"Una dintre fetele mele cele mari tocmai s-a întors dintr-o excursie misionară în Peru.Printre lucrurile pe care ni le-a povestit au fost şi vieţile orfanilor, care ne-au zdrobit inima.Ei sunt victime ale tragediei intr-o lume disperată.Inima mea de mamă a fost tulburată si am descoperit că mi-aş fi dorit ca,pe lângă rugăciune, să fac ceva palpabil pentru ei.
Acum miliarde de oameni au nevoie de un ajutor tangibil.Soţul meu are legături cu oameni care merg în lumea întreagă să ajute, riscându-şi vieţile,punând credinţa în faptă.Datorită economiei,donaţiile sunt la pământ.Dacă cineva doreşte să susţină financiar pe alţii,acum e momentul.Eu,însă, sunt mamă a 15 copii,alăptez,aşa că se pare că nu ar trebui să port de grija lumii întregi.M-am rugat ca Dumnezeu să mă facă să înţeleg care e voia Lui.Atunci mi-a venit gândul că cele ca mine au şi ele o lucrare misionară într-un anume fel.
De fiecare dată când îmi binecuvîntez copiii, îmi exprim credinţa,când le vorbesc despre Cuvântul lui Dumnezeu-propovăduiesc Evanghelia păcii.Când ieşim în public şi copiii mei sunt îngrijiţi,curaţi,politicoşi,arăt prin aceasta bunătatea lui Dumnezeu.De câte ori ei mă văd susţinându-l, respectându-l şi iubindu-l pe tatăl lor eu particip la schimbarea culturii.Când sunt martorii felului în care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru privilegiul de a sta acasă cu ei în fiecare zi, predic chiar şi celor pe care nu i-am întâlnit.Cred că odată cu fata mea a mers în misiune şi o părticică din mine.Nu pot sări într-un avion ca să ajut o lume întreagă,dar pot să o îmbrăţişez pe fetiţa de 6 ani când îmi pune o întrebare,pot să-l încurajez pe fiul meu să ducă lupta cea bună pentru nobleţea sufletească,pot să-i ascult când îşi deschid inimile către mine"
Şi eu am avut deseori ispite de dreapta,de a căuta să fac tot felul de fapte bune,uitând calea cea mai simplă prin care se mântuieşte femeia: "naştere şi creştere de prunci" şi "să se teamă de bărbat".Am constatat de asemenea că o simplă plimbare prin parc cu copiii (ai mei sunt doar 5) poate fi o predică nerostită în această generaţie a morţii, care îşi idolatrizează comfortul pe altarul căruia aduce pruncii încă nenăscuţi.
Un articol foarte bun. Familiile credincioase cu multi copii sunt tot timpul in misiune din momentul in care ies in spatiul public. Avem in regiune un preot cu patru copii.Familia dansului este indragita si respectata de comunitate, iar cucernicul mai cu seama ca nu are convingeri ecumenist-sincretiste. Propovaduieste o credinta ortodoxa curata si de la altar, dar si in viata particulara. Este apropiat de oameni, vesel ( veselia cred ca i se trage din familie)si nu are fumuri in cap (unora dintre cei care au in mainile lor suflete, li se umfla eul asa de tare ca devin un soi de dictatori).
ReplyDelete