Copilaria...

Fiecare isi formeaza propria reprezentare despre copilarie, bazata pe experientele personale, pe ceea ce percepe din trairile altora sau citeste la experti psihologi, medici ori pur si simplu scriitori.

Pana acum nu ma preocupa sa-mi elaborez o atitudie fata de copii, ci lasam lucrurile sa curga si ajustam din mers ceea ce simteam ca este nevoie. In ultimul timp ma urmareste ideea ca perioada copilariei sta sub semnul vulnerabilitatii. Sub toate aspectele fiinta umana in formare e caracterizata de gingasie si fragilitate. Este etapa in care se pun bazele stucturii corporale de mai tarziu, in care se formeaza comportamentul individului si in care invatarea (ma refer la tot felul de achizitii, nu doar la scoala propriu-zisa) se desfasoara la parametri de varf.

Tinand cont de toate acestea imi pot defini mai precis rolul meu de parinte. Daca ar fi sa-mi sintetizez intr-un cuvant cheie ideile legate de acest subiect as alege "protector". Nu vad protectia in sensul de cenzura nejustificata care taie aripile entuziasmului explorarii, ci ca pe un adapost impotriva intemperiilor de ordin fizic sau moral la care se pot expune copiii in societatea contemporana. Va veni timpul cand vor avea inevitabil de a face cu multe lucruri urate. Sunt de parere ca odata cu maturizarea vor fi mai putin afectati si vor avea puterea sa reactioneze de pe propriile pozitii stabile.

Nu rezonez deci cu stilul spartan prost inteles ("Nu te mai purta delicat cu copilul, ca in viata nu gaseste doar oameni care-si pun manusi cand vorbesc cu el. Lasa, sa stie ce e greul, ca sa fie pregatit.") Orice conducator de osti intelept stie ca antrenamentul nu trebuie sa extenueze luptatorii si nici sa-i schilodeasca. Soldatul trebuie sa dea randamentul maxim cand vine momentul razboiului, nu sa fie deja plin de rani cand intra pe campul de lupta.

Ma lupt cu mine insami sa le asigur un climat afectiv care sa-i odihneasca interior si sa nu le umbreasca acesti ani frumosi. Pe tema aceasta citesc, retin si imi repet
diverse pasaje-dicton care ma inspira ("Poate mai mult decat de dragostea parintilor pentru ei, copiii au nevoie de dragostea parintilor unul pentru altul", "Kiss them and hug them as often as you can" "Binecuvantati-i adesea, verbal sau doar mental"...)

Cerand mereu ajutorul lui Dumnezeu imi doresc sa ofer sprijin copiilor mei prin tot ceea ce am si prin tot ceea ce stiu. As vrea sa fiu acel sol fertil din care ei sa-si traga seva acum cat sunt doar niste mladite si sa ma bucur de ei cand vor ajunge la taria cedrului.