pentru momentul expulziei, de la prima nastere am prins ca e cel mai usor. Asa m-am "setat" si asa a fost si la urmatoarele. Doar la prima m-a "ajutat" moasa impingand pe piept, la celelalte a fost de la sine.

    E o scumpa micuta! Domnul si Maica Domnului sa va poarte de grija!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cand esti la dilatatie maxima iti baga si o lasa mai ales pentru prevenirea hemoragiei care la mari multipare e mai frecventa.

      Delete
  6. Draga Ecaterina,in primul rand doresc sa va spun ca aveti o bebelusa foarte frumoasa, Dumnezeu sa o ocroteasca pe ea si pe toti copilasii vostrii...Da, numai citind cele descrise de tine, mi se pare traumatizant...chir daca timpul de la sosirea in spital si nastere, nu a fost unul lung, si eu cred ca s-au grabitasistentele...eu am o experienta de 15 ore de travaliu adevarat...si toata lumea nu ma baga in seama...urlam "ca din gura de sarpe" pentru ca nu mai stiam...cum sa stau...plus ca cam pe tot ata, am avut travaliu fals...insa Doamne iti multumesc pentru toate...Sa mai pui poze, cu frumoasa Elena...Cu drag.Angela

    ReplyDelete
    Replies
    1. eu am urlat cand m-au bagat in seama:), altminteri ma descurc bine cu suportatul durerilor (si la chiuretajul si cusaturile de dupa am fost f cuminte)

      Delete
  7. Să vă trăiască, binecuvântarea Domnului să fie peste voi toţi, să creşteţi sănătoşi şi frumoşi!

    ReplyDelete
  8. Felicitari pentru venirea pe lume a Elenei. Sa va traiasca si sa se mantuiasca, si intreaga familie de asemenea. Sunt si eu insarcinata in 35 de sapt, a doua sarcina si imi doresc sa nasc natural.Prima a fost cezariana de urgenta. Am gasit sprijin si in medicul meu, cel putin deocamdata, dar am fost si incurajata de filmuletele postate de d-voastra despre nastere naturala dupa 2-3 cezariene. As avea rugamintea la d-voastra sa dati detalii despre cum se prepara, cat si cand se bea ceaiul de scortisoara. Sau chiar alte remedii naturiste despre usurarea travaliului si nasterii. Multumesc din suflet.

    ReplyDelete
    Replies
    1. O lingurita la o cana, eu am baut dupa ce m-au dat jos de pe masa si sa stii ca am piersut mai putin sange ca la nasterea precedenta (poa sa fie doar placebo)
      Ar mai fi utile urzica si coada calului.
      Mai citisem ca ceaiul de frunze de zmeur consumat cu regularitate din sapt 35 ajuta tesuturile (inclusiv perineul) sa se dilate usor. nu mai stiu doze.

      Delete
    2. Multumesc. De ceaiul de zmeur stiam, si am baut pe toata durata sarcinii, ca e bun si pentru intarirea/consolidarea plagii uterine de la cezariana.

      Delete
  9. Multa sanata, Dumnezeu sa va binecuvinteze

    ReplyDelete
  10. Nu ma pot opri din plans...
    Cred ca de bucurie pentru voi... de ce oare?

    Alina,
    36 saptamani de sarcina si strasnic de ''intoarsa''

    ReplyDelete
  11. Simt ca fiecare gand bun indreptat spre noi ne-a ajutat intr-un fel.

    ReplyDelete
  12. Sa va traiasca micuta Elena si toti ceilalti!
    Cand am vazut-o mi-am amintit de nr 3 al meu, Ana, seamana leit la chipul de nou-nascut.
    Sincer aveam mari sperante sa nasteti mult mai usor, chiar daca era prezentatia mai aparte, nu ma asteptam sa va grabeasca asa de tare.
    Slava Domnului ca acum sunteti bine!
    Cu mult drag, Anca, mamica de 7

    ReplyDelete
  13. Sunteti o familie tare frumoasa, iar cea mica e atat de scumpa. Sa va traiasca si sa va umple sufletele de bucurie.

    ReplyDelete
  14. Sa va traiasca!E frumoasa foc!Frumoasa poza de familie sunteti frumosi.Bine ai venit Elena! Violeta

    ReplyDelete
  15. Minunata fotografia de familie... de groaza povestea! :(( Nu vreau sa mai nasc in spital, nu vreau, nu vreau, nu vreaaau (e 1 iun, copilul mic din mine isi spune cuvantul). Prima data a fost bafta ca, asa cum spui si tu, nu m-a bagat nimeni in seama (si ce bine a fost).... dar de cate ori aceeasi bafta? uof. Va pup, aveti grija de voi! (ce rh are Elena?)

    ReplyDelete
  16. Anca felicitari si toata admiratia pentru cei 7 copii.Violeta

    ReplyDelete
  17. A(II)Rh pozitiv
    Vreau să-mi dozez nişte atc de curiozitate...

    ReplyDelete