Monday, May 2, 2011

Despre copii - Pater Porfirie (1)

          Ceea ce-i mântuieşte şi-i înrâureşte în bine pe copii este viaţa din casă a părinţilor. Lângă copii, părinţii trebuie să devină sfinţi prin blândeţe, prin răbdare, prin iubire. Să pună în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli, o nouă însufleţire, înflăcărare şi iubire pentru copii. Iar bucuria care le va veni şi sfinţenia care îi va cerceta vor revărsa har asupra copiilor. Iubirea, unirea într-un suflet, buna înţelelgere dintre părinţi este tot ce trebuie pentru copii.
           De obicei pentru purtarea rea a copiilor greşesc părinţii. Nu-i mântuiesc nici sfaturile, nici autoritatea, nici asprimea. Dacă părinţii nu se sfinţesc, dacă nu luptă, fac mari greşeli şi transmit răul pe care îl au înăuntrul lor. Purtările copiilor sunt legate nemijlocit de starea părinţilor. Când copiii sunt răniţi de faptul că părinţii se poartă rău unul cu celălalt îşi pierd puterile şi pornirea de a lucra spre a spori. Se plămădesc rău, iar casa sufletului lor se primejduieşte să se prăbuşească clipă de clipă. (...)
           Se naşte în sufletul copilului o anumită stare din pricina părinţilor lui, stare care lasă urme înăuntrul lor pentru întreaga viaţă. Purtarea lui în viaţă, legătura cu ceilalţi atârnă nemijlocit de trăirile pe care le poartă din anii copilăriei. Se măresc, se formează, dar în adâncime nu se schimbă. Asta se vede chiar şi în cele mai mici manifestări ale vieţii.
o linişte suspectă m-a făcut să-i spionez
            În familie se află o mare parte a răspunderii pentru starea duhovnicească a omului. Pentru ca să scape copii de felurite probleme lăuntrice nu sunt de-ajuns sfaturile, constrângerile, logica, ameninţările. Mai degrabă înrăutăţesc lucrurile. Îndreptarea vine prin sfinţirea părinţilor, care nu trebuie să se mărginească la dăscălire, ci să se facă pildă de vieţuire şi rugăciune. Deveniţi sfinţi şi nu veţi mai avea nici o problemă cu copiii voştri.

4 comments:

  1. De ceva timp uramaresc blogul tau.Imi place tare modul tau de a fi,de a vedea viata.Imi place ca esti o femeie "normala" ca recunosti ca mai ramane si praful nesters,ca imi dai curaj sa ma ocup mai mult de suflet si copii ca de lucrurile materiale si de casa(eu fiind meticuloasa cu curatenia si casa mea)ca de cate ori ma apuca nervii ca nu am casa cu un pic de gradina imi ridici moralul ca si tu cresti 5 copii intr-un apartament si nu iti cade lumea in cap(eu avand un apartament cu 4 dormitoare)si ca mai ai timp si de blog.Felicitari!Eu am un blog in italiana deabia acum dechis nou nout trebuia sa aleg intr-o limba ca nu am timp sa-l fac in 2 limbi dar este traducator daca vrei apoi..italiana se intelege f bine...acum nu prea ai ce vedea sunt nouta...Numai bine si...putere sa-ti dea Dumnezeu!

    ReplyDelete
  2. Am şi intrat şi am înţeles fără traducător aproape tot "senza titolo".

    ReplyDelete
  3. Hristos a inviat, Ecaterina.Am descoperit blogul tau intamplator, dar in sinea mea cred ca nu este asa...M-a bucurat tot ce ai scris aici, este minunat...e o lume minunata,ceea pe care o postezi tu aici, stiu ca nu este usor, dar faptul ca ai asa o familie, si cu totii cautati sa impliniti Voia Lui Dumnezeu,este minunat.Iti multumesc .Angela

    ReplyDelete
  4. Adevărat a înviat! Angela, de multe ori mă întâlneam pe stradă cu oameni care îmi spuneau "Sunteţi o femeie fericită, cu 4 copii!" şi nu mă simţeam deloc aşa pentru că mă raportam superficial la Dumnezeu şi eram mereu nemulţumită. La un moment dat mi-am dat seama că Dumnezeu pe toate le-a făcut şi LE FACE ÎNCĂ bune foarte şi m-am rugat să pot prinde binele tainic ascuns în crucea căsătoriei. Prin lucrarea lui Dumnezeu, de câţiva ani simt o mare bucurie în ceea ce fac.
    Îmi pare rău că nu pot exprima indeajuns de bine această bucurie, nu am "antrenament" la aşa ceva cum am la a fi răzvrătită împotriva voii lui Dumnezeu. E o obişnuinţă rea din care a rămas ambalajul constituit din văicăreli pe la prietene. Deseori mă surprind cârtind şi spunând lucruri care nu mă mai reprezintă. Ciudat!

    ReplyDelete