Dă-i şi lui!

            Noua crestinilor ne place sa ne educam copiii in spiritul altruismului,daca se poate din faşă.La aceasta dorinta se adauga parerea noastra de sine,mandria si slava desarta care ne ajuta sa ne chinuim copiii pentru a face o impresie buna in cercul nostru de prieteni: copiii ne reprezinta,deci comportamentul lor este un mod de a etala imaginea noastra ca parinti model.
          Am inteles de curand ca fortand copilul sa-si imprumute jucariile nu punem bazele unei educatii crestine,pentru ca in fata lui Dumnezeu nu are valoare ceea ce face cineva din obligatie,ci doar ne plasam pe pozitie de adversar fata de propriul copil.Ganditi-va cum vi s-ar parea sa va ceara vecinul masina la care tineti foarte mult,ba mai mult,sa pretinda ca e a lui!Copilul nu are notiunea de imprumut,mai ales cand cel care cere jucaria mai si adauga "ata ete a meu".Daca obligam copilul sa dea ceea ce îi apartine îi transmitem subliminal ca dreptul de proprietate nu exista si ca poate si el atenta oricand la ceea ce este al altuia.Aceste doua invataturi au consecinte nefaste,pentru ca in lumea adultilor lucrurile stau altfel(doar educam copilul pentru a deveni un adult responsabil).
         Va sfatuiesc sa invatati copiii ca nu luam ceea ce apartine altuia decat dupa ce am primit permisiunea acestuia si sa îi aparati de agresiunea celor care vor sa le smulga jucariile(sa vada ca sunteti de partea lor).În felul acesta sunteti in acord si cu dreptul civil si cu Legea care învata "sa nu ravnesti nimic din ceea ce este al aproapelui tau".

cadoul asta este AL MEU

          Daca vrei sa fie copiii generosi fii mai intai tu,vorbete-i despre valoarea milosteniei asa cum o infatiseaza Scriptura sau spune-i istorioare despre aceasta.Vor fi mult mai receptivi si roadele nu vor intarzia sa apara!