Saturday, February 10, 2018

Desi stiu...

...ca Elena este in ceata celor mantuiti, totusi nu pot sa nu ma uimesc de fiecare data cand mai aud ca a raspuns vreunei rugaciuni. La inceput eram chiar contrariata, ma gandeam ca este vreo lucrare inselatoare a celui viclean, menita sa ne duca in ispita. Nu suportam sa il aud pe parintele meu vorbind astfel de lucruri de teama ca il vor dezradacina complet din realitate.
Cu timpul am inceput sa iau ca atare relatarile oamenilor simpli, unii cunoscuti, unii mai putin: sunt marturii ale ajutorului primit de ei de la Elena in diverse incercari ale vietii lor.

O fetita (11ani) avea dureri de picioare in timpul inmormantarii Elenei. A rugat-o in gand sa o ajute si durerea a disparut pe data. Tatal fetei ne-a povestit mai tarziu noua intamplarea, dar eu am zis in gandul meu ca sunt fabulatii de copil.

Tot un copil, de data aceasta de cinci ani, fost tovaras de tricicleala al Elenei, a dat o marturie impresionanta pe care eu am pus-o multa vreme la indoiala. Intr-o duminica, dupa axion, i-a spus mamei lui ca e bucuros: "Si stii de ce? Am vazut-o pe Maica Domnului venind prin biserica cu fetele ei cuminti si era si Elena printre ele!"

O batrana vaduva se simtea tare singura in ultimul timp. Mai ales seara ii era urat in casa. S-a gandit sa puna o fotografie a Elenei in vitrina si ne-a zis ca din acel moment a simtit ca are "din nou casa plina".
Simtind acest ajutor a capatat indrazneala si a sfatuit-o pe o vecina care avea dureri mari (colica renala din cate am inteles) sa ceara ajutorul Elenei. A doua zi vecina a cerut si ea o fotografie a Elenei "ca pricepui ceva cu fata asta".

Un tanar muncitor era ingrijorat ca din pricina problemelor de sanatate nu va mai putea lucra (o discopatie lombara probabil). "Prunca Elena, ajuta-ma, ca nu mai pot ridica nicio greutate!" a zis el in gand odata, pe cand statea in biserica. In simplitatea lui a primit alinare imediat. A tinut sa imi spuna ca acum ridica si 150kg si nu simte nimic.

Ni s-au mai spus multe altele asemenea (o batrana cu dureri precordiale, un sofer de tir care credea ca nu mai poate sa isi finalizeze cursa, o doamna cu dureri suspecte intr-un san, o femeie cu insomnii, un parinte cu o conjunctivita rebela, un tanar cu o infectie de tract urinar etc). Ceea ce nu inteleg este cum de au avut indemn launtric tocmai catre copilita mea.
Cat era ea de veselica, mie mi-a ramas ca o rana deschisa in inima amintirea suferintei  ultimelor ei zile. Nu ma voi mai putea niciodata bucura din plin de nimic pe pamant si nici planuri de viitor nu voi mai putea face ca altadata. Poate tine de firea mea pesimista sa ma fixez pe partea trista a lucrurilor.
Realitatea prezenta e totusi alta, de bucurie in vesnicie...

8 comments:

  1. "Nu vă grăbiţi să recunoaşteţi lesne sfinţi; sfinţii cei mincinoşi înşală şi se prăbuşesc. Avem nevoie mai ales de pocăinţă, de pocăinţă curată, ca să avem sfinţenie adevărată. Braţele părinteşti îi aşteaptă de-a pururi deschise pe toţi…” Pr. Moise Aghioritul

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu, una, am fost intotdeauna reticenta in privinta asta. Sunt din fire ultra-analitica si greu ma prinde haina credinciosului naiv.

      Aici nu am facut decat sa expun o avalansa de informatii, asa cum vin si ele catre noi. De fiecare data cand mai aud cate o chestiune similara ma intreb daca nu cumva cauzalitatea a fost gandita gresit. Din pacate nu prea am cu cine sa analizez in detaliu aceasta. De asemenea nu stiu daca incredintarea launtrica pe care o are cineva e un criteriu valabil pentru a confirma o interventie metafizica. Nu mi-ar placea sa se urzeasca o psihoza mistica legata de noi.

      Delete
    2. Ceea ce cred cu toata inima este ca Elena e vie cu duhul, chiar daca nu ma simt in masura sa decretez si sa cantaresc sfintenia.

      Delete
    3. De aceea nu mi se pare deplasat sa vorbesc cu ea uneori in gandul meu (bineinteles, fara sa astept sa aud voci sau sa vad artificii😊) iar asta imi aduce o stare de alinare.

      Delete
  2. Dumnezeu asculta rugăciunile noastre pentru cei adormiți, așa cum asculta și rugaciunile celor adormiți pentru noi (mai ales ale sfinților, dar cu siguranță nu trece cu vederea sufletele mantuite, neridicate la rangul sfintilor mari). Micuța e mantuita, a avut o viață apropiata de biserica, de ce sa nu o rugam sa mijlocească pentru noi, dacă așa simțim? Poate unii oameni au indrazneala la cineva mai..mic.

    ReplyDelete
  3. Pe mine m-a cutremurat suferinta ei. Eram intr=o perioada grea, tata murise cu putin inainte, mama suferise o decompensare (desi nu ne recunoaste de atatia ani...), ma rugam pentru toti si plangeam toata ziua. Pe mama mea tot Elena o cheama. Chiar cred ca Dumnezeu nu ingaduie asa o suferinta la un copil decat daca binele este cu mult mai mare decat raul. Oamenii care-ti marturisesc aceste lucruri au si ei credinta. Eu ii cred.
    Cat despre durerea ta... nu pot decat sa tac. Sa ma inclin.
    De atunci te port in suflet altfel, fiindca durerile noastre - fara a le compara - s-au intalnit, atunci. Chiar daca nu ne cunoastem personal.

    ReplyDelete
  4. Am plans citind postarea aceasta, mai ales ca ati scris de micuta Elena chiar in ziua de praznuire a Sfantului Haralambie( Stiu ca il indragea mult Elena).
    Multa sanatate si Dumnezeu sa va dea bucuria sa va revedeti cu totii in rai!



    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa este, sfantul Haralambie i-a fost tare drag.

      Delete