Se spune...

...ca fiecare copil vine pe lume cu coltul lui de paine in mana. Adica daca nu te feresti sa lasi copilul sa vina pe lume asa cum a randuit Dumnezeu, El va avea grija sa ai pentru acel copil tot ce este nevoie ca sa traiasca. Frica de lipsurile materiale nu trebuie sa biruiasca increderea in pronia cereasca, mai ales cand vine vorba de nasterea de prunci.

Situatia noastra economica nu a fost dintre cele mai infloritoare niciodata, mereu am avut o conditie sociala modesta, dar nu ne-a lipsit nimic din cele necesare traiului, mai ales dupa nasterea celui de-al treilea copil.

Din viata mea am simtit cum, cu fiecare viata pe care am primit-o sa fie plamadita  in pantecele meu, configuratia financiara a familiei noastre a evoluat spre mai multa stabilitate. Aceasta a fost o lucrare a Harului, fiindca adesea ni s-au deschis oportunitati imprevizibile (inexistente in planurile omenesti pe care le faceam noi) ,  am primit milostenii ca raspuns la cereri neformulate verbal vreodata (ci doar in suspinul inimii) si s-au rezolvat probleme (in care ne deznadajduisem de ajutorul omenesc) in mod evident corelat cu intensificarea lucrarii duhovnicesti.

Daca ma gandesc cu cate binecuvantari vazute a fost acompaniata venirea Anastasiei in casa noastra, incep sa ma simt ca intr-o anume categorie sociala in care se traieste de pe urma alocatiei copiilor😄. Slavit sa fie Domnul, Care stie ca niciodata nu mi-am lipit inima de lucruri (cu atat mai mult cu cat am un copil plecat la cer) si ca scriu toate acestea ca incurajare pentru cei sovaielnici.

Cu siguranta mai sunt si alte mamici care pot depune marturie ca acolo unde sunt multi copii, Hristos hraneste in chip minunat familia daca parintii sunt de buna credinta.