Trauma...

... in sus, trauma in jos... E foarte la moda ideea aceasta. De felul in care privesti lucrurile depinde mult aspectul duhovnicesc al problemei. Daca stai numai sa iti plangi de mila sau cauti vinovati pentru ce ti se intampla, doar te pagubesti. 

Poti folosi gandurile acestea ca sa iti sporesti mila si intelegerea pentru oamenii pe care esti tentat sa ii judeci/dispretuiesti. Un om ranit nu este capabil sa se poarte iubitor, calm, respectuos si de aceea face la randul lui rau semenilor.  O astfel de asezare a mintii e mai prielnica rugaciunii pentru aproapele decat aceea care doar ii condamna faptele si atat. 

Uneori Dumnezeu pare scos din ecuatie sau pare un nemilos care sta si asista cum copiii sunt traumatizati non-stop de niste parinti distrusi si ei de inaintasii lor dupa aceeasi schema comportamentala. Daca ne incredem in atotstiinta si bunatatea lui Dumnezeu putem fi siguri ca lucrurile nu stau deloc asa. Unele suferinte pot aduce paradoxal mult bine. 

Prima care imi vine in minte este chiar nasterea, care nu este dureroasa numai pentru mama, ci si foarte solicitanta pentru prunc. Totusi, in timpul ei se produc atatea schimbari benefice in corpul lui, care o fac sa fie mai avantajoasa medical decat cezariana.

Alta binefacere duhovniceasca pe care o vad decurgand din traume este intoarcerea oamenilor catre Dumnezeu, fiindca asta fac cei mai multi atunci cand inima sangereaza de durere. Depasind trauma, unii merg mai departe decat atat si incearca sa isi ajute semenii fructificand sensibilitatea cu care au fost inzestrati in sensul de a povatui oamenii spre adevarata fericire si de a ii invata cum sa traiasca in iubire si cum sa ierte. 

Se vehiculeaza ideea ca ne alegem (involuntar, fiindca structura noastra psihologica o cere subconstient) parteneri de viata alaturi de care vom repeta iar si iar traumele de cand eram mici. Poate copilaria este un timp in care Dumnezeu ne pregateste si ne familiarizează cu greutatile pe care le vom purta, ca sa ne ducem mai usor crucea vietii. 

Poate am judecat candva pe careva dintre parinti si Dumnezeu ne da posibilitatea de a infrunta corect duhovniceste situația transpusa in prezent. 

Poate stie ca putem duce caractere dificile si ne asteapta cu o cununa a răbdării acolo unde nu mai eate totul doar desertaciune si vanare de vant.

Din orice intamplare a vietii noastre putem scoate la iveala ceva bun. Trebuie doar sa nu lenevim, ci sa lucram dupa legile Celui Care ne-a creat, Care ne cunoaste traseul vietii si obstacolele de pe el si Care a pus in noi tot ce avem nevoie ca sa fim niste invingatori.