- multe din minunatele obiceiuri din familia noastra prezentate si aici au rezistat o perioada (zile, luni, ani) dupa care din invidia vrajmasului si prin conlucrarea patimilor fiecaruia dintre noi au devenit doar o amintire? Din fericire gasesc in mine putere de la Dumnezeu sa vin cu noi propuneri de program si de activitati care sa ne ajute duhovniceste, organizatoric. Am tot felul de idei si m-am hotarat ca daca nu le pun eu in practica, macar sa le scriu, poate e altcineva mai tenace si inmulteste binele mai repede.
- unul dintre cei mai consecventi hateri (poate prea mult spus...) ai blogului meu este chiar parintele meu? Nu mi-a spus niciodata in mod direct asta, dar de cate ori avem vreo divergenta de opinii si incerc sa ma justific primesc replici de genul: "Gata cu scolarizarea! Aici nu esti la tine pe blog." Nu il deschide niciodata, de dragul discretiei si al respectarii libertatii mele de expresie. Dupa cum ati vazut, nici eu nu am postat cu si despre el decat extrem de rar.
- desi mereu imi preocup mintea cu formarea duhovniceasca a copiilor mei si imi storc inima la rugaciune pentru ei, am mari probleme cu educarea lor in perioada adolescentei? Fara sa dau nume, voi mai nota concret anumite lovituri pe care vrajmasul mi le da prin ei. Ultima patanie: am trimis copil sanatos la o iesire cu cativa tineri cu mult peste varsta majoratului (de pe la ascor, teologie) si mi-a venit acasa pe trei carari. Concluzia: tre sa mai crestem, sa ne cunoastem limitele si sa invatam sa mirosim falsii prieteni.
- daca vi se pare ca "am dat din casa" stati linistiti ca inca nu m-am discreditat pe masura faptelor mele reale 😊
Friday, December 20, 2019
Stiati ca....
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Multumim pentru toate ! Mult ne-am folosit , mult ne-a vorbit Doamne-Doamne prin voi ! Sa va inmulteasca Domnul toata facerea de bine ! Multa sanatate si sarbatori cu pace !!
ReplyDeleteda, atunci cand spui de un obicei bun duhovnicesc al tău in public...uita de el, nu o sa il mai faci mult timp. am pățit de prea multe ori si tot nu ma in cat minte.
ReplyDeletenu stiu exact ce e bine si ce nu...am spus doar ce am observat eu...da e adevarat si ce ai zis mai jos...dar cu atât mai repede se intampla cand vorbesti despre. aici intervine ascultarea de duhovnic si fievare vb cat sa nu se vatame. ca sa tii un obicei bun mult timp trebuie ajutor de sus.
DeleteNu cred ca e ok sa nu ne spunem nimic. Practic nu am spus cine stie ce, ci "lucruri ale firescului crestinesc" cum spunea o doamna preoteasa pe aici.
ReplyDeleteSunt lucruri pe care le fac in plus si desi raman intre mine si Dumnezeu tot nu ma tine bunul obicei prea mult.
Daca doriti recomansati-mi o carte buna despre educatia duhovniceasca a copiilor.
ReplyDeleteAm mentionat pe blog cateva. Cartile sunt orientative, baza educatiei copilului este dezvoltarea ta duhovniceasca, si nici aceea nu asigura succes garantat😊
ReplyDeleten-avem ce face, vine o vreme cand fiecare incearca, experimenteaza si isi cauta drumul propriu si consolidarea propriilor convingeri.Eu sunt sigura ca rugaciunea si binecuvantarea parintilor vor tine totusi copilul pe un drum bun, in ciuda piedicilor si ispitelor. Si la noi sunt de multe ori certuri, nervi,invidii...ce sa facem, tot inainte, nu cedam :))
ReplyDeleteMa intereseaza subiectul dureros de mult. Inteleg ce inseamna rugaciunea, dar ce inseamna "binecuvantarea parintilor"? Ce se poate face cand adolescentii nu cauta sau chiar dispretuiesc binecuvantarea parintilor. Ce se poate face cand acestia se comporta in sens contrar educatiei si asteptarilor parintilor? Dar daca "scuipa" pe cele sfinte? La propriu si la figurat.
ReplyDeleteMaica Siluana, dar si parintele Calistrat vorbesc mult despre binecuvantarile pe care parintii sa le dea copiilor. De micuti trebuie sa-i binecuvantam mereu, cu glas tare, niciodata sa nu-i blestemam, sa nu le spunem cuvinte grele.Si este obligatoriu sa respectam liberatatea copiilor. In ciuda educatiei date si a viselor noastre pentru ei, copiii pot sa aiba alte optiuni religioase, alte principii de viata si asta e, n-ai ce face. Rabdare si rugaciune. La adolescenti trebuie mers cu iubire, cu rabdare, cu discutii, etc. mi amintesc ca parntele Calistrat a zis intr-o predica sa ne concentram intai pe educatia copiilor ca oameni - sa aiba bun simt, sa fie respectuosi, muncitori, etc. si educatia religioasa vine ca o completare. Oricum, credinta e darul lu Dumnezeu, n-avem noi cum s-o nastem in sufletul copillului *sau al altcuiva), ca nu suntem Duhul Sfant.
ReplyDeleteFoarte frumos, Irina!
ReplyDeleteSa ne străduim noi sa fim lumi a în casele noastre, sa ii indrumam pe cât se poate, sa ii educam sa fie oameni buni!
Și, da, adolescenta este perioada când valurile se agita, cu schimbări majore în formarea unui adult viitor...
Și oricât am vrea sa le trecem sub obroc, aceste lucruri ale adolescentei ne rănesc pe noi ca mame, deși știm aceste schimbări specifice...
Doresc tuturor părinților încredere ca ce au semănat, roadele credinței, nu vor ezita ca la un moment dat în viata copiilorsau adulților de mâine, își vor arăta frumusețea!
Încredere mamelor, cu multa durere și dragoste, copiii noștri nu se vor pierde!