...am avut o sete de autenticitate, cu riscul de a fi prea sincera intr-o lume care opereaza la ordinea zilei cu judecati de aproapele.
In contextul asta, reflectam la traditiile vechi, ingropate, cum ar fi spovedania publica. Oare ar mai fi de folos cuiva?
Ma gandesc ce s-ar intampla daca ar cadea cortina aparentelor din fata tuturor situatiilor, oamenilor si lucrarilor pe care le admir. As fi mai descurajata, mai demotivata sa progresez vazand modelele care ma inspira dezbracate de aureola perfectiunii? Sau pur si simplu as prinde curaj sa nu ma deznadajduiesc de multiplele mele nereusite vazand ca "toti ne-am abatut, impreuna netrebnici ne-am facut"?
Cred ca in ceea ce ma priveste functioneaza mai bine o confruntare brutala cu realitatea, decat ghidajul dupa iluzii si inchipuiri ale mintii mele. Vindecarea imposturii ar fi un beneficiu colosal pentru orice comunitate.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Doamna preoteasa,aceste ganduri nu pot iesi decat dintr-o minte si o inima induhovnicita si, pe de-asupra incercata...ca aurul in topitoare. Aveti idee ce model de femeie crestina oferiti celor care citesc aceste randuri, fie si in tacere? Cand simt nevoia sa ma smeresc (si credeti-ma ca simt nevoia des), intru si citesc acest blog. Dupa care, nu mai simt nevoia sa vorbesc...
ReplyDeleteCu respect, A.
Nu, nu am idee, fiindca ma vad asa cum sunt si nu stiu ce spun despre mine aparentele. Ma bucur insa de orice este cuiva de folos.
DeleteNu stiu daca te inteleg de data asta. Spovedania publica? Poate cel mult in familie - in familia ta s-ar putea petrece? Fara riscuri? Nu-i mai bine sa admiram totusi, decat sa vedem slabiciuni pe care de altfel stim ca le avem toti? Ma gandesc ca modelele noastre sunt sfintii. Oamenii de langa noi nu sunt perfecti - dar ma intreb ce relevanta are asta, din moment ce porunca este a iubirii, nu a perfectiunii... Imi tot vine sa-ti spun de Sf Ilie....mi-l aduci mereu in minte!
ReplyDeleteVindecarea imposturii nu crezi ca e utopie?
Nu pledez pentru spovedania publica. Pur si simplu ma gandeam cum ar fi sa ne cunoastem intre noi la modul acesta...sa vedem ce e sub glazura.
DeleteAnumitor persoane din familie, dar si prietenilor ff apropiati chiar le vorbesc ca la spovedanie. Nu stiu daca ii smintesc, dar nu pot sa ma fatarnicesc cu ei.
Da, anumitor persoane, da, obisnuiesc si eu spovedanii, de fapt e si un indemn sa ne spovedim unii altora - cu discernamant, daca stim ca-l avem...
DeleteUite ce simteam ca vreau sa-ti spun dar nu gaseam cuvintele, referitor la "realism" https://www.youtube.com/watch?v=8YUmGMpbPdE
la 1,49,00
Foarte fina observatia parintelui, cand iau raul de bun - adica il cred real - ma intemeiez de fapt pe minciuna fiindca raul este minciuna! Asa ca starea asta realista nu este realista, e o stare mincinoasa. In orice om pot vedea ceva bun si am nevoie pentru mine si pentru el deopotriva sa cultiv acel bine, acel bine este realism, realitate.
Ceea ce voiam sa spun e ca, ori de cate ori va citesc postarile, imi vine in minte chipul femeii crestine ilustrate de Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Corinteni. Si nu stiu care este primul sentiment pe care il incerc: respect, admiratie sau smerenie in fata unei asemenea fiinte care isi poarta cu atata curaj, demnitate, sensibilitate, dar si forta crucea de mama si sotie de preot...Intr-o lume in care "marea vietii" in care cu totii inotam,tinde sa devina o...mlastina, as spune ca a intalni asemenea modele e un adevarat privilegiu.
ReplyDeleteVa multumesc pentru bunatatea cu care ne impartasiti din experientele Dvs, unele nu lipsite de durere muta, altele izvorate din experiente duhovnicesti, si va doresc o viata indelungata in mijlocul familiei pe care cu atata dragoste o infatisati in fiecare zi fata Tatalui Ceresc.
Cu deosebit respect, A.
Dar de ce te-ar interesa ce spovedesc alții? Nici eu nu înțeleg cu ce ar ajuta asta. Eu modele nu am in oamenii de langa mine. Când a picat comunismul și a devenit ortodoxia moda in Romania printre tineri am cazut și eu în ispita asta și cu gloata de studenti am ascultat și eu de tinerii duhovnici nou scoși de pe băncile teologice și rău am făcut. Modelele nu trebuie sa fie cei de langa tine sau duhovniceii care au ajuns la teologie la 18 ani.
ReplyDeleteCât timp m-am spovedit eu de mica la bisericuța din sat fără modele conferențiari si mult vorbitori mult mai bine a fost . Și acum, bineinteles când am înțeles clar că da, unii dezbrăcați de iluzii nu exista de fapt.
Fără să ii aud ce spun ei la spovedit public. De fapt, nici nu îmi pasă.
PS eu am experimentat de multe ori spovedania publica dar eram mica până în revoluție de fapt la sărbătorile mari cam așa ne spovedea constant pe ăștia până în 12-13 ani. Daca vrei îți povestesc ce îmi amintesc despre cum era.
Eu până la adolescenta când am venit la un duhovnic anume în București de multe ori mă duceau bunicile la spovedit așa. Era normalul asta că eram destui copii și numai timp de fiecare nu avea preotul exact în zilele premergătoare Crăciunului de exemplu. Îmi plăcea țin minte.
Maria
Adevarat, modelele nu trebuie sa fie cei de langa noi. Nu toti patrund aceasta insa si ii vedem cum simt nevoia sa imite ceea ce vad in jurul lor.
DeleteProbabil am lasat impresia ca am o curiozitate morbida fata de spovedania altora😊 Cine citeste poate intotdeauna interpreta cuvintele prin prisma propriilor patimi, imi asum acest aspect.
Problema cu duhovniceii e spinoasa tare, mai ales daca ei reprezinta unica interfata intre oameni si biserica (din fericire in vremurile noastre avem acces la multa literatura de calitate) Regret ca ai trecut prin asa ceva.
DeleteImi cer scuze, cred ca am sters din greseala ultimul tau comentariu. A intrat in spam si primul buton nu era publicati, ci stergeti, iar eu am apasat din obisnuinta pe el.
DeleteIl poti rescrie, te rog?