Ce mai trebuie să facă o gravidă : să doarmă pe stânga, deoarece altfel uterul face compresie pe vena cavă, scade întoarcerea venoasă, scade presiunea arterială şi implicit perfuzia uterină, rezultând un produs de concepţie suferind. Asta o ştiu de când eram gravidă cu primul copil, deşi niciodată n-am ţinut regula strict, pe motiv că pe partea stângă coastele orizontalizate mă dureau mai tare decât pe dreapta. Am citit aceeaşi informaţie prezentată în stiluri total diferite: un articol mai
relaxat şi altul al cărui
titlu generează panică.
La actuala sarcină eu am dormit aproape numai pe spate (poziţie al cărei rezultat s-a concretizat în nişte hemoroizi rebeli) întrucât feciorul meu autoînţărcat de vreo trei luni şi-a găsit un substitut de sân: îşi strecoară mâna pe mâneca bluzei mele, iar aceasta n-o poate face decât dacă eu stau în decubit dorsal, altfel mă ceartă că mâneca e strâmbă sau că ar trebui să-mi mut capul în altă parte decît unde se află :)
Asta cu dormitul pe partea stanga nu am putut sa o respect la niciunul dintre copii pentru ca efectiv ma sufoc. Singurul fel in care pot sa dorm de cand imi creste burta este intinsa pe partea dreapta, motiv pentru care am facut batatura pe coapsa dreapta la fiecare sarcina. Stiam si eu ca pozitia indicata este pe stanga si incercam in fiecare seara macar o jumatate de ora sa stau asa, dar reuseam doar cu mari eforturi si uneori cu momente de panica pentru ca nu mai puteam sa respir. Cred ca este ceva cauzat si de usoara deviatie de sept pe care o am, pentru ca nici acum nu respir foarte bine asezata pe stanga, insa nu ma afecteaza pentru ca in sfarsit, dupa atatea luni, pot dormi pe burta, singura pozitie pe care o prefer de cand eram bebelus(se pare ca oricum ma asezau, ma gaseau dormind tot pe burta).
ReplyDeleteAl doilea articol la care faci trimitere ma pune putin pe ganduri. Cand l-am nascut pe Stefan, avea toata pielea de culoare violet. Nu hiperbolizez deloc desi sotul meu si ceilalti se uita sceptic la mine cand le povestesc. Dar era efectv vinetiu din cap pana in picioare, inclusiv in zona genitala. Fiind primul meu baiat, l-am privit cu curiozitate si in acea zona, fiind ceva inedit pentru mine. Dar m-am speriat imediat. Imediat ce copilul a fost expulzat, au inceput manevrele lor obisnuite dar au trecut multe secunde pana sa planga. Cred ca o jumatate de minut pe putin, pentru ca am avut timp sa intreb de cateva ori de ce nu se aude si de ce are culoarea aceea. Ulterior am aflat ca l-au tinut cateva ore si la oxigen si ca a avut un scor Apgar 7 pentru ca "s-a colorat greu". Am cerut mai multe lamuriri si pediatrei, dorind sa stiu de ce a s-a intamplat asta, dar nu am aflat nimic concret, decat ca m-am chinuit eu rau sa il nasc si asta ar fi motivul, dar nu prea imi vine a crede, pentru ca eu am nascut intr-o ora. Nici acum nu stiu concret ce s-a intamplat, dar acum mi-a trecut prin minte sa nu fie cumva din cauza ca nu am dormit cum trebuia in timpul sarcinii.
ReplyDeleteChiar nu stiu...
ReplyDeleteRecunosc ca m-a marcat putin faza cu scorul Apgar 7. Cand am venit acasa am tot citit despre asta sia m vazut ca nu e nimic ingrijorator, ca intre 5 si 7 e totusi ok si ca doar ce e sub 5 are repercursiuni pe viitor. Dar am momente cand ma mai framanta chestia asta si cand ma ingrijorez si ma gandesc sa nu aiba mai tarziu probleme psihice sau de orice alta natura. Pediatra din spital, cand am intrebat-o de pozibilele urmari, mi-a spus ca nu, "nu a fost cu suferinta". Probabil in sensul ca nu a fost afectat. Dar un sambure mic de indoiala mi-a ramas in inima.
ReplyDeleteTe inteleg.
ReplyDeleteEu am nascut primul copil acum 15 ani, Apgar 7, 2,243 Kg, se pare ca prematur, ca eu nu aveam timp sa numar saptamanile de sarcina din cauza stresului la care am fost supusa si amuncii fizice exagerate. Pot sa spun ca afara de probleme de imunitate (a avut o alergie severa pana la 7 ani, altceva se pare ca nu are copilul, e perfect sanatos, Slava Domnului, fizic e falnic ca bradul, primul la scoala, si cu constanta prezent la biserica.
ReplyDelete