Oamenii...

...nu sunt piese de puzzle menite sa completeze imagini inchipuite de noi despre cum va arata viitorul. Nu e in regula sa ma atasez de planificari existentiale fictive si sa ma manii pe copii, sot/sotie, prieteni ca nu se incadreaza in ceea ce mi-am propus sa realizez.

Trebuie insusita foarte bine sintagma "daca Dumnezeu voieste, voi face aceasta" , fiindca in ingaduinta lui Dumnezeu sunt cuprinse si interactiunile cu aproapele. Daca ele nu se pliaza pe ceea ce mi-am imaginat, nu se face sa construiesc un pat al lui Procust din viziunile mele.

Pacea duhovniceasca si iubirea de oameni trebuie lucrate prioritar, independent de felul in care se desfasoara concret relatiile cu cei care ne inconjoara, cu pretul de a renunta la asteptarile pe care le am de la ei si la confortul personal.

Reteta e valabila pentru orice situatie, de la maruntisuri (cum ar fi ca intarzii undeva din pricina altuia, sau ca nu reusesti sa faci o fotografie de familie in care toti copiii sa aiba pozitii normale, ca ti se incurca planurile din cauza promisiunilor nerespectate de altii, ca nu esti anuntat din timp ca sa poti sa iti aranjezi treburile, etc) pana la chestiuni majore (vrei sa educi copiii intr-un fel si partenerul are alta conceptie, nu poti ajunge la sfintele slujbe sau nu poti posti cum ai dori, copiii se plictisesc si nu vor cu niciun chip sa stea linistiti in biserica, un asa-zis prieten te amageste cu promisiuni, dar nu te poti baza pe ajutorul lui, pierzi sume importante de bani sau chiar locuinta din pricina altora).

In orice situatie in care esti depasit si lucrurile nu ies cum ti-ai dori, poti spune "Cum vrei Tu, Doamne!" si poti lasa judecata Lui asupra aproapelui, cu care trebuie sa fii impacat in sinea ta, sa comunici non-violent si cel mult sa eviti colaborarea cu el pe viitor.