... cand cineva iti cere haina si nu-i poti da si camasa?
Odata Ionut isi luase la biserica o masinuta pe care tocmai o primise cadou, iar o fetita i-o luase si-i tinea lectii de morala: "Ar trebui sa nu fii egoist, ci sa-mi dai mie jucaria asta! Nu stii ca trebuie sa fii darnic?" Mi se intampla si mie sa trec prin experiente similare, de data asta intre adulti, pe care-i simt clar ca abuzeaza de presupusa mea bunatate crestineasca ...
Deocamdata sunt la nivelul inferior: "Cin' se ia cu mine bine, ii dau haina de pe mine" :)
Mie cel mai greu imi este sa rup din timpul meu, pentru ca, de fapt, nu rup de la mine, ci din ceea ce le datorez copiilor mei. De exemplu:
Ma intreb daca trebuie sa "dam si camasa" unor oameni care considera ca li se cuvine ca toata lumea sa fie la picioarele lor, slujindu-le, si sa neglijam indatoririle noastre.
Imi cam miroase a ispita de dreapta, fiindca e "nebunie curata avand cineva in casa mortul sau, sa se duca sa-l planga pe-al altuia" ...
Odata Ionut isi luase la biserica o masinuta pe care tocmai o primise cadou, iar o fetita i-o luase si-i tinea lectii de morala: "Ar trebui sa nu fii egoist, ci sa-mi dai mie jucaria asta! Nu stii ca trebuie sa fii darnic?" Mi se intampla si mie sa trec prin experiente similare, de data asta intre adulti, pe care-i simt clar ca abuzeaza de presupusa mea bunatate crestineasca ...
Deocamdata sunt la nivelul inferior: "Cin' se ia cu mine bine, ii dau haina de pe mine" :)
Mie cel mai greu imi este sa rup din timpul meu, pentru ca, de fapt, nu rup de la mine, ci din ceea ce le datorez copiilor mei. De exemplu:
- in facultate, avand doi copii si nici un ajutor, intr-o sesiune, un coleg al sotului l-a intrebat candid daca nu ar putea sa o aduca din cand in cand pe fetita lui (doi ani) pe la noi fiindca nevasta lui are ... de invatat.
- un cunoscut ne ruga din cand in cand sa-i luam fata de la scoala (alta decat scoala copiilor nostri), uitand probabil ca noi faceam zilnic cate 4-6 drumuri la scoala pentru odraslele noastre.
- la o iesire in parc ne-am intalnit cu niste rude care intentionau in mod serios sa ne lase in grija si fetita lor (4 ani) cu recomandarea ca "e foarte cuminte". De una singura o fi cuminte, dar in interactiune cu ai mei copii nu se stie ce ar fi putut iesi, asa ca nu mi-am asumat responsabilitatea.
- si multe alte servicii (consumatoare de timp pretios sau atentie sporita) ni s-au cerut in timp incat nici nu le pot insirui p-acilea
- un prieten a facut zilele trecute o gluma (spune el) negociind cu sotul sa ne lase doi dintre cei patru copii ai lui pentru o saptamana, c-ar pleca si el intr-un pelerinaj. Avand in vedere multiplele mele antecedente, nici nu m-am prins de gluma. Am crezut c-a lansat-o sa vada daca se prinde...
Ma intreb daca trebuie sa "dam si camasa" unor oameni care considera ca li se cuvine ca toata lumea sa fie la picioarele lor, slujindu-le, si sa neglijam indatoririle noastre.
Imi cam miroase a ispita de dreapta, fiindca e "nebunie curata avand cineva in casa mortul sau, sa se duca sa-l planga pe-al altuia" ...
"Imi cam miroase a ispita de dreapta, fiindca e "nebunie curata avand cineva in casa mortul sau, sa se duca sa-l planga pe-al altuia" ..."
ReplyDeleteSunt perfect de acord, mai ales ca ma confrunt si eu cu astfel de ispite. Am zis ca or unii oameni sunt cam nesimtiti, or, pur si simplu nu realizeaza faptul ca timpul are cu totul are valente intr-o famile numeroasa. Ba vin in vizite si n-ar mai pleca, ba imi dau sfaturi despre cum sa ingrijesc nu stiu ce flori, ba cum ca ar fi bine sa pun cate ceva in gradina(socrii mei ma considera cam delasatoare in privinta asta, dar uita ca atunci cand am nascut si au stat cateva zile cu copiii mei se vaitau ca au lasat in paragina tot). Mai mult decat atat, desi mai am frati, unul fiind efectiv fara nicio responsabilitate, parintii tot de la noi au cele mai nastrusnice cerinte, care necesita ...timp.
Da, da, sa dam si camasa ca in lectia de iubire postata mai jos de tine, Ecaterina."Daca nu versi sange, nu primesti Duh." (Gheron Iosif)Pentru rugaciunile Sfintilor nostri, Doamne, daruieste-ne sa putem darui acolo unde credem ca nu putem. Amin.
ReplyDeleteNoi nu am fost de acord ca mearga copiii cu jucariile la biserica, desi altii au venit... era chiar si o sezatoare in mjlocul bisericii la un moment dat.. cu creioane colorate, penare.. nu mi-a placut. Tot timpul vor ramane copii care vor privi de pe margine. Ca sa spun sincer am incercat sa nu judec fetita cu papusa, de ex., am zis, ea e ea si noi suntem noi. cine stie, poate saraca maica-sa asa a putut-o aduce .. dar ca idee noi nu i-am lasat. De Craciun am lasat-o pe cea mica - 2 ani si 8 luni - sa isi ia papusa pe care o primise cadou cu ea, dar a lasat-o in masina. La gradinita la fel, am zis ca evitam din start conflicte. Au nevoie si de doza zilnica de "nu", nu? :)
ReplyDeleteIn categoria celor enumerate de tine, eu nu ma simt in stare sa fac cele de care ai zis. Si am evitat din start situatiile in care sa ma ocup de alti copii, mi-ar placea sa fiu mai primitoare si mai luminoasa, dar citatul pe care l-ai dat la sfarsit spune totul.
Exact! nici mie nu-mi place zarva aceea. De multe ori am zis ca ar fi mai nimerit ca activitatile astea sa se desfasoare in curtea bisericii sau intr-o camera special amenajata pt copii, sau cel putin in spate, in naos.
DeleteSa fiu mai explicita: era la o vecernie la care l-am insotit pe tati, iar noi iesisem de fapt pentru a lua aer si a ne juca pe langa biserica, nicidecum cu ganduri de stat cuminti :)
Maria Iulia, in biserica noastra sunt banci pe margini si copii deseneaza, scriu. Nu prea am vazut jucarii, insa toti deseneaza, si li se da ce le trebuie de la pangar. Parintii lor le fac din cand in cand timp sa taca. Chiar nu incomodeaza pe nimeni. Majoritatea celor din biserica au cate 4 copii, asa ca parintii au destula munca cu ei sa-i tina in frau pe toti. Nu prea am vazut galagie la cei de 2-3 ani sau mai mari, ci mai degraba la cei care nu pot merge inca:).
DeleteCristina
Daca luam si analizam punctual, totul e corect,trebuie sa facem asa cum spui tu. De fapt daca asa gandim si asa simtim mai bine refuzam decat sa cadem in alte ispite acceptand.
ReplyDeleteDar...daca avem o altfel de inima, si daca vedem in fiecare om care ne cere ceva un Hristos mai mititel atunci sa dam si camasa cu incredere ca nu noi vom reusi sa ducem la bun sfarsit treaba incredintata ci Hristos insusi ne va intinde o mana. De altfel, cred sincer ca oamenii care au o astfel de inima nu pot sa faca altfel decat sa ajute neconditionat si sa se bucure cand li se cere ajutorul. Toti avem probleme fie cu doi, patru sau 10 copii timpul e acelasi....poate insa daca spunem: eu nu pot Doamne dar ajuta-ma Tu sa nu il ranesc pe acest frate, pentru smerenia si dragostea noastra Domnul va ajuta. Asa cred desi nu am o astfel de inima iubitoare. Mi-a scos insa oameni in cale care imi arata din cand in cand si prin fapte ceea ce am citit si stiu deja....ca dragostea e mai mare decat toate.
Asadar draga Ecaaterina crestinul e chemat mereu sa dea si camasa si atunci cand nu poate se smereste, se roaga si nadajduieste sa poata!
Ecaterina te citesc cu mult drag!
Larisa
Stii cum am gandit eu? Am considerat ca am de ales intre a odihni pe cei de aproape ai mei (familia mea cu care si asa de-abia ma descurc) si a face capriciile unor oameni straini, in detrimentul lucrarii pe care trebuie sa o fac eu in caminul meu.
DeleteMi-am stabilit niste prioritati, ca sa n-o luam razna incercand sa facem pe altruistii. Nu am refuzat ca sa pot sa-mi beau cafeluta linistita .
E ca si cum ai avea un castronel cu mancare pentru copilul tau si vine vecinul sa te induioseze ca nu mai are mancare pentru catelusul lui.
Cred ca mai important decat a da sau a nu da camasa este felul in care spui nu. Daca refuzi cu delicatete, fara sa ranesti pe aproapele e OK
DeleteDin fericire Ecaterina nu e vreo Emma Bovary a ortodoxiei, ci e in stare sa se autoevalueze realist si sa actioneze in consecinta.
ReplyDelete"Am considerat ca am de ales intre a odihni pe cei de aproape ai mei (familia mea cu care si asa de-abia ma descurc) si a face capriciile unor oameni straini, in detrimentul lucrarii pe care trebuie sa o fac eu in caminul meu.": mi se pare cea mai inteleapta decizie, mai ales pentru o mama, cu atat mai mult preoteasa. Oricum preotesele sunt pe jumatate vaduve: sotii lor sunt plecati mai mereu, in momentele in care famiiliile se ajuta(inainte de sarbatori de exemplu), ei sunt numai plecati, la slujba nu poti nici macar o data sa te bizui pe ajutorul sotului cu copiii ca sa prinzi si tu o rugaciune in liniste, etc. Asadar, daca preotul isi face constiincios lucrarea pe care o are de facut, da el si camasa. Daca si preoteasa ar face acelasi lucru, copiii ar fi mai mult singuri. Sunt darurile pe care ni le-a incredintat Dumnezeu si trebuie sa avem grija cum le inapoiem. In plus, cand te imprasii in multe directii, nu faci nimic bine. E si asta o ispita.
ReplyDeleteNu sunt de acord cu parerea exprimata mai sus, cum ca timpul e acelasi si cu 10 copii. Una este sa imparti timpul dintr-o zi la doi copii, alta la 10, fiecare de varste diferite, cu nevoi si programe diferite: unul vrea sa suga, altul trebuie hranit cu lingurita, altul are nevoie sa il ajuti la teme, altul sa il stergi la fund, altul sa ii asculti cateva minute framantarile, altul sa fie mangaiat ca s-a lovit si cand termini, o iei de la capat cu primul. In aceste conditii, tu sa ii lasi sa se descurce singuri ca sa ajuti pe o femeie cu 1 copil ca ea sa poata invata linistita sau ca sa se duca in vreun pelerinaj, sau mai stiu eu de ce, mi se pare ca te afli fix in situatia despre care vorbea Ecaterina, cu jelitul mortului vecinului cand tu il ai pe al tau in casa.
Eu stii ce cred? Eu cred ca oamenii nu se mai gandesc la cata greutate este cu copiii ci pur si simplu pun problema in felul urmator: Doamna e acasa toata ziua si are timp de copii si-apoi cum sta cu ai ei mai merge si al nostru.
ReplyDeleteSunt convinsa ca oamenii asa gandesc.
In loc sa fie invers adica oamenii sa se ofere cel putin o dupa-amiaza intreaga sa va elibereze de copii si sa iesiti pur si simplu intr-o plimbare amandoi.
Da, da mi se pare corect asa.
Noi avem niste frati de credinta care au 4 copilasi. Cateodata le mai facem cate-o oferta deasta. Iasa si ei la o cina in doi sunt 2,3 ore si e OK.
Multa sanatate si putere sa va daruiasca Domnul Dumnezeu!
intradevar, asa gandesc oamenii, daca ai 3-4 copii sau mai multi, si stai cu ei acasa, nu e greu sa il iei si pe al lor, ca si asa esti mama-eroina :).Nu se gandesc ca una e sa iti strunesti copiii proprii, si alta e sa ai grija de copii straini, cu care trebuie sa te comporti altfel, ca poate el e invatat cu altfel de reguli, samd..Iar cand ai cativa copii mici ti-ai dori sa te poti odihni macar un pic, nu sa adaugi griji in plus.Cine are doar un copil-doi poate incerca sa plateasca o bona pentru cateva ceasuri/zile si nu il doare capul, dar cel cu multi copii n-are liniste niciodata, ca nu gasesti bona sa stea cu 4-5 copii.
ReplyDeleteEu cred ca ai procedat bine si ca deciziile luate le-ai primit sub ghidarea Sfantului Duh. Stiu ca nu ai scris aici ca sa primesti sfaturi cum ca ai facut bine, sau rau, dar eu cred ca ai avut dreapta socoteala. Una e sa fie o situatie de urgenta, cand chiar trebuie sa dai si camasa de pe tine ca sa-ti poti ajuta aproapele si alta e sa manipulam virtutiile crestinului care trebuie sa umble doar cu da, da si cu capul plecat in fata tuturor. Inca dinainte sa ajung la capatul postarii am sesizat ca cererile celorlalti au fost doar o tactica de manipulare subtila, un "hai ca merge cu astia ca tot fac pe smeritii". Spre ex. in primul caz cred ca si tu, pe langa cei doi copii mici si alte indatoriri de sotie si mama, erai si studenta si nu la Fac. de sport, ci la una grea unde cred ca ai avut de invatat enorm. Deci mai indreptatita era tu sa ceri pauze ca sa invata pentru examene, nu sa faci cresa cu copiii altora.
ReplyDeleteTe citesc cu drag mult de mult timp si ma intaresc mereu randurile tale. Doamne, ajuta!
Poate nu are legatura cu ce ai scris tu, dar vad totusi un punct comun in "presupusa mea bunatate crestineasca ..." (te-am citat)
ReplyDeleteSi acum imi pare rau ca am dat bani unui om, care duhnea a alocool, mi-a cerut banii in mod specilal si totul s-a petrecut in usa bisericii. Mi-a zis ca nu-i din Buc. si ca nu are bani sa se intoarca acasa. I-am dat dar imi pare rau. Trebuia sa-l refuz si sa-i explic si de ce nu-i dau. Nu m-a deranjat ca bause - desi daca nu ar fi dat banii pe bautura poate avea bani sa ajunga acasa (asta daca nu cumva era o miciuna ca nu sta in Buc.) ci m-a deranjat ca m-am simtit santajata pt. ca mi s-au cerut banii la biserica.
La m-rea Radu Voda esti asaltat de tigani care "nu au bani de lapte pentru coplilasi" - sunt tigani tineri si sanatosi. Sa munceasca!
Data viitoare o sa procedez cum cred eu ca e corect.
eu am o tigancusa "preferata" (in sensul ca e recunoscuta drept cersetoare "profi", f insistenta, dinc ategoria intimidant de insistenta), care mereu are textul cu laptele in program. A avut ghinion si a dat peste o "fanatica a alaptatului" ca mine, eram cu copilul la tzatza cand a venit sa-mi ceara "niste lapte". I-am tinut o teorie de 15 min despre alaptat, pe principiul "nu-i da un peste, invata-l sa pescuiasca" :)) A doua oara a incercat iar, dar si-a amintit de mine pe la jum textului si a dat-o spre pampersi. De atunci numai pampersi imi cere :)) (i-am si dat o data, dupa care mi-a ceruit si bani, asa incat am inteles cam pe unde bate si am "stricat prietenia")
DeleteUrgentele sunt situatii diferite. Cunosc o familie, care avand trei copii(unul de 6 luni_), a sta o zi intreaga cu alti trei, intre 1 an si 6 ani. Copii destul de dificili, stricatori, galagiosi, mofturosi. Dar situatia era foarte dificila pentru mama lor, care a trebuit dusa neaparat la spital la Bucuresti pentru niste probleme serioase cu sarcina(risca sa moara din pricina ca i se umfla burta cu lichid continuu si trebuiau facute punctii in fiecare zi). In astfel de situatii limita, inteleg sa te dai peste cap sa ajuti chiar daca iti neglijezi de tot familia si strici orice program al copiilor tai. Dar, mai departe, e doar tendinta altora de a profita de virtutile crestinului, cum spune si Irina.
ReplyDeleteEcaterina, mi se pare un pic fortata comparatia. E vorba totusi de oameni ...alta era sa iti ceara sa ai grija de un caine.
ReplyDeleteDin punctul meu de vedere tu nu ai facut rau. Ba ai facut bine. Esti in starea de bine. Dar...mai bine era sa iesi de exemplu de doua ori si cu copilul cunoscutului, sa incerci macar sa il ajuti. Adica: "uite Maria ( doamna aceea sa zicem) mi-e destul de greu cu cei 6 copii ai mei dar o sa incerc din dragoste pentru tine sa ies si cu fetita ta doua zile. Apoi daca nu reusesc si nu ma descurc o sa te rog sa cauti alta solutie." Atunci, in opinia mea aparea starea de mai bine.
Si apoi e acel foarte bine in care din dragoste poti ajuta pe toti si toti ar iesi castigati. Tu prin ceea ce ai facut, copii ar invata lectia dragostei si a daruirii, ar fi o demnostratie de credinta mai buna decat orice alta teorie...iar acei oameni care au cerut mai mult decat era necesar poate, se vor smeri si vor deveni mai buni. Asta cu bine, mai bine si foarte bine ne-a explicat dun bun duhovnic atunci cand m-am dus eu cu o situatie in ziceam ca e foarte bine ce am facut. El mi-a zis ca sunt doar in starea de bine, nici vorba de mai bine sau foarte bine:) Situatia e distincta eu doar am incercat sa fac o paralela si nici nu stiu daca e buna.
Sigur, situatiile sunt distincte...nu poti mereu sa fii dinsponibil, dar, din toate situatiile expuse de tine sunt cateva in care putina disponibilitate nu cred ca ar fi facut rau.
Pana la urma e usor sa iti iubesti casnicii, e usor sa iubesti pe cei ce te iubesc....cum facem cu ceilalti cu atat mai mult cu cat ei ne si cer ceva.
Intr-un fel va si invidiez...faptul ca unii oameni va cer ajutorul indica faptul ca au incredere in voi ca familie, in disponibilitatea voastra....noua nu ne prea cere nimeni nimic.
Si mai e un aspect parintele nostru mereu ne zice sa cautam la scopul cu care facem ceva. Adica daca tu in sinea ta ai zis...Doamne i-as ajuta cu drag dar uite nu pot am copilasii mei...cred ca e ok refuzul. Atunci insa cand iti zici in sine....ce nesimtit, auzi sa imi ceara asa ceva tocmai mie ( eu cam asa gandesc de multe ori) nu stiu daca e chiar crestineste si vine de fapt din mult egoism si mandrie.
Eu te admir Ecaterina, nu te judec...esti o mamica minunata! Incerc doar sa inteleg cum ar trebui procedat crestineste..dincolo de cum procedez eu de fapt. Eu in mintea mea mica...deja imi fac planuri de cum sa refuz sa stau cu copii unor rude apropiate ( atunci cand ii vor avea) pentru ca nici ei nu stau acum deloc cu copii mei acum. Nadajduiesc doar sa imi schimbe Domnul mintea si inima...dar acum asta sunt. Si ti-am zis asta nu ca sa te smintesc ci ca sa nu fac vreo impresie gresita de jertfelnicie si dragoste. Nu e cazul la mine! Sigur ca nu suntem sfinti dar spre sfintenie trebuie sa tindem toti cu 1, 10, 5 sau nici un copil!
Indraznesc chiar sa iti recomand o carte care mi-a clarificat o parte din lucrurile pe care le intuiam putin http://www.librarie.net/carti/100036/cunosti-tine-insuti-Viata-duhovniceasca-problemele-psihologice-Arhim-Simeon-Kraiopoulos
Larisa
Larisa, cand stai, zi de zi, cu de la trei copii in sus, lucrurile capata alte valente. Aproape mereu esti solicitat din minim doi copii deodata, plus treburile casnice. Pe mine lucrull asta ma face sa ma adun f. greu. Cand o vecina isi lasa fetita la mine era si mai greu, pentru ca ai mei deveneau mult mai zvapaiati, intrau prin dulapuri, iar pe fetita nu o puteam certa ca pe ai mei. Stiu ca daca am fi mai ridicati duhovniceste am reactiona diferit, si am inteles perfect punctul de vedere al Ecaterinei. E una sa stai cu copiii altuia pt ca sa zicem ca mama s-a dus la spital, si cu totul altceva sa stai cu ei ca sa se duca oamenii sa ia o cina romantica. Adica, daca ma ofer eu ca familie sa le tin copiii sa se duca la cina e ok, dar nu e ok daca ei considera ca daca sta cu 6 ce ii mai e inca 2 in plus. Si nu, nu e acelasi timp cu 2 ca si cu 10, mie acum mi se pare un lux sa stau cu unul sau doi copii, cand sunt mai multi timpul se face mult mult mai scurt.
ReplyDeleteMaria, eu nu stiu ce inseamna sa stai doar cu copii. Cu unul sau doi sau sapte mi se pare mai usor decat situatia in care sunt eu. Adica...sunt cu Nectarie acasa, Alexia vine de la gradi seara si noi amandoi muncim de acasa. Trebuie sa fac si treaba in casa, sa si muncesc sa mai fiu si disponibila pentru ei, sa ma si joc cu Nectarie gandindu-ma in acelasi timp cum sa rezolv ceva ce tine de job. Uneori e asa complicat....dar stiu ca e f f greu si sa stai doar cu copii. Din fericire sau nefericire eu nu tin mortis ca lucrurile sa fie mereu la locul lor....vorbesc din perpectiva unei mame care a crescut doi copii de acasa aproape fara ajutor si a si muncit....am muncit din prima zi in care am venit de la maternitate si am muncit inainte sa plec la maternitate pentru a fi sigura ca nu sunt probleme pe perioada in care voi fi in spital (adica mi s-a rupt apa si am lucrat inca o ora la vreo 4 dimineata). Nu bravez, nu ma dau mare...eu am ales sa fiu acasa cu ei si nu la un job de 10 ore pe zi. Eu cand am zis ca e la fel cu 2 sau 4 sau 10 m-am gandit la mine care am doar doi dar n-am deloc timp liber si nu exagerez cand zic asta. Oricum imi cer iertare daca am necajit pe cineva cu ceva...imi mentin parerea ca uneori disponibilitatea face mai mult bine decat rigiditatea. N-ai de unde sa stii...poate cina aia romantica le salveaza casnicia. Suntem diferiti...daca tie si sotului tau va e ok sa nu iesiti poate ei au probleme in casnicie si o cina romantica i-ar ajuta. Plec de la premisa ca nu suntem inconjurati chiar de oameni atat de insensibili incat sa isi bata joc de noi. Cel putin asa vreau sa cred...de felul meu nu sunt naiva.
ReplyDeleteLarisa.
Larisa, iarta-ma :-S ... Compari situatia ta - 2 copii - cu cea a Ecaterinei - 6 copii. Are 4 copii in plus ... Nu cred ca poti s-o intelegi pe deplin.
ReplyDeleteMi se pare incredibil ... cineva ar putea cere unei mame cu 6 copii (6!) sa aiba grija de inca un copil strain?!? Adica un copil pe care n-ai voie sa-l certi, de care trebuie sa ai grija sa nu se loveasca, sa-l culci la timp (poate are alt program de somn) etc ... Doar sa fie un caz de forta majora, o urgenta, sa se intample ceva rau sa si parintii sa nu aiba cui sa-si lase copilul.
in caz de forta majora e clar ca nu poti refuza pe nimeni, doar oameni suntem. Dar pentru o cina romantica sau un pelerinaj omul cu 1-2 copii se poate aranja altfel. Oricum, la 3-4 copii poti ajuta mai mult pe altii, dar cand ai sase, unii mici, unii de scoala mi se pare foarte greu sa te mai incarci cu altii.Iti iesi din program, copiii vor sa se joace in loc sa-si faca lectiile, toata ziua se da peste cap, si nu ai cum sa recuperezi.
ReplyDeleteDraga Ecaterina,
ReplyDeletedragele mele cele care ati scris,
eu eram o fiinta foarte nesimtitoare si profitoare, asa cum spuneti despre cunostintele voastre. Dar am inviat din moartea sufletului datorita iubirii unor oameni credinciosi. Eram asa de speculanta incat, odata, cineva care a fost pentru o clipa putin rabdator cu mine mi-a spus: vrei ca toata lumea sa stea la picioarele tale si sa te serveasca , dar tu ce faci ? Vesnic astepti sa fii servita! Asa eram...mi-e atat de rusine!
Stiti, si sfintitii nostri parinti care se ostenesc pentru noi, sunt atat de buni cu fiecare om care intra la ei pentru fel si fel de motiv. Ii primesc cu atata calda dragoste , desi ei sunt saracii obositi si flamanzi si abia stau in scaunul din chilia lor, batrani de ani si de chinuri. Eu insami am mancat timpul unor astfel de oameni si nu mi-a parut rau deloc. Acum cand voi va justificati , si pe buna dreptate, m-a luat asa o rusine...
Cu durere va scriu ca am inteles foarte tarziu, cazand in noroiul pacatelor si suferind, ca trebuie sa traiesc iubind din tot sufletul pe Dumnezeu si pe aproapele ca pe mine insami. Cat de mult imi doresc sa pot fi de ajutor si sa-mi rascumpar obrazniciile tineretii , sa ma bucur de harmalaie, de taraboiul copiilor, de viata celor care au nevoie de mine !
Cand vad in jurul meu oameni de mare finete, sensibili, care iubesc si traiesc poruncile Lui ma bucur de ei mult, nespus de mult, dar cand vad oameni necredinciosi, nesimtitori si profitori mi-e tare mila de ei si stiu ca Dumnezeu ii iubeste mult si ca abia asteapta sa le vesteasca ca El e Tatal lor , sa le arate frumusetea credintei.
Maica Gavriilia spunea ' Dragostea nu oboseste niciodata'. Eu nu am aceasta dragoste, mereu sunt obosita, dar imi doresc s-o castig aici, pe pamant , pentru vesnicie. Ma puteti ajuta?
Va imbratisez in dragostea Lui Hristos, Domnul nostru, dragele mele care nasteti copii si va e greu. Va rog din suflet sa ma iertati ca am indraznit sa va scriu. Nu imi socotiti randurile altfel decat ca o marturie: am fost si eu ca aceia si am inviat . Iertati-ma. Dana
Multumesc Ecaterinei si tuturor celor care scrieti aici! O postare si comentarii cu adevarat folositoare pentru sporirea noastra duhovnicesca! Andreea
ReplyDeleteCe frumos ai scris DANA.
ReplyDeleteMulta durere dar si frumusete in sufletul tau. Ma simt si eu cum ai fost tu in trecut, insa nu-mi recunosc pe deplin starea de rautate.
Observ oameni care sunt priceputi si chiar le place sa deschida usa casei lor, sa primeasca invitati la masa dupa fiecare slujba de duminica. Eu am stress de asa ceva, cu toate ca ma simt foarte bine dupa ce reusesc sa fac invitatiile. Mai mult in casa lor vin familii care au multi copiii si alearga peste tot, insa ei nu se supara ci rad.
E incredibila rezistenta si daruirea lor. Eu nu o am, insa mi-o doresc. Cristina
Cred ca veti aprecia acest reportaj: Parinti de meserie. "Oameni dispuși să iubească micuți orfani sau abandonați. În două decenii sute de copii au fost salvați de la ratare și traume emoționale pe care le-ar fi purtat cu ei întreaga viață. Astăzi ei sunt oameni mari, cu studii în Occident și familie proprie. Dar cea mai mare fericire este să revină acasă și să-i întâlnească pe cei 30 de frați pe care îi au..."
ReplyDeletehttp://inpremiera.antena3.ro/reportaje/parin-i-de-meserie-133.html
Acestea sunt cazurile fericite.Un alt reportaj dramatic dezvaluie soarta bebelusilor abandonati in spitale:
http://inpremiera.antena3.ro/reportaje/infernul-copiilor-uitati-181.html