Din punct de vedere clinic am o evoluţie normală, cu discomforturi banale de trimestru trei (banale, adică le au peste 90 din gravide, deşi uneori sunt foarte greu de purtat).
Sufleteşte mă simt suspendată în afara timpului: aştept un eveniment decisiv în viaţa mea, care nu ştiu când va veni şi nu ştiu cum va decurge (tot mă sâcâie gândul că pote va fi chiar punctul terminus). Glumeam azi cu Eca, răspunzându-i la nerăbdarea ei "Mami, da tu când mai naşti?" "Dar tu ştii la ce oră te vei duce la toaletă azi?" şi s-a lămurit total cam care-i procesul. Nu pot întrevedea nimic în viitor, nu pot concepe planuri şi nici din trecut nu mă mişcă nici o amintre. Trăiesc în prezent oarecum absentă şi derulez programul îndatoririlor zilnice din inerţie. Mă raportez intens la Dumnezeu, relativ desprinsă mental din torentul vieţii.
Aşa sunt pentru mine zilele din apropierea termenului de naştere şi mă gândesc că aşa s-or fi simţind şi oamenii foarte bătrâni care îşi aşteaptă sfârşitul, ultimul moment crucial pe care-l mai au de trăit.
pe cei care iL iubesc pe Dumnezeu, ii cunoște Dumnezeu, El este brațul care mișcă Universul si fără știrea Sa nu ne cade niciun Fir de păr. la momentul potrivit El i-a pregătit lui Avraam mielul pt jertfă de aceea Avraam l-a numit Domnul va purta de grijă sau Iehova IIre, tot asa face si cu noi. relaxează-te și lasa-L pe El si astfel vei vedea gloria Sa. in incercări iL putem vedea mai bine la lucru. fii binecuvântată!
ReplyDeleteUh, stiu cum e!Acum mi se par asa indepartate momentele de dinaintea nasterii! Doamne, ajuta sa fie bine!
ReplyDeleteO nastere usoara si Maica Domnului sa va aiba in paza!
ReplyDeleteMariana
Fie mie dupa cuvantul vostru :)
ReplyDeleteSunt sigura ca nu va fi peste putintele tale!!!
ReplyDeleteIn clipele decisive El si Maicuta Domnului intervine....
Nastere binecuvantata!
Incredibil cum ai reusit sa exprimi in cuvinte ceea ce am simtit in saptamanile de asteptare a nasterii. Citeam fiecare propozitie si ziceam in sinea mea: "Exact! Exact asa simteam eu si nu stiam cum sa exprim!" Ieri la aproape trei saptamani dupa nastere l-am botezat pe Stefan si desi obosita peste masura, am avut o stare de nespusa bucurie si emotie pozitiva. Va veni si pentru tine momentul acela cat mai curand. Inteleg cum te simti acum, eu il sunam pe duhovnic o data la cateva zile si ma vaitam ca nu mai rezist, ca ma omoara nesomnul si durerile si toate starile fizice si psihice ale finalului de sarcina si mereu ma incuraja si imi spunea: "Vine si bucuria! Mai e putin, nu dispera!". Faptul ca toti se bucurau de Inviere, de saptamana luminata iar eu eram intr-o neliniste si asteptare fara sfarsit, ma demoraliza si mai mult. Dar Dumnezeu va compensa, nu va ramane dator.
ReplyDeleteSi ca sa te mai intaresc putin, iti povestesc tot ceva spus de duhovnic: ma sinmtea ca sunt foarte speriata de durerile nasterii si ca ma batea gandul sa fac anestezie epidurala si m-a incurajat spunandu-mi ca faptul ca mama naste in chinuri ii da putere in rugaciune si cand copilul are probleme, nici rugaciunea preotului nu are trecere cum are cea a mamei. Tu stiai deja acest lucru, il stiam si eu, dar face bine sa il auzi cand ti-e frica.
Nastere usoara! Si sa fiti sanatosi cu totii!
ReplyDeleteIntr-adevar, aceste ultime zile au fost si pentru mine foarte grele, chiar daca eram la a saptea nastere. Si toti carora le spuneam ca mi-e teama ma intrebau mirati de ce, ca doar nu era prima nastere...
Maica Domnului sa mijloceasca sa fie o nastere binecuvantata, cum bine a spus cineva mai sus!
De la ultima experienta, am ajuns la concluzia urmatoare: daca nu sunt complicatii in sarcina, lasarea travaliului sa decurga fara nicio interventie (pastile sau perfuzii), este conditia unei nasteri cat mai naturale si normale. M-am bucurat cand am citit aici despre nasterea acasa a lui Denis, asta mi-a intarit convingerea. Multumesc cu aceasta ocazie de postare.
Cu mult drag, Anca, tot sotie de preot
Doamne ajută! Naştere în pace!
ReplyDeletenastere usoara si prunc sanatos, Ecaterina!
ReplyDelete