... multi ani, Mariuca!
Tuesday, June 30, 2020
In cautarea...
...simplitatii am incercat sa elimin pe cat imi permite situatia multi-taskingul, adica sa fac lucrurile pe rand, adancindu-ma in ceea ce am de facut si eliminand imprastierea gandului la alte proiecte. Scopul nu este sa fiu mai productiva, de asta are grija Dumnezeu, ci mai linistita si mai constienta de prezent.
De obicei in timp ce alaptam butonam pe internet in căutare de informatii sau scriam cate ceva. Mi-am dat seama ca pierd momente inegalabile de tandrete, de dragalasenie si prilejuri de a simti intens frumusetea vietii de mama, cu inima multumitoare fata de Dumnezeu pentru minunea pe care inca o am in brate. Vreau sa renunt macar partial la aceasta goana dupa eficienta care imi fura bucuriile prezentului.
Asa canta si ciripeste Sica la san😊
De obicei in timp ce alaptam butonam pe internet in căutare de informatii sau scriam cate ceva. Mi-am dat seama ca pierd momente inegalabile de tandrete, de dragalasenie si prilejuri de a simti intens frumusetea vietii de mama, cu inima multumitoare fata de Dumnezeu pentru minunea pe care inca o am in brate. Vreau sa renunt macar partial la aceasta goana dupa eficienta care imi fura bucuriile prezentului.
Monday, June 29, 2020
Exista...
... langa noi oameni minunati. Ioan al meu a venit acasa impresionat de un baiat cam de varsta lui, copil al strazii, pe care il stim de o viata ca fiind cersetor pe langa biserica. I se spune Mutu, fiindca are o vorbire defectuoasa (surd nu cred ca e) si cu greu te poti intelege cu el.
Acest copil si-a gasit de lucru si se tine de treaba, tine toate posturile mari (a refuzat oferte de saorma in postul acesta) si ca ii place sa citeasca intr-atat, incat si-a facut card la biblioteca.
Pentru mine oamenii astia sunt ca nuferii pe mizeria unei mlastini. Dumnezeu sa il aiba in paza!
Acest copil si-a gasit de lucru si se tine de treaba, tine toate posturile mari (a refuzat oferte de saorma in postul acesta) si ca ii place sa citeasca intr-atat, incat si-a facut card la biblioteca.
Pentru mine oamenii astia sunt ca nuferii pe mizeria unei mlastini. Dumnezeu sa il aiba in paza!
Astazi...
...as vrea sa va impartasesc cateva creatii ale unei prietene dragi, o doamna preoteasa distinsa in adevaratul sens al cuvantului. Nu doreste sa ii dezvalui numele, bucuria ei fiind ca aceste imagini sa marturiseasca in sufletul oamenilor ceva despre Dumnezeu.
Thursday, June 25, 2020
Alte...
... cateva mituri despre femeia casnica:
*sta toata ziua sechestrata in casa. Da de unde! Desi petrece intr-adevar mai mult timp in universul domestic, o casnica are mai mult timp pentru iesiri propriu-zise decat o femeie cu job. Cea din urma iese din casa, dar nu are libertate sa se miste decat acolo unde ii dicteaza serviciul, deci nu are privilegiul unor iesiri deconectante de calitate, ci doar de o fuga de acasa.
*munceste ca un sclav pe plantatie. In primul rand daca te ocupi sustinut de casa, nu se face dezastrul acela la care se refera sustinatorii acestui mit. In al doilea rand, si femeile angajate trec cat de cat prin aceleasi procedee de întreținere a propriei gospodarii (mai superficial, poate, dar o fac) in caz ca nu platesc pe cineva sa se ocupe In al treilea rand, sa nu uitam ca traim in epoca automatizarii si a solutiilor inteligente pentru inlocuit corvoadele casnice de alta data, deci munca nu mai este coplesitoare ca pe vremea bunicilor.
*casnica este o femeie plafonata. Daca nu cumva este in depresie, o casnica are toate conditiile sa se dezvolte in ce directie isi doreste: isi poate cultiva mintea in ce arie a stiintelor sau artelor este interesata, se poate ocupa mai profund de suflet prin citire si rugaciune decat cineva impartit la serviciu, se poate ocupa linistita de hobby-urile ei invatand meșteșuguri de care altminteri nu ar fi avut timp. Nu subestimati niciodata o casnica cu acces la internet si dorinta de a evolua ca fiinta umana pe toate planurile: mai dezinformate sunt cele ocupate cu serviciul 😊
Nu vreau sa deranjez sau sa jugnesc pe nimeni cu aceasta postare, ci sa echilibrez putin balanta dispretului care planeaza asupra femeilor care se dedica exclusiv familiei.
*sta toata ziua sechestrata in casa. Da de unde! Desi petrece intr-adevar mai mult timp in universul domestic, o casnica are mai mult timp pentru iesiri propriu-zise decat o femeie cu job. Cea din urma iese din casa, dar nu are libertate sa se miste decat acolo unde ii dicteaza serviciul, deci nu are privilegiul unor iesiri deconectante de calitate, ci doar de o fuga de acasa.
*munceste ca un sclav pe plantatie. In primul rand daca te ocupi sustinut de casa, nu se face dezastrul acela la care se refera sustinatorii acestui mit. In al doilea rand, si femeile angajate trec cat de cat prin aceleasi procedee de întreținere a propriei gospodarii (mai superficial, poate, dar o fac) in caz ca nu platesc pe cineva sa se ocupe In al treilea rand, sa nu uitam ca traim in epoca automatizarii si a solutiilor inteligente pentru inlocuit corvoadele casnice de alta data, deci munca nu mai este coplesitoare ca pe vremea bunicilor.
*casnica este o femeie plafonata. Daca nu cumva este in depresie, o casnica are toate conditiile sa se dezvolte in ce directie isi doreste: isi poate cultiva mintea in ce arie a stiintelor sau artelor este interesata, se poate ocupa mai profund de suflet prin citire si rugaciune decat cineva impartit la serviciu, se poate ocupa linistita de hobby-urile ei invatand meșteșuguri de care altminteri nu ar fi avut timp. Nu subestimati niciodata o casnica cu acces la internet si dorinta de a evolua ca fiinta umana pe toate planurile: mai dezinformate sunt cele ocupate cu serviciul 😊
Nu vreau sa deranjez sau sa jugnesc pe nimeni cu aceasta postare, ci sa echilibrez putin balanta dispretului care planeaza asupra femeilor care se dedica exclusiv familiei.
Wednesday, June 24, 2020
Indiferent...
... cat esti de sarac, poti sa pastrezi o atitudine nobila in ceea ce priveste chestiunea banilor si invers, poti fi bogat fara sa fii educat cum sa te raportezi "cu stil" la subiectul bani (sa nu fii nici badaran, nici dispretuitor, nici penibil prin felul in care iti afisezi "valoarea").
Mai ales un crestin ar trebui sa fie autentic detasat de cele materiale si cand spun asta nu ma refer la a se lipsi intentionat de bunastarea la care poate avea acces, ci la a avea eleganta de a nu se lipi de iubirea de arginti.
Ideal ar fi ca prezenta sau absenta unui cont consistent sa nu modifice mentalitatea crestinului si nici perceptia lui despre ceilalti sau raportarea la semeni (fie cu aroganta, fie cu invidie). Chiar daca ai ceva, parafrazand evanghelia, sa fii ca si cand nu ai avea, sa multumesti lui Dumnezeu din ingaduinta caruia primesti totul si parte din castigul tau sa daruiesti spre slava Lui unui om mai putin avut decat tine.
Daca, dimpotriva, esti foarte sarac, pune inaintea lui Dumnezeu problemele tale, nu carti si nu te plange in dreapta si in stanga, ci pastreaza o atitudine demna ne-recurgand la compromisuri, ci indreptandu-ti viata si staruind in rugaciune. Oricat de necajit esti, poti gasi imprejur pe cineva mai "lovit de soarta" decat tine si, cugetand la el, saracia ta iti va parea usor de purtat.
In general este de prost gust sa iscodesti starea materiala a cuiva prin intrebari directe sau evaluandu-i cu ochi critic achizitiile, dar si sa dai detalii gratuite despre cat castigi.
La fel de neinspirat este sa faci publice datoriile pe care le ai de achitat, mai ales daca nu sunt din categoria facturilor, ci sunt imprumuturi. Cel mai intelept este sa iti gestionezi resursele astfel incat sa nu ajungi niciodata sa te incurci in datorii carora nu poti sa le faci fata. Imprumuturile repetate si neonorate la timp sunt o nota proasta pentru oricine si indica o neoranduiala si o lipsa de chibzuinta in administrarea banilor. In general, finantele sunt un domeniu oarecum intim si cea mai eleganta atitudine este discretia maxima, exceptie facand cei pe care ii simti foarte, foarte apropiati.
Un aspect important, mai ales pentru cei carora li se pare ca nu au destul, ar fi acela ca dpv duhovnicesc generozitatea nu tine de venitul unei persoane (vezi cei doi bani ai vaduvei) si nu reprezinta numai o modalitate de a ajuta pe cei mai saraci. Ea este o forma de expresie a bunatatii inimii prin iubirea concreta de aproapele. In ultima instanta, putem considera ca ea nu se refera numai la bani, ci la orice ai de oferit/impartit pentru a aduce bucurie semenilor.
Mai ales un crestin ar trebui sa fie autentic detasat de cele materiale si cand spun asta nu ma refer la a se lipsi intentionat de bunastarea la care poate avea acces, ci la a avea eleganta de a nu se lipi de iubirea de arginti.
Ideal ar fi ca prezenta sau absenta unui cont consistent sa nu modifice mentalitatea crestinului si nici perceptia lui despre ceilalti sau raportarea la semeni (fie cu aroganta, fie cu invidie). Chiar daca ai ceva, parafrazand evanghelia, sa fii ca si cand nu ai avea, sa multumesti lui Dumnezeu din ingaduinta caruia primesti totul si parte din castigul tau sa daruiesti spre slava Lui unui om mai putin avut decat tine.
Daca, dimpotriva, esti foarte sarac, pune inaintea lui Dumnezeu problemele tale, nu carti si nu te plange in dreapta si in stanga, ci pastreaza o atitudine demna ne-recurgand la compromisuri, ci indreptandu-ti viata si staruind in rugaciune. Oricat de necajit esti, poti gasi imprejur pe cineva mai "lovit de soarta" decat tine si, cugetand la el, saracia ta iti va parea usor de purtat.
In general este de prost gust sa iscodesti starea materiala a cuiva prin intrebari directe sau evaluandu-i cu ochi critic achizitiile, dar si sa dai detalii gratuite despre cat castigi.
La fel de neinspirat este sa faci publice datoriile pe care le ai de achitat, mai ales daca nu sunt din categoria facturilor, ci sunt imprumuturi. Cel mai intelept este sa iti gestionezi resursele astfel incat sa nu ajungi niciodata sa te incurci in datorii carora nu poti sa le faci fata. Imprumuturile repetate si neonorate la timp sunt o nota proasta pentru oricine si indica o neoranduiala si o lipsa de chibzuinta in administrarea banilor. In general, finantele sunt un domeniu oarecum intim si cea mai eleganta atitudine este discretia maxima, exceptie facand cei pe care ii simti foarte, foarte apropiati.
Un aspect important, mai ales pentru cei carora li se pare ca nu au destul, ar fi acela ca dpv duhovnicesc generozitatea nu tine de venitul unei persoane (vezi cei doi bani ai vaduvei) si nu reprezinta numai o modalitate de a ajuta pe cei mai saraci. Ea este o forma de expresie a bunatatii inimii prin iubirea concreta de aproapele. In ultima instanta, putem considera ca ea nu se refera numai la bani, ci la orice ai de oferit/impartit pentru a aduce bucurie semenilor.
Subscribe to:
Posts (Atom)
