...de gand din perioada alaptarii:
* sa imi schimb mentalitatea de om bolnav, muribund chiar, izvorata din felul in care ma simt adesea, cu una de om sanatos
* sa nu ma manii pe cei din familie care nesocotesc si ma priveaza odihna pe care as putea-o prinde cand sugarul doarme
* sa raman echilibrata in interior cand imi spune sotul cat e de obosit
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Oboseala e grea, numai cine nu a crescut vreun copil măcar, nu știe despre ce e vorba....
ReplyDeleteSunt momente grele, când simți ca puterile sunt pe sfârșite... Mai ales când e și un bebe...
👍
ReplyDeleteGreu tare e in perioada alaptarii...cand se aduna oboseala, mai trag si ceilalti copii de tine, noptile nedormite acumulate si slabiciunea fizica isi spun cuvantul. La mine s-au asezat toate cand am intrerupt alaptatul (cam pe la 10 luni la a 2 a fetita), si fizic si psihic...nu mai ma oboseau nici cei din jur asa de tare. Maica Domnului este insa cu toate mamele si ajuta, efortul mamei nu ramane nerasplatit. Sf.Nicolae sa va ajute, sa va fie rugator si sa va dea putere! Sa ne pastram sufletul de copil, pt a primi darurile ceresti!
ReplyDeletenu mai am bebe cea mai mica are 4 ani. lucrez uneori 10 ore pe zi munca de birou dar de acasa si inca vreo 3 prin casa...dar nu..nu se compara cu perioada cand aveam bebe....asa ca...te inteleg. Plata noastră o primim dacă ducem asta fara sa pretindem sa ni se ridice statui. Bărbații nu vor intelege niciodata cum e...
ReplyDelete