... sa nu cad prada iutimii maniei, sa respir adanc si sa imi iau timp sa radiografiez un comportament dificil de suportat, adesea intrevad dincolo de suprafata lui spinoasa o suferinta interioara a celui care l-a generat.
Am inceput sa inteleg si sa simt (mai bine mai tarziu decat niciodata😊) ca toate patimile sunt boli sufletesti si cei care le au sunt de fapt suferinzi.
Pentru mine trairea acestui principiu de baza, pana acum de nepatruns in simplitatea formularii lui in cuvinte, reprezinta un mare progres spre rabdare si iubirea de oameni.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
asa este. doar ca lupta cu iutimea maniei e tare grea si merge mana in mana cu mândria si nerăbdarea.
ReplyDeleteMie-mi spui😊?
ReplyDeleteSi eu de curand am inceput sa lupt cu mania impotriva copiilor mei. Imi dau seama ca nu mai pot continua asa. Si mi-a venit in minte cuvantul Mantuitorului:"Doamne, iarta-le lor ca nu stiu ce fac." Acelas cuvant mi-l adresez mie si atunci imi dau seama, ca copiii nu au facut acel lucru intentionat ca sa ma supere pe mine. Si atunci dispare mania din mine si incerc sa ii ajut cu rabdare si sa ii corectez spre bine. TeodoraM
ReplyDelete