La cateva zile dupa ce ne-am casatorit ne-am intalnit cu un cunoscut care, vazandu-ne chipurile luminoase a gasit de cuviinta sa ne spuna o vorba din intelepciunea populara (latura ateista bineinteles): "Bai, casatoria e ca un butoi plin cu miere (aici a facut o pauza ca sa-si rada putin de zambetele noastre naive)... doar cateva degete la suprafata, restul e plin cu fiere." Ne-am uitat neincrezatori unul la altul.
Am trecut de atunci incoace si prin anii de fiere: cu certuri, dispret si chiar ura. La o analiza "biochimica" mai atenta am observat ca era fierea egoismului meu si a educatiei feministe dupa care eram structurata. Amara inselaciune! Cine ramane in acestea doua chiar ca nu are parte decat de amaraciune de pe urma mariajului. E ca o incercare de a naviga pe o corabioara in care fiecare vrea sa fie seful care sta si da ordine.
Cine trece insa la a pune in practica vietuirea crestina nu numai traind cununat, ci exersandu-si daruirea de sine si, ca femeie, supunerea intru Domnul fata de barbatul sau, garantat ajunge la un al doilea strat de miere, mai dulce ca prima. Am vazut din proprie experienta cat conteaza sa fii hotarat sa mergi pana la capat cu respectarea randuielilor bisericii pentru cei casatoriti. As putea spune ca e o odihna a sufletului, un jug bun si o povara usoara.
Pentru ca atunci cand am auzit cuvintele acelea de la un om al bisericii m-a durut, pentru ca mi-au revenit in minte de cate ori am fost tulburata si mi-au incetosat si mai mult vederea duhovniceasca, pentru ca m-au descurajat pe atunci in incercarea de a trai casatoria ca pe un spatiu al iubirii adevarate vreau sa le dezmint azi, in numele tuturor femeilor cuminti care stiu despre ce vorbesc (dar poate sunt prea ocupate cu lucrarea poruncilor si nu bantuie ca mine pe internet) si au gustat din roadele vietuirii crestine.
PS Nu sunt detinatoarea retetei armoniei perfecte in cuplu, dar stiu ca in timp se poate simti dragostea mai frumos ca la inceput. Nu are aceeasi substanta ca torentul primei iubiri, dar e mai intensa, mai calma si mai spiritualizata.
Am trecut de atunci incoace si prin anii de fiere: cu certuri, dispret si chiar ura. La o analiza "biochimica" mai atenta am observat ca era fierea egoismului meu si a educatiei feministe dupa care eram structurata. Amara inselaciune! Cine ramane in acestea doua chiar ca nu are parte decat de amaraciune de pe urma mariajului. E ca o incercare de a naviga pe o corabioara in care fiecare vrea sa fie seful care sta si da ordine.
Cine trece insa la a pune in practica vietuirea crestina nu numai traind cununat, ci exersandu-si daruirea de sine si, ca femeie, supunerea intru Domnul fata de barbatul sau, garantat ajunge la un al doilea strat de miere, mai dulce ca prima. Am vazut din proprie experienta cat conteaza sa fii hotarat sa mergi pana la capat cu respectarea randuielilor bisericii pentru cei casatoriti. As putea spune ca e o odihna a sufletului, un jug bun si o povara usoara.
 |
| doua din bucuriile mele |
Pentru ca atunci cand am auzit cuvintele acelea de la un om al bisericii m-a durut, pentru ca mi-au revenit in minte de cate ori am fost tulburata si mi-au incetosat si mai mult vederea duhovniceasca, pentru ca m-au descurajat pe atunci in incercarea de a trai casatoria ca pe un spatiu al iubirii adevarate vreau sa le dezmint azi, in numele tuturor femeilor cuminti care stiu despre ce vorbesc (dar poate sunt prea ocupate cu lucrarea poruncilor si nu bantuie ca mine pe internet) si au gustat din roadele vietuirii crestine.
PS Nu sunt detinatoarea retetei armoniei perfecte in cuplu, dar stiu ca in timp se poate simti dragostea mai frumos ca la inceput. Nu are aceeasi substanta ca torentul primei iubiri, dar e mai intensa, mai calma si mai spiritualizata.
Hristos S-a inaltat!
ReplyDeleteMai suntem cateva care "bantuim" pe internet ;)) - m-am recunoscut in postarea ta, si in cele rele si in cele bune, slava Domnului!
Hristos s-a inaltat !
ReplyDeleteFoarte frumos ,va inteleg asa de bine ,multumesc ,C.A
Era sa uit ,tot in popor (aici unde sunt eu )mai exista o zicala :Pentru a nu se termina mierea trebuie mereu sa adunam polen si a lucra asemeni albinutelor ,o zii cu multe bucuri si ajutor de la Dumnezeu ,C.A
ReplyDeleteHristos S-a inaltat!
ReplyDeleteEu in PS ma regasesc perfect!:) Ecaterina, sa va tina Dumnezeu casnicia in dragostea Lui calda, calma si adevarata!
Adevarat s-a inaltat!
ReplyDeleteAm vrut ca aceasta marturie personala sa fie un manifest impotriva tuturor defaimarilor care se aduc casatoriei, mai ales in zilele noastre.
O,da! Cunosc perfect toate cele desprew care vorbesti aici. Am trecut prin aceleasi etape. Si prin torentul iubirii de inceput, apoi prin perioada deznadezdii, acerturilor si a dispretului (culmea, intretinute de aceeasi educatie feminista), dar, slava lui Dumnezeu, am inceput sa gust si din mierea cea mai dulce decat nectarul, care vine in momentul in care incerci sa implinesti ascultarea intru Domnul si sa intelegi casatoria din perspectiva profund crestina.
ReplyDeleteHristos S-a inaltat!
ReplyDeleteFrumoasa marturie si atractiva explicatie la poza. Cu cat mai multi copii, cu atat mai multe bucurii:). Cat de mare adevar.
PS: Astazi o colega de servici mi-a spus ca nu-i plac bebelusii ptr ca-i strica formele trupului si pentru ca nu ar mai avea timpul ei. Ca are un catelus de crescut si care necesita mult timp sa-l educe. M-am uitat cu tristete la ea si m-am gandit ca cultura asta din revistele de tineret, le strica viitorul.
Ce minune este sa-ti tii copilul in brate, sa-l alaptazi, sa te bucuri de el, sa-i fii parinte, sa-l educi. Ce minune este mai tarziu sa-ti tii nepotelul in brate (traiesc asta). Omul are atat de multe de daruit si de primit, dar astea numai daca se lasa in voia Domnului.
Doamne ajuta
C
Hristos s-a inaltat!
ReplyDeleteRecomand conferintele parintelui Constantin Coman pe tema familiei, a implinirii in casnicie! Fetelor, doamnelor, luati aminte la vorbele dumnealui ca sa fiti fericite si sa-l fericiti si pe cel de langa voi!!