Nu sunt...

... printre cei carora le place sa creeze tabloul perfect al vietii la tara si nici nu obisnuiesc sa idealizez trecutul. Stiu ca este un curent de opinie instilat constant in societate, si functioneaza mai ales in comunitatile religioase, dar asta nu il face mai credibil si nici mai autentic pentru mine.

Oamenii s-au confruntat dintotdeauna si cu bune si cu rele si ar fi normal sa le admitem in descrieri si evocari pe ambele cu onestitate. Nostalgia copilariei insa "blureaza" imaginea corecta, suprapunand emotionalul peste o situatie concreta si dandu-i un aer de poveste. Sa nu uitam ca tot ce cunoastem nemijlocit despre cum se traia in trecut este din perspectiva prunciei, care este prin definitie varsta fericirii si nu putem deci sa ne dam cu parerea decat intuitiv despre cum era lumea reala de altadata.

Inclusiv marturiile scrise in carti sunt supuse erorii, fiindca o lucrare literara (si chiar istorica) are in ultima instanta un scop si nu se preocupa de imaginea de ansamblu a societatii, ci preia fragmente sugestive din realitate a caror relatare serveste obiectivului final al operei. Ca sa fiu mai explicita recurg la un exemplu prozaic: in nicio carte despre folclor si despre lumea satului nu vei gasi despre cum se imbatau oamenii la nunti, cum isi cotonogeau la ordinea zilei femeile si cat de nespalati umblau, ci, in mod firesc, vor fi consemnate frumusetea portului, veselia muzicii si traditiile interesante ale comunitatii respective. Extrapoland, nici cu mancarea "bio", nici cu locuintele ecologice, nici cu respectul fata de cei in varsta, nici cu statornicia in credinta nu era totul roz-bombon asa cum le place unora sa creada.

Nu spun ca nu trebuie sa ne raportam deloc la trecut, ci doar ca ar fi bine sa nu ne agatam de el ca de un model al atingerii fericirii. Trecutul poate fi altoit pe timpul prezent numai daca incorporam cu discernamant elementele pe care le simtim potrivite si constructive in realitatea imediata. Eu fac paine in casa ca bunica, dar dau legumele pe robot in stil modern. Imi place sa tricotez, dar practic acest lucru nu ca pe o necesitate cum o faceau femeile in vechime, ci ca modalitate de a imi exprima creativitatea.

Dupa mine, nici in traditionalism, nici in modernism nu gasesti cheia fericirii. Fiecare om, fiecare familie isi poate crea o armonie a petrecerii in trup inspirandu-se liber si adaptandu-se inteligent la provocarile vietii cotidiene si avand o singura grija: "duhul sa nu il stingeti"

In rest, ca suntem imbracate in ie, in sacou din mall sau poncho de la second hand, ca nastem in apa, lotus, la maternitate privata sau la spital, sunt amanunte care se termina odata cu viata aceasta.

Crizanteme...

... albe, presate si uscate in cateva minute la cuptorul cu microunde. Cuptorul este împrumutat ca sa testez metoda. Unele au iesit prea umede, altele prea prajite pana am gasit timpul optim de preparare.

Inițial gandul meu a fost sa presez floricelele aduse Elenei si sa le tin pentru persoanele care obisnuiesc sa ceara cate ceva de binecuvantare de la mormantul ei. M-am razgandit fiindca mi s-a parut prea mult timp dedicat, timp de care o lipseam pe Anastasia.
Vor ramane cateva pentru o felicitare de ziua bunicii si mai mult nu insist cu uscatul. Poate voi mai presa niste maci, fiindca tare sunt frumosi, dar pier asa repede. Toate astea numai daca vor vreunii dintre copii sa isi puna creativitatea in valoare.

Eu, pentru mine, nu simt o pasiune sa fac asa ceva. In general, nu ma anima decat activitatile in care se implica si ei, fiindca pun mare pret pe lucrarea impreuna cu ei, pe bucuria si entuziasmul lor.

M-a apucat...

... un avant gospodaresc si l-am canalizat momentan catre ceea ce ma complexa cel mai mult la apartamentul meu: usile comuniste de placaj, vopsite intai alb, apoi venge si apoi roz pal. Toate zgarieturile, dupa ce ca erau vizibile maxim datorita contrastului intre straturile succesive de vopsea, au fost dezvoltate de catre unghiutele nazdravane si transformate in jupuituri largi, intunecate, ca niste capete sinistre de extraterestri.
Cum nu se punea problema de o noua vopsire, am recurs la autocolant pe care l-am lipit ca in imagine ca sa mai indulcesc situatia.
Morala experientei mele cu aceste usi este urmatoarea: daca faci o data santier la mutarea intr-un apartament, merita sa te imprumuti ca sa rezolvi tot ce trebuie inlocuit, fiindca mai tarziu va fi mai greu sa te apuci de zidarie cu toate mobilele si cu toti copiii in casa. Mai mult ca sigur nu vei mai reusi sa renovezi cum ti-ar fi placut initial si daca totusi o vei face, efortul si deranjul vor fi mult mai mari. Du lucrul inceput la bun sfarsit/nu lasa pe maine ce poti face azi.

Mic...

... dejun: piure de fructe + fulgi de ovaz + nuci

In zilele de post am încercat sa introduc obiceiul de a consuma ca prima masa a zilei fructe, simple sau in combinatii. Nu sunt impacata deplin cu fulgii de ovaz, dar deocamdata sunt o solutie rapida si hranitoare. 

Un dar...

... primit de la o prietena draga: un ceas pictat pe un disc vechi

Cuvintele sunt din slujba obednitei, iar talcuirea imaginii centrale este deosebita: pe cruce este reprezentat Hristos in chipul prescurii, din cugetarea la aceasta izvoraste rugaciunea neincetata, fiecare boaba de rugaciune picurand in candela sufletului si facand lumina.

Imi place si ca e sub forma de ceas, fiindca te duce automat cu gandul la trecerea timpului. 

Ieri...

...mi-am retrait din alta perspectiva plecarea la Domnul a Elenei. Am simtit multa pace, in ciuda motivelor de emotii si agitatie pe care le aaveam. Eram doar eu, cu Dumnezeu si cu ea. Desi eram prezenta in restul intamplarilor, totusi curgeau toate pe langa mine ca ireale.
Gandurile setii:
din orice parut rau, Dumnezeu izvoraste un bine, daca vrei sa ai ochi de vazut cele duhovnicesti;
judecatile omenesti sunt inguste si chiar proaste si trebuie sa le tratam ca atare;
oamenii nu agreeaza si nu inteleg disciplina;
impreuna-petrecerea cu fratii de credinta este un lucru in care trebuie investit (micro si macro-social) ;
gandul efemeritatii vietii inlesneste iertarea;
pomenirea unui adormit nu este despre mancare, ci despre aducerea aminte de el cu dor si despre intelegerea starii lui la timpul prezent.

Preotului...

...cuminte si care face ce trebuie ii sta bine cu ispita. La noi in familie este regula: orice intreprindem in sens duhovnicesc vine la pachet cu o furtuna (care pana la urma se dovedeste a fi intr-un pahar cu apa).

Ieri, sotul meu a trebuit sa dea declaratii la politie, la "crima organizata", ca efect al unei plangeri facute de o doamna necunoscuta din Cluj. Motivul inchipuit este ca el a instigat pe Fb la nesupunere fata de masurile restrictive impuse de autoritati (deci mult zgomot pentru nimic). De fapt, majoritatea postarilor au fost preluate, iar cele personale au fost concepute pe ideea ca nu poate preotul sa dea lumea afara din biserica si nici sa refuze sa impartaseasca pe motiv ca ar transmite boala cu lingurita. Oricum, am vazut postari mult mai virulente pe internet si nu cred sa se fi luat masuri drastice cu toti autorii lor.

Motivul adevarat este ca de la Pasti incoace a slujit zilnic sf liturghie (nestiut de nimeni) si asta deranjeaza metafizic pe multi care lucreaza inrauriti de duhurile intunericului.