Sunday, March 23, 2014

Ce parere are Kuhne...

despre raul de sarcina?

"Nu gasim nicaieri in natura ca animalele din pricina facerilor sa slabeasca, sa se urateasca sau sa se deformeze. Cum se intampla la oameni? Putin imbucurator. Aproape regulat incep femeile dupa intaiul copil a imbatrani sau a se umfla in pantece. Si pentru aceasta e de vina sarcina, facerea si alaptarea copilului? Dupa fiece facere cele mai multe femei se tot slutesc, desi din alte puncte de vedere imprejurarile le sunt prielnice felului de viata.
Sa aratam insa din pricinile acestui fenomen: nicaieri in natura nu vedem ca dupa zamislire sa aiba femeia impreunare cu barbatul. Fuge de el cu hotarare. Asa cer legile naturei. Actul sexual are ca scop fecundarea si niciodata numai placerea. In vremea lui are loc gramadire de sange la aceasta parte, care, cand femeia este insarcinata, are inraurire vatamatoare asupra fatului. Dar intr-un chip mult mai daunator lucreaza asupra mumei, deoarece natura se sileste sa departeze orice inraurire rea de la fat.

Despretuirea acestei legi naturale se arata la femei prin perderea repede a puterilor de vieata si are ca urmare directa acele insotitoare rele ale sarcinei: varsaturi, rautate, dureri de dinti, schimbarea coloarei fetei, fierbinteala, inclinare spre nebunie, spre plans, atatarea nervilor, dezgust pentru mancarurile obisnuite. 

Uneori aceste fenomene sunt si din pricina incarcarii mostenite."

19 comments:

  1. Nu suntem animale, nu suntem construiti ca ele. Mi se pare aiurea sa ne comparam cu animalele numai cand ne convine si în rest sa zicem "dar nu suntem animale!". Inteleg cumva intuitiv că activitatea sexuala face rău copilului. Dar nu înţeleg de ce dacă e un lucru daunator (si de la care trebuie să ne infranam mai mult de jumătate din an) Dumnezeu ne-a lasat cu instinctul acesta aprins mereu. Alina

    ReplyDelete
  2. Nu m-as grabi sa generalizez...In sarcina, mai ales in primele 4-5 luni cand experimentez raul acela ingrozitor nici nu poate fi vorba de vreo dorinta.

    ReplyDelete
  3. Nu prea se aplica, pentru ca, mie imi este rau orice ar fi. Am fost, in cea mai mare parte, stricta in ceea ce priveste aspectul acesta, dar rau era cumplit. Din contra, la prima sarcina, cand eram mai tineri si sotul greu infranat, nu mi-a fost atat de rau. Asa ca, mi se par aberante explicatiile de mai sus.

    ReplyDelete
  4. Mi se pare cam exagerata parerea lui Kuhne. Cunosc si mamici care n-au avut stari de rau in timpul sarcinii, desi au avut relatii sexuale in timpul sarcinii, si cazuri in care n-au avut dar tot le-a fost rau, foarte rau. Pot sa dau exemplu si cazul meu, cand in aceleasi conditii am avut si sarcini cu greturi si varsaturi si sarcini la care m-am simtit foarte bine. Deci eu nu cred ca asta influenteaza aparitia sau nu a raului de sarcina

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hei, nu numai raul de sarcina, ci si "slutirea" este un efect mentionat. Acum te regasesti?

      Delete
  5. Un ciudat :)
    http://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Kuhne

    ReplyDelete
    Replies
    1. Partea cu vegetarian, hidroterapie si detoxifiere suna bine! :))))

      Delete
    2. A, m-am lamurit. La cautarea cu google azi dimineata gasisem un electronist neamt si parca si un lant de electronice pe acolo:-) chiar nu pricepeam legatura...:-)

      Delete
  6. Pai vad ca la sfarsit zice ca uneori problemele acestea sunt din cauza "incarcarii mostenite"; nu stiu ce trebuie sa inteleg din asta, dar poate, chiar daca noi ne infranam, "mostenim" raul/slutirea ca urmare a neinfranarii parintilor, bunicilor, strabunicilor etc? Nu stiu cum e treaba cu slutirea, dar eu nu ma vad deloc urata (si sotul meu cu atat mai putin); poate ar trebui sa mai lepadam oglinzile, si sa privim mai mult icoanele. Si mai cred ca uratirea vine cu imbatranirea, iar nu cu nasterea de prunci; macar daca nastem copilasi, cumva ceea ce e frumos in noi va dainui mai departe (prin tineretea si inocenta copiilor), in timp ce "omul nostru cel din afara se trece". Si ce sansa mai buna sa innoim omul cel dinlauntru din zi in zi, decat aducand in preajma noastra pe acesti prea mici, despre care a zis Hristos ca oricine ii primeste in numele Lui, pe El il primeste de fapt?...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu pun in discutie cat ar trebui sa ne preocupe frumusetea personala si nici nu era o postare despre valori morale, ci despre felul in care resimte trupul purtarea unei sarcini si o posibila cauza la care eu nu m-as fi gandit...

      A spune ca o femeie maritata ar trebui sa fie nepasatoare la ce-i arata oglinda e o afirmatie (idealista) care-l priveste si pe sotul ei, chiar daca ea ar fi cu totul nepatimasa in ale grijii de trup...

      Si mai cred ca sunt multe femei care dupa ce au dus la capat o sarcina au constatat (nu prea incantate) pe trupul lor schimbari bruste aduse strict de sarcina respectiva, nu de trecerea timpului.

      Delete
    2. Eu nu as putea sa spun ca o schimbare este adusa strict de o sarcina, pentru ca ar trebui sa existe si un "subiect control", respectiv, aceeasi femeie sa petreaca exact aceleasi noua luni (exact intre varsta de... si varsta de...) nefiind gravida si sa se compare cu ea insasi dupa ce a petrecut lunile respective in sarcina. Nu poate nimeni sti cum s-ar fi ingrasat/slabit, ce boala ar fi facut (mai ales depresii!!) si in ce mod s-ar fi uratit in situatia in care nu ar fi avut copilul in pantece; si pe deasupra, la sfarsitul acestor luni, sa fie lipsita de bucuria si mangaierea pruncului. Nu vorbesc din experienta altora, ci din a mea, care am petrecut destui ani in infertilitate. Mereu mi s-au parut cu mult mai frumoase femeile care au rodit, si cu un trup mai de invidiat decat al meu (strict dpdv lumesc vorbesc) --- evident, nici eu nu am avut acel "subiect control" despre care am vorbit mai sus.
      Cat despre ce pofteste sotul de la aspectul exterior al femeii - barbatii sunt, in general (exista si exceptii), mult mai putin exigenti decat femeile si mai putin fixati pe detalii. Iar sotul meu, har Domnului, e foarte ingaduitor.

      Delete
    3. Ei, hai! Nici macar vergeturile abdominale nu vrei sa admiti ca s-ar datora sarcinii, in lipsa "subiectului control"? Esti mult prea riguroasa :)
      Faptul ca barbatii nu sunt exigenti nu e un motiv ca femeia sa nu se sraduiasca sa-i fie pe plac si dpv fizic (si deci sa nu se preocupe de acest aspect dupa putere). Si eu am un sot ingaduitor drept pentru care sunt cam delasatoare la acest capitol.

      Delete
    4. Am avut o colega de facultate care la 24 de ani, 1,78 m si 45 kg (asta era structura ei, nu era anorexica, manca bine) era plina de vergeturi pe picioare, in zona soldurilor, si nu fusese niciodata grasa. De asemenea, obezitatea este asociata cu vergeturi pe abdomen, in multe din cazuri. Dar vergeturile sunt o problema doar daca vrea cineva sa isi expuna zona atinsa de vergeturi; ma indoiesc ca apar pe fata. Is curioasa care ar fi rezultatul unui sondaj printre soti - cam cat ii deranjeaza vergeturile abdominale ale nevestei.

      Sincer, eu dupa prima sarcina m-am ales cu un san vizibil mai mare decat celalalt, dar a ramas asa numai pe perioada alaptarii si consider ca s-a meritat sa alaptez si sa fiu asimetrica, decat sa nu alaptez si sa arat impecabil. Si, precum spuneam, sotul meu n-a avut o problema cu aceasta asimetrie.

      Pe de alta parte, nu sunt adepta ramasului cu multe kg in plus dupa fiecare sarcina, pentru ca astea se platesc mai apoi, prin alte probleme de sanatate (nu sunt adepta obezitatii, in general). Fiecare se poate ingrasa dintr-un motiv sau altul (cum spuneam, depresiile!!), dar in momentul in care isi recapata vigoarea, e de datoria lui sa se straduie sa isi mentina o stare fizica sanatoasa. Cu dedicatie pentru sot, pentru copii, si pentru sine.

      Delete
    5. Elena draga, ori ai probleme cu logica, ori te faci ca nu pricepi unde bate Ecaterina si schimbi vorba. Ba ca se uratesc si femeile fara sarcini, ba ca sotii nu sunt exigenti, ba ca se merita jertfa. De fapt combati pe aiurea un fapt recunoscut de multe femei ca fiind adevarat: dupa o sarcina unele femei se trezesc cu un corp modificat in mod evident ca urmare a sarcinii respective. Nici o persoana sincera nu dizolva disconfortul adus de noua imagine corporala in argumente de genul celor pe care le aduci tu. Ceea ce aduci tu in discutie sunt artificii care te ajuta sa iti accepti mai usor noua forma (deformata).

      Delete
    6. Da, mi se intampla sa mai am probleme cu logica, din pacate. Am vrut sa spun ca dintre femeile pe care le-am cunoscut inainte si dupa (1-2-3) sarcini, majoritatea (exceptie fac doar cele care au ramas cu multe kg in plus) au un corp mai frumos acum deca inainte de a ramane gravide. Si eu, la 3-4 luni dupa ce am nascut prima data, aratam cu mult mai bine decat inainte de a ramane gravida, ceea ce inseamna ca trupul meu nu e deformat (decat de noua burta). Problema vergeturilor - cum spuneam, ori vrei sa faci plaja, ori nu le vede nimeni. Problema kg in plus - depinde de ambitia si prioritatile fiecareia, precum si de metabolism. Evident ca la 3 ore dupa ce nasti, nu mai esti egala cu tine negravida, dar daca au fost nevoie de 9 luni sa capeti ditamai burta, ar trebui sa iti dai macar 9 luni si abia apoi sa compari. My humble opinion.

      Delete
  7. http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/femeia-mama

    ReplyDelete
  8. Asta spun si Sfintii Parinti, nu numai Kuhne, ca in timpul sarcinii sotii nu trebuie sa aiba apropieri intime. Si ca femeia e datoare sa-si apere pruncul. Omul este coroana creatiei lui Dumnezeu, iar asemanarea cu animalele nu e deloc deplasata, o data pentru ca Dumnezeu nu ne-a creat rupti din context, ci in perfecta armonie cu natura, iar a doua oara pt ca dupa cadere am ajuns mai rau ca animalele, si s-ar putea sa ajute sa privim la ele si sa mai invatam cate ceva. Corina.

    ReplyDelete