Tuturor...

 ...ne plac bebelusii. In familiile numeroase acest lucru se transforma intr-o adevarata problema: una este sa te smotoceasca doar tata si mama, alta este sa devii jucaria tuturor si care cum trece pe langa tine sa te ciupeasca, sa te zgaltaie, sa iti respire in nas, sa te muste, sa scoata limba la tine, sa te arunce in sus, sa te tina cu capul in jos, sa te puna sa te strambi sau sa te gadile fiindca ai ras dragalas.

Mereu le atrag atentia copiilor mai mari sa observe daca bb participa cu drag la harjoana. Fiind fara aparare si fara posibilitatea de a se exprima verbal, copiii mici trebuie aparati atunci cand vedem ca nu se simt bine in compania fratilor mai mari prea iubitori. O joaca "binecuvantata" este aceea in care ambele parti se simt comfortabil.

Nu numai fratii sunt agasanti din punctul acesta de vedere, ci orice rude, cunoscuti, vecini, trecatori prea lipiciosi, care se sifoneaza daca incerci sa ii tii la distanta, dar se distreaza de faptul ca bebelusul se sperie de ei. Daca tot e distractie, sa ne distram toti, nu?

Unii sfinti spuneau ca toate acestea ar molesi sufletul copilului. Nu stiu cat de bazata e afirmatia asta, nu poti totusi sa cresti un sugar soldat si nu vad rostul inhibarii totale a interactiunilor fizice cu dragalasenia bebelusilor. Fiecare parinte sa isi foloseasca totusi atentia si discernamantul legat de acest aspect si sa puna limite acolo unde este necesar.