Sunday, March 31, 2013

In sant

In apropierea orasului nostru are parohia un preot alcoolic (de fapt si el si doamna preoteasa au acest viciu) pe care multa lume il barfeste. Pe mine ma dor lucrurile astea si deseoori ma intreb de ce-i ingaduie Dumnezeu sa necinsteasca obrazul bisericii.

Ieri sotul meu mi-a povestit despre un coleg al lui, pe care de mult il tot ia pe departe ca sa-l determine sa se spovedeasca, (da, exista din pacate chiar si preoti care se lipsesc pe ei de baia sfintei spovedanii, din diferite motive: fie s-au smintit in seminar, fie le este rusine de cei din breasla lor, fie au retineri fata de cei din manastiri fie alte si alte mestesugiri diavolesti, ca altcumva nu stiu cum sa numesc piedicile astea) ca s-a spovedit chiar la..."betivanul ala, ca si el are putere de a lega si dezlega pacatele".

De-asta-l tine Dumnezeu acolo pe acela. Are o lucrare cu el: ca toti care se simt prea cazuti sa nu se rusineze sa se ridice prin punerea mainilor lui, sa nu se planga ca n-au avut la dispozitie pentru spovedanie decat extraterestri preacucernici sau preacuviosi care n-ar arata intelegere fata de slabiciunile lor omenesti.

Nu sunt pentru necaterisirea celor cu pacate de moarte, dar cand acest lucru nu se intampla, decat sa judec, mai bine inteleg ca Dumnezeu poate din orice rau sa scoata un bine.

15 comments:

  1. Multumesc, folositor...

    ReplyDelete
  2. Mare e pedagogia cea iubitoare a Lui Dumnezeau!

    ReplyDelete
  3. Pai spunea pr. Cleopa ca daca vezi un preot in sant sa mergi sa iei binecuvantare de la el, ca e dreapta, adica... valida.
    Scuza-ma Ecaterina, m-am trezit sa lamuresc eu titlul dat de tine!

    ReplyDelete
  4. La citatul asta m-am si gandit :-)

    ReplyDelete
  5. Nu cred in interpretari de genul asta si pe deasupra mi se pare ca una din cauzele pentru care clerul roman se indeparteaza cu pasi rapizi de inima poporului este amestecul tolerantei cu smerenia.Sunt lucruri complet opuse si poate ar fi bine sa se inceapa aplicarea canoanelor macar la cei vizibil aflati in afara lor pana nu e prea tarziu.

    "Cea mai mare virtute e dreapta socoteala" spunea Sf. Antonie .

    Ne plangem intruna ca nu exista modele in Romania in afara celor impuse de mass media si totusi acceptam asa ceva.
    Pacatul ramane pacat si trebuie luptat cu el nu motivat. De asemeni, oricat il "cocolosesti" motivandu-l, la un moment dat tot va scoate coltii.
    Nu poti stii nici macar in cazul asta punctual povestit cat de mult il va ajuta pe calea mantuirii pe cel spovedit ceea ce s-a intamplat. Doar Dumnezeu stie asta.Asta conteaza pentru el de fapt, nu "bifarea" spovedaniei.Valabila bineinteles, nu comentez asta.

    ReplyDelete
  6. Da, mai Maria, dar nu caterisim noi. Eu nu reuseam decat sa judec cazuri din astea. Nu e vorba de a cocolosi pacatul, ci de a nu vedea in pacatos un om incapabil de vreun bine sub soare, un ratat iremediabil.

    ReplyDelete
  7. Pai nu am zis ca noi caterisim, nici ca trebuie sa judecam . Am zis doar ca macar sa nu gasim justificari si sa le mai explicam si altora.
    Mai ales ca nu stiu exact la care dintre cei doi din poveste e mai mare pacatul. Nu e treaba noastra insa.
    Deosebirea binelui de rau insa este esentiala.Ea nu inseamna "judecarea cazului".
    Si oricum, nu se ajunge urgent la caterisire nicaieri. Exista niste etape pe calea carora cu ajutorul proniei de multe ori omul isi revine. Nu e vorba neaparat de "ratat iremediabil" sau nu. Ci de un om ce trebuie "ajutat" si nu doar "acceptat" .
    Numai bine.

    ReplyDelete
  8. Maria, un pic mi se pare prea transanta parerea ta. Stim noi cu certitudine care este binele si raul in situatia de fata?

    Problema care se pune este: e doar ceea ce vedem noi (un preot bea, celelalt nu se spovedeste) sau sunt si unele lucruri bune, nestiute de noi, nevazute pentru care Dumnezeu ingaduie o situatie?
    Ecaterina a incercat sa dea o explicatie care a ajutat-o pe ea sa nu judece si atunci a scris asta ca sa-i ajute si pe altii. Si cred ca e bine (numai marturisesc, Ecaterina, ca mi s-a parut ca prin modul in care a fost spusa se desconsideră acel preot).
    Noi nu stim cum se roaga preotul care bea, cat de mult se caieste, cum ii este inima. Nu stim nimic despre el decat numai pacatul pe care nu-l poate ascunde (pentru ca e prea evident).
    Dar stim ca are harul Preotiei si de aceea el e mai presus decat noi, nu e un om obisnuit, e slujitorul lui Dumnezeu, asa, cu pacatul lui cel care sare-n ochi.
    De asemenea, un lucru pe care noi, oamenii de rand, nu-l stim e faptul ca preotul are ispita de la cel rau care mereu ii aduce in minte pacatele grele pe care le aude la spovedanie (asta am citit la Parintele Paisie Olaru care spunea ca se duce sa lucreze in gradina ca sa uite de marile pacate pe care le aude la spovedanie)
    Cate lupte interioare sunt in sufletul unui preot n-o sa stim niciodata.
    Apoi imi amintesc o povestioara adevarata cu un parinte care nu era scolit, dar avea inima buna si mereu vedea pe ingerul ce pazeste Sf. Altar atunci cand slujea. El facea o greseala atunci cand scotea particelele la Proscomidie, dar nu stia. Odata a venit episcopul sa slujeasca cu el si i-a vazut greseala, l-a mustrat si i-a aratat cum sa faca. Dupa ce episcopul a plecat, parintele "l-a certat" pe inger ca de ce nu i-a spus, ca doar il vedea in fiecare zi ca greseste. Ingerul i-a raspuns ca asa este, dar el nu are dreptul sa-i spuna preotului ce sa faca, ci numai episcopul.
    Daca ingerul n-a indraznit sa atraga atentia ...
    (povestioara e din cartea "Explicarea Dumnezeiestii Liturghii" - Stefanos Anagnostopoulos)
    Nu putem spune nimic la adresa preotilor, nu suntem de talia lor, ei sunt de categorie "grea". De aceea caterisirea nu trebuie sa fie in gandurile noastre, e treaba episcopului sa considere asta.
    Sa avem incredere in ce spune Parintele Cleopa: "De vei vedea preot beat, căzut în şanţ, du-te şi-i săruta mâna şi îndată te-ai umplut de harul lui Dumnezeu!"

    ReplyDelete
  9. Maria, e frumos ceea ce spui. Raspund pentru a sublinia iar: NU am spus ca noi trebuie sa judecam. Si sper ca acum s-a inteles. Biserica are parghii proprii.
    Cred ca in cazuri de genul asta e mai bine sa vedem si sa tacem. Nu putem "intelege" si explica si altora. Ne rugam sa-l lumineze Dumnezeu pe episcopul locului poate totusi face ceva.
    Exemplul dat cu parintele Cleopa este in afara discutiei bineinteles. Adica, parintele a spus in cazul respectiv : mergi sa iei binecuvantare.
    Cu totul altceva este acordarea unei binecuvantari fata de slujirea Sf. Taine. Este nevoie de anumite conditii implinite de catre preot pentru a putea sluji chiar daca este purtator de har.

    Mamele "intelegatoare" de astazi cresc preotii si episcopii de maine ai poporului roman.

    ReplyDelete
  10. Ha, ha eu credeam ca s-a inteles: eu nu am nimic cu preotul respectiv , sa-i dea Dumnezeu numai bine, eu am ce am cu genul de credinciosi care "inteleg" cazuri de genul asta desi stiu bine ce se risca (nu tu, Maria ci Ecaterina de ex.:) astfel, incurajandu-i si pe cei "mai de sus" sa inchida ochii.
    Si uite asa..la vale si tot mai la vale...
    Daca ar fi intrat o femeie in stare de ebrietate si in haine neadecvate in timpul slujbei in biserica, la fel de ingaduitoare a-ti fi? Sigura sunt ca da. Era retorica.Si totusi,nimic necuvenit nu s-ar fi putut intampla din cauza ei.
    Poate conceptul de "preotie universala" ar trebui la un moment dat dezgropat putin prin Romania si explicat de la amvon. Fiecare madular al bisericii este important.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mi-ar parea rau ca tocmai “ intelegerea“ mea sa-i incurajeze pe cei de mai sus sa ia masurile cuvenite in astfel de cazuri.

      Delete
    2. Normal ca noi ne-am scandaliza daca ar intra o astfel de femeie in biserica, asa cum se scandalizau si oamenii din jurul Mantuitorului atunci cand intra si lua masa in casele pacatosilor. Dar care este calea iubirii autentice?

      Delete
    3. Este "normal" la o femeie si nu este "normal" la un preot. Am inteles.
      Calea iubirii autentice este aceea in care nu este"normal" la nici unul.
      Recunoatem ca nu este normala situatia, ne rugam sa se indrepte sau mai mult, cu puterile nostre ajutam. Eu am constatat ca fara a recunoaste existenta raului, nu lupti spre indreptarea lui.
      Dar, e bine ca inca exista persoane in Romania ce nu se smintesc indiferent de ceea ce se intampla . Sa dea Dumnezeu sa ramana cat mai mult timp cat mai multa lume in aceasta stare.

      Delete
    4. Maria, NU am spus sa ne rugam"sa-l sanctioneze" ci "sa ne rugam sa faca ceva" . Adica exact ce nu face nimeni dintre cei ce inchid ochii desi unii stiu clar riscul si am si explicat ca nu vorbesc despre bau-bau ci despre un om ce il poate ajuta. Am spus si ca de foarte multe ori cu ajutorul Domnului si cu indrumare , prin pronoia dumnezeiasca omul isi revine in fire.
      Nu am spus nici ca ar lua cineva masuri dupa ce aude de la credinciosi si nici ca ar fi credinciosii in masura sa spuna ceva.Poate trebuie mai multa atentie la citit .
      Explicatiile despre diferenta dintre ceea ce a spus parintele Cleopa si cazul asta nu le mai iau in discutie acum, simt ca s-ar intinde mult si inutil:)
      O zi buna

      Delete
  11. Nu stiu, Maria ...
    Parca mai bine ar fi sa ne rugam pentru preotul acela sa se indrepte, nu pentru episcop ca sa faca ceva, sa-l sanctioneze cumva.
    Cuvintele Parintelui Cleopa nu sunt in afara situatiei de fata. El n-a zis sa mergi sa iei binecuvantare de la preotul beat, ci sa mergi sa-i saruti mana! Si ce inseamna sa saruti mana preotului daca nu sa-i recunosti harul si sa-i cinstesti mana cu care savarseste Sf. Liturghie? (iar imi amintesc o alta povestioara din "Explicarea Dumnezeiestii Liturghii" cand un rege a vrut sa sarute mana parintelui la sfarsitul Sf. Liturghii, iar parintele si-a retras-o pentru ca, vezi, era vorba tocmai de rege! Dar regele i-a zis ceva de genul: "Parinte, lasa-ma, ca eu nu mana o sarut, ci Preotia ta!")
    Nu fac pe lupul moralist, am avut si eu fel si fel de ganduri la adresa unui preot sau altul, din varii motive. Deci nu sunt nevinovata, dar la un moment dat am aflat si m-am convins ca nu am dreptul sa gandesc rau despre ce face un preot. De aceea mai bine sa cautam in sufletul nostru o urma de intelegere pentru el, decat sa-l socotim deja nevrednic de a savarsi Sfintele Taine. Cand cautam intelegere pentru el, putem si sa ne rugam pentru el, sa nu-l dispretuim. Restul, ca e nevrednic sau nu, chiar e treaba episcopului. Nu cred ca episcopul ia masuri dupa cum aude de la credinciosi.

    PS: N-am inteles ... ce inseamna preotie universala?

    ReplyDelete