Toti care...

...iubim Biserica si ne straduim sa slujim Domnului vrem sa ne bucuram cu duhul in aceste zile de praznic. Primesc urari frumoase si binecuvantari minunate de nasterea lui Hristos, sunt recunoscatoare pentru ele si sper sa se implineasca macar partial 😊.

Tot ce simt este ca pot sa fac un mic popas in urcusul catre imparatia cerurilor dinauntrul meu, a carei dorire nu se sfarseste niciodata. In zilele acestea nu dezlegarea la mancaruri o primesc ca pe o incununare a postului, ci putina odihna din partea ispitelor de tot felul.

Imi doresc sa am mai mult timp pentru lucrari sfintitoare de cuget si sa mi se randuiasca o viata cat mai simpla si ordonata in cele trupesti. Vreau ca viata mea, cata mai este, sa fie o necontenita iscodire de noi mestesugiri de fapte bune, pentru toate varstele si toate gusturile celor din familia mea. Imi doresc sa fiu creativa in a arata copiilor mei (folosind chiar limbajul, interesele si inclinatiile lor naturale) ca nu avem o credinta plicticoasa, incifrata (ci una misto de tot😄) si ca mantuirea e accesibila oricui indiferent de masura intelegerii omului.

Una dintre cele mai ravnite roade ale duhului ar fi pacea. Cu pacea in inima plutesti efectiv peste orice incercare si stai neclintit in fata celor mai de temut vrajmasi, mintea are ragaz sa se limpezeasca si capata putere sa stapaneasca intelept inima si sa inteleaga rostul celor pe care viata le asterne inainte.
Indraznesc sa o cer de la Domnul ca dar de gand pentru toti care se nevoiesc pe calea cea stramta.