Wednesday, February 28, 2018

La faza clasica...

...in care sotia gateste ostenindu-se cu dragoste, dar rezultatul este dezastruos si barbatul spune sincer ca nu ii place, as da urmatoarele solutii, ramanand ca acela care e mai puternic duhovniceste din cuplu sa suplineasca neputinta celuilalt:

  • Barbatul, chiar daca spune ca mancarea nu e pe gustul lui, sa arate apreciere pentru efortul depus de sotia lui si sa puna accentul mai mult pe asta decat pe critica.  Sa nu astepte de la sotie servire ca la restaurant, fiindca ea mai are si alte indatoriri acasa cu copiii in afara de gatit. Daca o sfatuieste cu dragoste si remarca darul iubirii ascuns un mancarea respectiva, nu ar trebui sa apara probleme. Daca totusi ea se supara, sa tina cont de nivelul ei de intelegere si sa manance fara comentarii. Nu discut cazul in care el ridica tonul pentru atata lucru. Presupun ca in biserica nu sunt crestini practicanti care se preteaza la asa ceva.
  • Femeia sa faca un efort rational (ea fiind mai mult exponentul emotional al familiei) de a distinge intre acceptarea ei de catre sot si perceptia obiectiva a papilelor lui. Nu poti determina pe cineva sa ii placa o mancare, poti doar sa il silesti sa o manance. Sa caute mai bine sa se bucure cand primeste un feedback realist ca sa stie ce sa faca data viitoare. Sa retina ce ii place si sa gateasca si pe gusturile lui. Daca e mai aspru si o cearta sau ii pare badaran in exprimare, sa se scufunde pana trece valul, sa nu riposteze si mai ales sa nu se indrepteasca. Sa isi pastreze linistea interioara si mai ales sa nu isi planga de mila ca s-a straduit atat si nimeni nu o apreciaza. Pe viitor sa se straduiasca mai putin si sa se axeze pe mancaruri care au trecut testul lui ­čśŐ.

7 comments:

  1. Mi-ai adus aminte de primele mele chiftelute - cu orez!!! Mama, in spital, eu singura cu doi gurmanzi, tata si sotul, am ales sa gatesc o mancare de fasole lata cu rosii si marar si chiftelute... Cand sa prajesc chiftelele, sareau in tigaie, pocneau ca "floricelele" de porumb! N-am inteles ce-am gresit! Le-am gustat - orezul se facuse ca pietricelele in ele! Bietii au mancat tot, facand haz cu bunatate, desi nu erau deloc duhovnicesti! Eu ma lamentam si ei ma consolau -" lasa draga ca sunt foarte gustoase"!!! Eram tanara, noaptea stateam la spital cu mama, faceam si pentru ea supa speciala... M-am apucat serios de "studiat' si in cateva zile gateam pe banda rulanta, ziceai ca asta facusem toata viata!
    Acum Domnul sa te fereasca de ispite, dar dai sfaturi foarte bune!

    ReplyDelete
    Replies
    1. ­čśÇ varianta cu glumele (facute cu dragoste) am uitat sa o sugerez, desi la noi in casa e foarte des folosita. Sotului nu ii place orezul, dar eu mai gatesc din cand in cand pentru ca il mananca cu drag copiii. Atunci el imi spune razand: "Doamna preoteasa, iar mi-ai facut orez. Cum ma iubesti tu pe mine! Stii ca orezul imi place de cand eram mic!"

      Delete
  2. Eu am invatat ca atunci cand experimentez sa fac si un fel de mancare verificat pe langa, sa fie de rezerva :)). Asta in cazul in care nu reusesc sa stric o mancare deja testata, cum ar fi sa afum o oala de sarmale. Se mai intampla...

    Cu drag,
    Veronica

    ReplyDelete
  3. Dar ce te faci cand mancarurile sunt testate deja si dintr-odata nu mai sunt bune?? :) Antonia.

    ReplyDelete
  4. Eu cred ca in lumea in care traim, in care se moare de foame, a face nazuri la mancare e un mare moft...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai perfecta dreptate. Si totusi e un fenomen atat de larg raspandit­čśĽ

      Delete
    2. Asa e...as vrea sa am intelepciunea sa nu judec, sa nu comentez. La noi acasa insa eu aplic metoda: nu iti place mancarea, inseamna ca nu ti-e foame. Te decurci, iti faci altceva, treaba ta. Poate sunt prea dura. Habar nu am.

      Delete