...de la o doamna preoteasa (care ma cunoaste si imi stie si ispitele si stradania) care mi-a prins tare bine intr-o vreme in care ma necajeam ca numai aparentele/imaginea sunt de noi:
"Iti multumesc tie, dar si copiilor, si bineinteles lui Dumnezeu pentru ca mi-a asezat in fata aceasta imagine. M-am bucurat mai ales fiindca desi mama trece prin atatea chinuri ale facerii si cu trupul si cu sufletul iata ca vine vremea in care se vede ca a avut rost si ca cel putin pret de catava vreme a asezat inaintea oamenilor frumosul duhovnicesc. Chiar daca luptele de peste zi sunt altele si asta poate parea decat o poza, acea poza a marturisit candva in viata cuiva ceva despre Dumnezeu si tot are rost."
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment