Liber schimbism

Când ai mai mulţi fraţi şi surori găseşti întotdeauna cu cine să te joci, cu cine să stai de vorbă, aşa că nu te plictiseşti niciodată. Dar viata într-o familie numeroasă poate însemna în egală măsură dezordine şi muncă mai multă. Pentru a nu ajunge la epuizare ajută o organizare bună, un program pentru ziua respectivă şi o repartizare adecvată a sarcinilor gospodăreşti. Într-o familie cu mulţi copii viaţa are un ritm aparte. Exagerând puţin am putea spune că la fiecare 30 minute apare câte un mic incident din cauza căruia trebuie să abandonezi ceea ce făceai pentru că cineva s-a lovit, ceva s-a spart sau s-a vărsat.
Aceste multiple întreruperi pot fi privite nu numai ca un inconvenient, ci şi ca un prilej de a ne modela caracterul, un antrenament duhovnicesc. Secretul supravieţuirii în condiţiile de care vorbeam mai sus este flexibilitatea. Prin flexibilitate înţeleg a nu te ataşa de idei sau planuri care pot fi schimbate de Dumnezeu sau semenii tăi. Arta de a fi flexibilă îţi deschide calea spre o anumită libertate: nu mai eşti sclavul a ceea ce crezi că ar trebui făcut.

nimeni nu vrea sa stea la poze

Când eram mai tânără şi copiii erau mai mici, deşi înţelegeam că viaţa acasă nu e cu program strict ca la birou ( de asta urăsc să stabilesc ore fixe de întâlnire, ci dau intervale cam de 30 de minute; e mult mai onest aşa), mi se părea greu de pus în practică adaptabilitatea la schimbarea neaşteptată a cursului evenimentelor. Eram obişnuită să fac lucrurile într-un anumit fel, să organizez casa cum vreau eu, să fiu punctuală în ceea ce mi-am propus, dar am constatat că toate astea pot deveni adevărate capcane în viaţa spirituală. Deveneam nemulţumită, mă revoltam când lucrurile nu mergeau cum le plănuisem eu şi mă enervam pe copii. Purtarea crucii căsniciei, mai ales partea ce-i revine femeii, mi se părea cu totul nesuferită. Ce e de făcut? La început te străduieşti ca măcar în afară să nu răzbată tulburarea pe care o simţi, iar cu timpul acceptarea situaţiilor neaşteptate devine firească. Contează foarte mult cum reacţionezi la aceste evenimente care te determină să-ţi tai voia, mai ales că te înregistrează şi copiii şi preiau modelul de părinte pe care îl oferi fără să-ţi dai seama.

ma multumesc si cu instantanee

Mi-aduc aminte că aveam un prieten care era frate în Sf Munte care avea nevoie pentru călugărie de nu ştiu ce aprobări de la Patriarhie şi mereu se iveau piedici în obţinerea lor. În vreme ce-mi povestea asta şi eu îl compătimeam el mi-a zis ceva care m-a contrariat la început "Lasă, c-aşa-i mai fain!". Toate aceste mici întreruperi te ajută să te formezi, duc în final la o sporire a răbdării şi te ajută să te laşi în voia lui Dumnezeu şi în aspectele majore ale existenţei.  E o binecuvântare să-ţi dai seama de asta cât mai devreme, pentru că viaţa reală este spontană şi trebuie să fim pregătiţi pentru plusurile şi minusurile ei, pentru răsturnări de situaţie în interval de 5 minute.

Postarea asta e inspirată de o lady de trei ori mai flexibilă ca mine ( pe puţin) şi dinamizată de faptul că anul acesta, de ziua lui - 1Mai, tati a avut în program ... o înmormântare, ceea ce a ne-a deturnat toate planurile. Lasă, c-aşa-i mai fain :)